2,663 matches
-
care atacul rus ar fi continuat să dezvolte succesul inițial, cel mai probabil trupele imperiale ruse ar fi reușit să-și atingă obiectivul de a stăpâni frontiera ungaro-română, cu consecințe militare și probabil politice diferite. Oprindu-se, au oferit armatei austro-ungare singura soluție posibilă, aceea de a încerca stoparea continuării acțiunii ruse și de a transforma retragerea într-o contraofensivă, cu rol de a împinge atacatorii înspre est. Literatura poloneză speculează ipoteze legate de rolul comandantului trupelor ruse, colonelul Lucjan Zeligowski
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
care el rămâne un subiect sensibil în relațiile diplomatice dintre România și Rusia. În august 1916, România luase decizia intrării în război, alături de Antantă. Deși campania a debutat favorabil, prin pătrunderea trupelor române în Transilvania, în scurt timp, trupele germane, austro-ungare și bulgare au preluat inițiativa ocupând în toamna aceluiași an Dobrogea, Oltenia și Muntenia, conducerea României fiind nevoită să mute capitala țării de la București la Iași și să organizeze rezistența în fața invadatorilor în Moldova. Pe acest fundal, în luna noiembrie
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
de la biserica veche, dar și picturi murale executate în urmă cu cca. 40 de ani. Dacă biserica veche avea doar un clopot, cea actuală are trei. Cel mare și cel mijlociu au fost luate în Primul Război Mondial de autoritățile austro-ungare, dar la 1929 au fost cumpărate altele în loc. Pe clopotul mic scrie: "Cumpărat pe spesele bisericii G. R. din Sărcia Română, în anul 1890, sub epitropia lui Eudochiu Lăpădatu, de la Turnătoria Antoniu Novotny, Timișoara N. 784". Pe cel mijlociu și
Biserica ortodoxă română din Sărcia-Sutjeska () [Corola-website/Science/317264_a_318593]
-
să fie cât mai mică, iar încărcarea mărfurilor respectiv descărcarea materiilor prime să se poată face în condiții cât mai optime. În anul 1912, pe malurile Begăi se aflau o salba de fabrici, recunoscute pentru produsele lor în întreg Imperiul Austro-Ungar. În cartierul Fabric, pe malul drept al Begăi își aveau sediul fabirici că: Mergând în aval, o altă mare zona industrială a Timișoarei de atunci, era cartierul Josefin. Aici întâlneam fabrici precum: Pe lângă funcția de transport pe care o îndeplinește
Canalul Bega () [Corola-website/Science/301438_a_302767]
-
Hacman susținând că Mitropolia de la Iași are numai drept de patronaj și nu poate numi proistosul mănăstirii, ci are doar dreptul de a alege proistosul din lista propusă de Consistoriul Bucovinei. Acest diferend a evoluat, antrenând și guvernele austriac (apoi austro-ungar) și cel al Principatelor Unite. Mitropolia Moldovei a fost obligată la plata chiriei preoților de mir care locuiau în anexele Mănăstirii și i s-a impus să obțină acordul prealabil al guvernului imperial înainte de efectuarea oricăror lucrări de reparații la
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
La origine, ziarul avea și funcția de buletin oficial, o parte a cuprinsului fiind rezervată pentru anunțuri și știri oficiale, restul cuprindea corespondențe din străinătate și articole politice, economice și sociale. Deși a fost înființat ca organ al puterii Imperiului Austro-Ungar, ziarul a supraviețuit destrămării acestuia. Ziarul avea ca subtitlu "Organ deutschen Denkens und deutschen Kulturgefühls" (organ al gândirii germane și al sentimentului cultural german). Existase un ziar omonim, „Temeswarer Zeitung”, (înființat în 1784 de tipograful vienez Johann Thomas von Trattner
Temesvarer Zeitung () [Corola-website/Science/313879_a_315208]
-
intrarea intrării României în primul război mondial. A avut loc la Palatul Cotroceni. În seara zilei de 27 august () ambasadorul Edgar Mavrocordat a înmânat secretarului de serviciu la Ministerul de Externe de la Viena nota prin care România declara război Imperiului Austro-Ungar. După declararea neutralității, ca urmare a Consiliului de Coroană din 21 iulie 1914, a început o intensă campanie diplomatică de atragere a României în una sau cealaltă dintre taberele combatante. Îndată după declararea neutralității, s-a încheiat un acord secret
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]
-
trupelor române muniții și material de război în cantități de minim 300 tone pe zi. Declarația de război a României față de Austro-Ungaria a fost trimisă în secret la Viena, reprezentantul României acolo primind instrucțiuni de a prezenta acest document guvernului austro-ungar în seara zilei de 27 august. În acest context tensionat, la 25 august au fost lansate invitațiile pentru un Consiliu de Coroană programat pentru data de 27 august, la ora 10, la Palatul Cotroceni. Este de notat că la data
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]
-
o linie de cale ferată închisa de pe teritorul României și dezafectată pe teritoriul Ucrainei. Ea se află pe valea râului Suceava din Bucovina. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul Bucovinei, la acea dată parte a Imperiului Austro-Ungar. În anul 1898 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Rădăuți-Brodina de către Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft (Noua companie de cale ferată locală a Bucovinei). În anii următori, autoritățile competente au luat în considerare prelungirea căii ferate pe valea râului Suceava. A
Calea ferată Brodina–Izvoarele Sucevei () [Corola-website/Science/318801_a_320130]
-
a fost ocupat de armatele rusești, acestea transformând celelalte linii secundare cu linii cu ecartament normal. Traseul de cale ferată a început să fie extins până la Izvoarele Sucevei. Aceste lucrări s-au încheiat în 1917 după reocuparea Bucovinei de către trupele austro-ungare. După primul război mondial, Bucovina a devenit parte componentă a României; calea ferată a fost preluată de către compania românească CFR. Cu toate acestea, tronsonul final al liniei de cale ferată - care a ajuns la o altitudine de 900 m la
Calea ferată Brodina–Izvoarele Sucevei () [Corola-website/Science/318801_a_320130]
-
au fost membri ai nobilimii austriece superioare ("Hochadel"), fiind descendenții unei vechi familii de boieri moldoveni din Bucovina, care au purtat acest titlu pe timpul Imperiului Habsburgic. Ei au fost singurii nobili numiți conți de origine română în tot imperiului austriac/austro-ungar. Familia s-a simțit mereu română și a apărat interesele poporului cu desăvârșire și determinare. Familia boiereasca moldoveneasca, cunoscută de asemenea sub numele de Vasilco, își are rădăcinile - dupa istoricul militar Johann Svoboda, dar și din tradiția familiei - în Rusia
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
de Baia Mare, cavaler de Szeged și Otranto (în ; n. 18 iunie 1868, Kenderes - d. 9 februarie 1957, Estoril) a fost un amiral austro-ungar și regent al Ungariei de la 1 martie 1920 până la 15 octombrie 1944. În urma Primului Război Mondial guvernul comunist al lui Béla Kun demisionează la 4 iunie 1919, iar la 6-7 august 1919 Béla Kun fuge în Austria. În martie 1920, Horthy, comandantul
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
regent al Ungariei de la 1 martie 1920 până la 15 octombrie 1944. În urma Primului Război Mondial guvernul comunist al lui Béla Kun demisionează la 4 iunie 1919, iar la 6-7 august 1919 Béla Kun fuge în Austria. În martie 1920, Horthy, comandantul flotei Austro-Ungare, a fost ales de parlamentul ungar, cu 131 voturi din 141, regent al Ungariei. Titlul lui era "„Serenissima sa alteță, regentul Regatului Ungar”" (în ). A condus Ungaria în perioada interbelică și în timpul celui de al Doilea Război Mondial, instaurând un
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
studiat apoi la Colegiul Universitar al Institutului Lähne cu limba de predare germană din orașul Sopron, (1878-1882), după care și-a continuat studiile în orașul Rijeka, la Academia de Marină. În anul 1886 a primit gradul de "Fregatten-Leutnant" în marina austro-ungară. În 1890, la Istanbul, și-a satisfăcut stagiul militar la bordul navei de război „Taurus”. În perioada 1892-1894 Horthy a fost ofițer pe crucișătorul „Saida”. În anii 1908-1909 a devenit comandantul navei „Taurus”. Între 1909-1914 Horthy, care era stimat de
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
de război „Taurus”. În perioada 1892-1894 Horthy a fost ofițer pe crucișătorul „Saida”. În anii 1908-1909 a devenit comandantul navei „Taurus”. Între 1909-1914 Horthy, care era stimat de împăratul Franz Josef al Austriei, avansează și devine, în timpul războiului, comandantul flotei austro-ungare. Miklós Horthy s-a căsătorit la 22 iulie 1901, la Arad, cu Magdolna Purgly, fiica lui János Purgly și a Ilonei Vásárhelyi. Împreună au avut patru copii: Magdolna, Paula, István și Miklós. În Primul Război Mondial a luptat, inițial cu
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
întregul Imperiu Rus. Democrația națională a lui Roman Dmowski a devenit liderul dreptului de adoptare a unei doctrine care combina naționalismul cu ostilitatea față de evrei și de alte minorități. După Primul Război Mondial și după prăbușirea Imperiului Rus, German și Austro-Ungar, Polonia a devenit o republică independentă. Cu toate acestea, poziția geografică a Poloniei între Germania și Rusia a însemnat foarte mult și a dus la pierderi umane și materiale pentru polonezi între 1914 și 1918. Războiul a împărțit rândurile celor
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la Szolnok la Debrecen (în 1857). La 10 noiembrie 1856 guvernul austro-ungar a concesionat, începând cu 1 ianuarie 1857, companiei Căile Ferate ale Tisei (în și în ) - o companie feroviară privată - construcția și exploatarea acestei căi ferate și a altora pe o perioadă de 90 ani. Construcția traseului a început din localitatea
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
început din localitatea Püspökladány de pe linia Szolnok-Debrecen. Pe acest traseu au fost realizate 14 poduri. La 22 aprilie 1858 traseul a fost pus în funcțiune. La început, calea ferată a fost exploatată de compania Căile Ferate ale Tisei. După Compromisul austro-ungar din 1867 o parte din acțiunile societății au fost preluat de statul ungar; în 1880 a urmat naționalizarea completă și transferul către compania feroviară ungară de stat MÁV. După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România prin
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
Kelenchew; 1505 Kelenche; 1540 Kelenchye; 1553 Kelenchee; 1569 Kelentze (forma preluată fonetic în numele actual, din limba maghiară); urmează apoi formele românesti: 1733 Telincza și, mai apoi, Tyelincza. Cert este că, atât pe timpul dominației habsburgice asupra Transilvaniei, cât și a dominației austro-ungare, localitatea s-a numit Kelencze. Locuitorii săi, tot timpul majoritatea români, au numit-o T(y)elința. Componenta etnică de factură românească a așezării reiese și din denumirile date variatelor forme de relief a dealurilor, a văilor și a ,câmpurilor
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
său din 7 septembrie 1913, anunță noua echipă de fotbal a simerienilor: Gîrbovan, Palatka, Telicsek, Csákány, Velicsek, Mohilla, Fejes, Major, Vitkovski, Kozma, Hegyesi. În anul 1914 se înregistrează un regres evident al activității sportive la Simeria, cauzat de pregătirile Imperiului Austro-Ungar pentru intrarea în război. Doar o știre lapidară, apărută în același ziar „Hunyadvármegye”, din data de 5 iulie 1914, amintește despre un meci de fotbal desfășurat la Deva, între DTK și PVSE, meci în urma căruia echipa simeriană a învins cu
CFR Simeria () [Corola-website/Science/319116_a_320445]
-
al românilor la curtea de la Viena (1892) cu privire la drepturile lor naționale. În continuare, ampla prezentare a primului război mondial, împreună cu mișcarea voluntarilor și a emigrației române au darul ăa pregătească vizitatorul pentru înțelegerea procesului istoric al prăbușirii imperiilor țarist și austro-ungar. Sala Unirii ilustrează desăvârșirea procesului de constituire a statului național român, subliniind rolul marcant al Aradului în cursul lunii noiembrie 1918 pentru organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Steaguri, arme, decorații, acte oficiale ale Gărzilor
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
lovitură de stat de la Moscova și disoluția Uniunii Sovietice. În 1991, RSS Moldovenească a devenit noul stat independent Republica Moldova, în vreme ce Bucovina de Nord și Bugeacul au rămas în componența Ucrainei. În 1918, după prăbușirea Imperiului Rus și a imperiului multinațional austro-ungar, atât Basarabia cât și Bucovina s-au unit cu Regatul României, în conformitate cu votul parlamentelor locale. ("Vedeți și": Sfatul Țării). Actele unirii au fost recunoscute, pe plan internațional, prin tratatele de pace semnate după încheierea Primului Război Mondial. Deși Vladimir Ilici Lenin sprijinise
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
22 de ani a României în Basarabia.” Bucovina de nord avea unele legături istorice cu Galiția, care fusese anexată de URSS în 1939 ca urmare a invaziei germano-sovietice din 1939, doar prin faptul că ambele regiuni fuseseră parte a Imperiului Austro-Ungar din a doua parte a secolului al XVIII-lea până în 1918. La 26 iunie 1940, la ora 22:00, Comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a prezentat ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
Gura Humorului (județul Suceava). Scriitoarea de limbă ucraineană Olga Kobyleanska (în limba ) s-a născut la data de 27 noiembrie 1863, în familia unui funcționar mărunt (de religie greco-catolică) din orașul Gura Humorului din Bucovina aflată pe atunci în Imperiul Austro-Ungar. În acest oraș, ea și-a petrecut copilăria și adolescența, iar începând din anul 1891, s-a mutat în orașul Cernăuți, unde a locuit pentru tot restul vieții și unde a decedat la data de 21 martie 1942. Opera sa
Bustul Olgăi Kobyleanska din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309549_a_310878]
-
în limba maternă. Ideologia imperială rusă domina școala și armata, iar limba rusă era singura folosită în afacerile oficiale, în locurile publice din orașe, în birourile administrației de stat, etc. Identitatea națională ucraineană avea să se întărească însă în provincia austro-ungară Galiția, departe de puterea imperială rusă. Ukazul de la Ems nu a fost niciodată abrogat în mod oficial, dar a fost lovit de nulitate odată cu restul legilor imperiale ruse după izbucnirea Revoluției din Februarie. Limba și cultura ucraineană au primit un
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]