664 matches
-
propriul vlăstar. Și cum fiecare copil este unic în felul său, părinții vor trebui să adopte un stil propriu de educație, convingeri și valori proprii, o investiție afectivă și o relație copil-părinte unică. Aceasta presupune (Shonkoff&Phillips, 2000): abilități de autocunoaștere și comunicare abilități de interacțiune constructiva cu copilul,de joc și relaționare socială abilități de organizare și petrecere a timpului abilități de învățare abilități de rezolvare și negociere a conflictelor abilități de creare și dezvoltare a stilului de viață Educația
Arta de a fi părinte by Milica Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1420]
-
primim despre noi înșine încep să acționeze gândirea, construind “reprezentarea despre sine”, întocmai ca reprezentarea mediului inconjurător. Prin eforturi mai elaborate de abstractizare se ajunge la conceptul despre sine, un tip de imagine simbolică a ceea ce este omul. În cazul autocunoașterii, aceste procese prezintă complicații mai mari decât atunci când reflectăm realitatea din afară. Mai ales în adolescență, când unele trăsături ale copilăriei sunt eliminate, căutăm cu mare forță voluntară autodefinirea după un sistem de valori. Unii se îndepărtează de ceea ce au
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
adevărului, pe principiul „omului ca măsură a tuturor lucrurilor”. De fapt, este expusă teoria platonică a anamnesis, pe care nu are rost să o detaliem aici. În esență, după „Socrate platonicul”, instruirea eficientă este de fapt autoinstruire, iar cunoașterea este autocunoaștere și autodescoperire a adevărului. Intuiția hegeliană cu privire la Socrate, asimilată mai sus, se confirmă pe deplin. Principiul curricular socratic coincide cu metoda maieutică. Și, cel puțin deocamdată, nici cercetările moderne dedicate învățării, instruirii și curriculumului, după câte cunosc, n-au infirmat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
le mai regăsim nicăieri în civilizația și cultura euroatlantică. Avem de a face cu o fundamentare absolută, valabilă pentru întemeierea oricărui curriculum educațional. Ea are drept concept central adevărul și consideră cunoașterea un proces esențial al formării umane, conceput ca autocunoaștere și autodefinire de sine. Înțelesul filosofic al conceptului de paideia a fost dezvăluit de Platon în Republica, printr-o parabolă ingenioasă numită de obicei „mitul peșterii”, expus în cartea a VI-a a celebrului dialog. Sensul parabolei a fost interpretat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o pledoarie pătimașă în favoarea „curriculumului concentrat pe persoană” (person-oriented curriculum), ci și un atac virulent împotriva „structurii școlare curente” (current school structure), considerată dezumanizantă. După ea, reconceptualizarea școlii și a curriculumului trebuie să fie focalizată într-o singură direcție: cultivarea autocunoașterii prin formarea umană completă 30. În 1967 s-a alăturat curentului reconceptualist Paul R. Klohr (Ohio State University). Klohr s-a îngrijit de publicarea în volum a lucrărilor unei importante „conferințe reconceptualiste” organizate de universitatea amintită 31. Clarificările propuse de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educație; scandalul etic și limbajul scandalos; critica naționalismului și eficientismului curricular; deconstructivismul curricular; ritmul și mișcarea ca fundamente ale experienței umane; deconstrucția autobiografiei; arhitectura sinelui; articularea postmodernă a curriculumului; megaparadigmele postmoderniste ale curriculumului (premodernismul, modernismul și postmodernismul); spațiul educațional postmarxist; autocunoașterea feminină și feministă; confruntările modernismului cu postmodernismul; denaturalizarea lumii; gândirea postformală și curriculumul; dezintegrarea culturală postmodernă și curriculumul; confuzia dintre realitate și imaginea realității; condiția patologică a lumii postmoderne; hipererotismul și educația sexuală; realitatea spectaculară și teleeducația; ludismul postmodernist și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
majoritatea filosofilor, că o condiție sine qua non a cunoașterii de sine este însingurarea. Încă la începutul Meditației I-a el menționează condițiile pe care și le-a asigurat în prealabil, cu precauția ce-l caracterizează, pentru desfășurarea procesului de autocunoaștere: .) În această singurătate absolută a descoperit Descartes că este “ceva ce gîndește” sintetizîndu-și apoi principiile filosofiei prime în răsunătoarea formulă ego cogito ergo sum. Iată că el a făcut un salt, inexplicabil oarecum, de la stadiul în care se considera pe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
reale. Dar, pentru a-l ajuta pe elev să facă alegeri sau opțiuni adecvate, trebuie să se intensifice în școli activitățile de elaborare a unor metode și procedee diagnostice și formative, prin care elevul își va dezvolta atât capacități de autocunoaștere și autoevaluare obiective, cât și abilități de învățare și de prelucrare creativă a informațiilor acumulate. La realizarea tuturor acestor capacități contribuie astăzi și psihologul școlar, pentru formarea căruia s-au creat în țară, după Revoluția din decembrie 1989, facultăți sau
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
pot contribui la formarea unor aspirații, a unui „eu ideal” superior. Mai întâi, modelul profesorilor poate fi un exemplu demn de urmat. Apoi, ei au menirea de a facilita constituirea unei imagini de sine corespunzătoare, de a favoriza o justă autocunoaștere. Un nivel de aspirație adecvat depinde de o justă apreciere a propriei posibilități, căci supraestimarea te condamnă la o viață plină de eșecuri, iar subestimarea te face să ratezi țeluri realizabile. De aceea dascălul trebuie să ajungă la o bună
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ameliora, este necesar: să devină pentru noi o mare prioritate; să avem motivație; să exersăm cu regularitate; să dispunem de resurse de bună calitate, adică de profesori buni și de materiale bune. VI. STADIILE DE DEZVOLTARE ALE COPILULUI PROCESUL DE AUTOCUNOAȘTERE AL COPILULUI “Întotdeauna am căutat în jurul meu tărie și încredere și mereu le găseam în mine. Acolo unde erau dintotdeauna.” Anna Freud Prin dezvoltare, în general, se înțelege un proces complex de trecere de la inferior la superior, de la simplu la
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
autocontrolul stimei de sine. VI.5. Cum își pot părinții ajuta copilul pentru a se autocunoaște? În preadolescență ăadolescența timpurie), copilul este curios nu doar să descifreze lumea, să înțeleagă cauzele fenomenelor ci să se înțeleagă și pe sine prin autocunoaștere. Această curiozitate este determinată de căutarea unei identități, și de aici setea de modele; copillul încearcă să se cunoască printr-o perpetuă confruntare cu alții, caută să se regăsească, îi imită sau îi respinge. Cunoașterea de sine devine un imperativ
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
-i ajute pe copii să-și identifice punctele tari și punctele slabe; să-i ajute să-și conștientizeze succesele; să-i ajute să-și asume responsabilitățile în cadrul familiei și al clasei. VI.7. Recomandări pentru părinți Conștientizați copiii de beneficiile autocunoașterii ! Educarea dorinței și voinței de cultivare a calităților și de control a defectelor; cunoașterea limitelor, fapt care conduce la lupta pentru a le depăși. Cultivarea răspunderii personale. Evitarea confuziilor de valori. Capabilitatea de definire a propriei identități. Conștientizarea imaginii de
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
formă de religiozitate „populară”. Tot în cheia religiozității populare se înscrie și efortul constant al Bisericii de „spiritualizare” a pelerinajului - în cazul nostru, a rândului de așteptare. Acesta din urmă este prezentat ca o probă a voinței, un efort de autocunoaștere. Biserica dorește o mai bună încadrare a „gestului” și corpului pelerinului, prin publicarea unor articole, flyere, emisiuni radio-tv în care este promovat un comportament „cuviincios”, recules, fără excese (inclusiv de natură emoțională). Se verifică observația lui A. Dupront, „gestul pelerinului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
altele sunt problemele lumii moderne. Mentalitatea omului modern trebuie orientată către un stil de viață sănătos, în armonie cu mediul înconjurător, conștientizând că orice acțiune individuală afectează întregul în care trăiește. Educația este cea care oferă accesul individului la cunoaștere, autocunoaștere, afirmare și socializare. Omul este cel ce adoptă un anumit stil de viață, își alege prioritățile, își formează propriile păreri, dar drumul formării, instruirii este anevoios și are începere încă de la vârstă fragedă - familia, unitățile preșcolare, școlare, universitare, unitățile sportive
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
asupra tinerilor. Fiecare activitate în parte presupune o organizare, stabilirea unor obiective realizabile, membrii cercului având responsabilități în cadrul acesteia, iar finalitatea să reușească să îndeplinească cerințele lor, adică să îi reprezinte. Un cerc olimpic oferă tânărului porți către cunoaștere și autocunoaștere, redă încrederea în forțele proprii și libertate imaginației și creativității, înfrânge barierele timidității și anonimatului. Acest tip de activitate reușește să pregătească tânărul pentru viață, prezentându-i-se diverse aspecte și situații pe care trebuie să le rezolve - acești tineri
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
uzanțelor medicale. Nu știm ce-i sufletul și nu vom ști niciodată, fiind destinat necunoașterii ca alte taine care, dacă ar fi descifrate, ar determina, cu siguranță, sfârșitul omenirii. Sunt și alte facilități pentru dispariția speciei, dar cunoașterea tainelor sufletului (autocunoașterea și cunoașterea celuilalt) ar fi, desigur, cel mai pervers mijloc de dispariție. (Să ne închipuim că jumătate din oameni ar ști ce sentimente are față de ea cealaltă jumătate). Așa că, în fața problemei sufletului ne putem limita la al doilea aforism al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în toate mediile sociale permit scriitorului o prezentare gradată a „chestiunii țărănești”, cum o numește Miron Iuga: „Apoi vezi, pământurile oamenilor, asta e chestia țărănească.” Prin toată această mișcare de glasuri care reprezintă treptele unui proces de limpezire și de autocunoaștere, romanul se transformă pe nebănuite, mai ales în această primă parte, într-un „veritabil oratoriu al glasurilor revoltei” . Se obține astfel, în structura de adâncime a textului, o creștere a tensiunii și un ritm din ce în ce mai alert, similar celui din partea întâi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
de depărtate ar fi acestea. Dacă în trecut dezvoltarea culturii era limitată de subevoluția omului, acum studiul nu are frontiere. Cu toate acestea, puține persoane pot îmbină armonios realul, logicul și pragmaticul cu umanul, spiritualul. Cum reușesc? Prin cunoaștere și autocunoaștere! Nu cunoaștere exclusiv orientată într-o direcție, ci cunoaștere interdisciplinara. Chiar și așa, statutul de om cult implică voința, căreia i se alătură în mod iminent efortul. Omul cult este autodidact. El este propria să lentilă divergență care propagă atenția
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Radu Stoichiţoiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2308]
-
japoneze, influențând viața culturală și pe cea artistică de peste 400 de ani. Istoria Ceaiului este strâns legată și de religie. La fel ca și Ikebana, Ritualul Ceaiului reprezintă cultul pentru frumos, esența lui fiind de natura spirituală, o Cale de autocunoaștere ce presupune o trăire rafinată și un deosebit simț artistic, înnăscute. Ceaiul e doar un pretext de a te aduna cu prietenii... ca împreună să te cufunzi în liniște și contemplare; mai mult gesturi decât vorbe... Mesajul transmis de gesturi
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
stare relatează despre senzația de lumină puternică pe care au simțit-o, despre desprinderile de propriul corp și observarea intervențiilor medicale ce li se fac (cu amănunte exacte, imposibil de știut altminteri), despre creșterea ulterioară a dorinței de cunoaștere și autocunoaștere, despre nevoia de a-și schimba în bine viața (devin, fără excepție, caritabili). Explicațiile ce s-au dat diferă foarte mult între ele (la dezbatere au participat doctori prelați, călugări budiști ș.a.), dar nici una nu neagă existența fenomenului. Ciudat „personaj
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scenariu itinerant cu episoade multiple, individualizate doar prin toponimul specific desfășurării unei scene sau a alteia și prin actanții implicați, care întotdeauna sunt alții. Martorul-narator este întotdeauna același, tânărul fugit din Academia Movileană din Kiev, care pe parcursul acestui drum al autocunoașterii are șansa să se cunoască pe sine, realizându-și în felul acesta și un autoportret: este, firav, plăpând, lipsit de orice rezistență la efort fizic, temător, ezitant și având, ne spune textul, „doar puțină sănătate”. Cu alte cuvinte, un cumul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
chitara. Are o voce plăcută, frumoasă și te captivează cu surâsul ei și cu ochii vii, strălucitori. Fiecare din cei prezenți este invitat să se prezinte și să spună motivele pentru care este pe camino. Cei mai mulți invocă motive religioase, de autocunoaștere sau simplu turism. Eu spun că sunt pe camino ca pelerin, acceptând suferințele și greutatea drumului ca semn de penitență, dar și pentru a cunoaște mai bine Spania. O tânără franțuzoaică cântă apoi un Ave Maria demn de o sală
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
identitatea, înfățișarea fizică, trăsăturile psihice, rezultatele la învățătură sau muncă, preferințe, dorințe, sistemul relațional, opinii și experiențe, căutarea de sine, unitatea persoanei, unicitatea ei, izolarea și închiderea în sine, adaptarea și integrarea socială, atitudini față de viață și problemele ei, valoarea autocunoașterii, reacțiile provocate de ea, devenirea personalității, nevoia de autoperfecționare, atitudinea față de sine, filtrarea personală a ideilor, acțiunilor, evenimentelor, nevoia de anticipare, sistemul orientativ de valori, marile întrebări și frământări specifice vârstei sau persoanei în cauză, conflicte și contradicții, idealul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vede mai curând drept o „filosofie antropologică”). Antropologia culturală se definește ca „discurs empiric-întemeiat [nu ca „discurs intuitiv-speculativ”, propriu antropologiei filosofice] despre om și cultură”. Cea dintâi metodă a unei atare legitimări empirice este observarea participativă, prin care antropologia - ca „autocunoaștere” umană - răspunde cerinței de „transcendere a lumii «obiectului» de cunoaștere” (acesta „împărtășind aceeași condiție existențială” cu cercetătorul, ca „subiect” de cunoaștere). Devenită (cu B. Malinowski, 1922) un „ingredient obligatoriu” al metodologiei etnografice a antropologiei, observarea participativă include învățarea limbii vernaculare
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
a trezi în colectivul de care aparține starea memorată prin același segment sonor și de către ceilalți membri ai colectivului. Astfel a creat natura speța umană, prin semne acustice care i-au îmbogățit memoria, i-au dezvoltat gândirea, incitând cunoașterea și autocunoașterea. Limba română reprezintă unul dintre momentele de relativă stagnare zonală a evoluției globale a limbajului uman din care ea sa desprins, constituindu-se ca expresie aparte în urma cuceririlor romane în jumătatea de est a Europei. Desprinderea a fost condiționată de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]