509 matches
-
acest paravan al confruntării cu un terț ale cărui cârcoteli le respinge cu frenezie, Caragiale izbutește să-și dea în vileag adevăratele opinii, pe principiul simulării per contrarium. Utilizând, așadar, o gamă extrem de largă de nuanțe și procedee ironice, inclusiv autoironia amară și crudă (Economii, Grand Hôtel "Victoria Română", O răutate, O lămurire), sau o variantă situată la limita grotescului și a umorului negru (O făclie de Paști, Pastramă trufanda), Caragiale își conturează un univers inconfundabil, care stă mereu sub semnul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Paul Zarifopol pentru "umorul continuu, cu neistovită vervă"168. Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este predominant cea a ironiei în măsură să avertizeze asupra sensului polemic din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui cinic, autodemascat prin analiza simptomelor de lașitate de care dă dovadă în raport cu atitudinea civică sau erotică: Trăiască lașitatea! Cedez, dar, eroilor aureola trecutului și întreaga împărăție a pioaselor aduceri aminte. Eu îmi rezerv
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
teoreticianului 220 la propriile creații, Mihail Sebastian se încadrează indubitabil în categoria umoriștilor, "fiindcă, așa cum concepe el umorul (ca "un mod liric", "o poezie ratată ", " tragedia unei sensibilități care nu se poate realiza, drama unui sentimentalism strâmbat din proprie voință, autoironia unui visător surprins ", așadar un " lirism care cedează exigențelor sociale ", exprimând "conflictul dureros dintre sensibilitatea insului și realitățile societății ", se pliază perfect pe specificul teatrului său"221. În ciuda impresiei de desprindere definitivă, prin accentul pe afectivitate, de direcția caragialiană, componente
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lupta fratricidă dintre Augustus și Marcus Antonius, pentru cucerirea puterii. Cineva șopti: — Destinul a suflat în pânzele voastre ca să ne aducă în locul ăsta. Nu băgară de seamă că băiatul, palid, rămăsese neclintit, privind. Și Germanicus privi golful și spuse, cu autoironie: — Aici, și de o parte, și de alta, în vinele mele curge sângele dușman. Râse. Fiul său tresări auzind râsul acela, dar toți fură cuprinși de stânjeneală și nimeni nu răspunse. În tăcerea aceea, Germanicus îi ceru căpitanului flotei, magister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spate, cu greabănul înalt și copite grele, ce veneau din câmpiile de dincolo de Danuvius. În mijlocul lor, Împăratul trecu fluviul peste podul cel nou cu patru arce mari, ce unea centrul Romei cu grandiosul Circus Vaticanus, și se gândi cu amară autoironie că, după ianugurare, trecea peste el într-o asemenea noapte. Cerul începea să se lumineze în spatele siluetelor întunecate ale pinilor Romei. Oamenii care-i stăteau alături erau impasibili, veneau din ținuturi îndepărtate unde nu se mai puteau întoarce, fiindcă aleseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
precis că nu avea să vină la Întâlnire. De ce ar fi venit, În fond? Silueta ei plină, rotundă, amărăciunea, rochia de bumbac, simplă ca a unei școlărițe dintr-un internat, toate astea Îi treziseră o umbră de dorință amestecată cu autoironie: Norocul tău că s-a răzgândit. Te-a scutit de Încă o rușine. Tânărul colonist se ridică și din doi pași mari ajunse la masa lui Fima, care se sperie, văzând că băiatul purta un revolver prins de cureaua pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În pod sub acoperișul triunghiular, ca Într-o cabană din Alpi. Înger cu erecție de rinocer, râse Fima În sinea lui și simți din nou cum Împreună cu compasiunea se naște În el dorința, iar dorința aduce rușinea, ciuda, furia și autoironia. Și fiindcă tot se gândea la rinoceri, Își aminti de nemișcarea micii șopârle preistorice care dăduse din cap uitându-se la el În dimineața aceea. Se gândi puțin la Rinocerii lui Ionescu și, Încercând să evite comparația superficială, zâmbi totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de ce m-ai umilit, eram distrusă și fără tine. Apoi Îi Întoarse spatele și plânse ca o fetiță mică. Fima știa că Întârziase. Că pierduse momentul. Pentru o clipă se ridică În el un amestec de râs, furie, frustrare și autoironie: În momentul ăla ar fi fost În stare să-l Împuște mortal pe colonistul zâmbăreț cu avocatul și cu parlamentarul lui cu tot, și Își spuse că era un idiot. Se liniști Însă și se Împăcă imediat cu gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dacă ar putea să-și schimbe consistența În clipa asta și să se transforme În aer, În piatră, să devină cocor. Un violoncel din interiorul său Îi răspundea de sus În propria sa limbă, un sunet de alean și de autoironie. Le văzu aproape cu ochii minții pe cele trei muziciene În vârstă, hurducăindu-se ore Întregi Într-un taxi vechi, de-a lungul șoselei de coastă, pentru a susține un recital În vreun kibbutz Îndepărtat din Galileea de Sus sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am dorit-o pe Nina, Însă mi-a fost milă de ea și am vrut să mă dăruiesc ei, dar natura mi-a interzis ceea ce lor le permite fără nici o greutate. Și bombăni: Dar asta nu-i drept. Apoi, cu autoironie: — Atunci hai deci să facem o petiție. Mâna sa obosită mâzgălea pe foaia din fața lui cercuri și triunghiuri, cruci, stele În șase colțuri, rachete și sâni grei. Printre desene scrise fără să-și dea seama versul care Îi venise mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de ambiție", a "lipsei de dorință de a triumfa și a te impune", a unui "fel de detașare de lucrurile acestei lumi trecătoare". "N-am scris nimic zece ani"- declara el atunci. Și adăuga, atenuînd regretul cu o picătură de autoironie: "A trebuit să fiu împins, să devin soldat al unei cauze, pentru ca să scriu. În zece ani, dacă scriam, îmi făceam un nume (!) în publicistică și poate scriam mai bine, căci eram mai puțin obosit..."6 Începutul acestui "gol" însă trebuie
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
ei încoa să cadă salcâmul pe ei.” Simularea prostiei este una din formele ironiei prezente în comportarea aparent naivă a unor personaje cu scopul de a-l pune în inferioritate pe interlocutor, după ce mai înainte i-au dat iluzia superiorității. Autoironia este o formă prin care scriitorul râde de propriile sale defecte, de care este conștient, și satirizează indirect viciile altora. În finalul părții a II-a din Amintiri din copilărie, râsul indulgent se exercită asupra propriei persoane: "În sfărșit, ce
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
eu... Izbucnii în râs la acest gând și ei se uitară la mine alarmați, derutați chiar, chipul bucălat și alb al lui Ion Micu se făcu liliachiu. De ce rîdeam?! "Rîde, zise Clara, cu farmecul ei discret de altădată, cu liniștită autoironie, probabil că am spus ceva ridicol!" " Nu poți așa, stante pede, să-i ceri unui om să-ți vorbească despre un lucru a cărui oroare el vrea, poate, s-o uite", confirmă Ion Micu. "Îmi cer scuze, se bâlbâi Clara
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a genurilor literare, ca rescriere, ca poetică a citațiunii, ca utilizare a fotografiei înțeleasă nu ca mijloc de realizare de efecte formale, ci în purul si simplul ei semnificat de duplicat"93. De aceea, arta postmodernistă cere o explozie de autoironie și în asta constă moartea celei tradiționale și moderne, abandonându-se credința că arta poate sluji adevărul și că poate mântui, acceptându-se, de acum încolo, că este doar joc, multiplicare nesfârșită de simulacre. Astfel, arta înseamnă negarea, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de-a dreptul cu oroare) unor fenomene patologice. Pe de altă parte, știm cu toții că intelectualii trebuie să fie critici și necruțători atunci când e vorba de stabilirea și rostirea adevărului. În consecință - ca să mă mențin În bine cunoscutul registru al autoironiilor amare -, ce poate fi mai firesc și mai reconfortant Întru stabilizarea frustrării noastre cotidiene decât să știm că, așa cum agricultura sau politica românească se află În criză, și istoriografia românească se manifestă așijderea. Sunt conștient de faptul că tropismele pe
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în pădurea de la Marly cel puțin odată pe săptămână. Vânătoarea de păsări, de două ori pe săptămână. Regele a notat pe hârtie un poem tragi-comic despre un cerb atât de epuizat în perioada rutului, încât cade victimă vânătorilor. Este o autoironie în versuri, pentru că Regele era un pasionat amorez: „Să faci dragoste este un lucru periculos/Un cerb fericit care și-a atins scopul/Și și-a petrecut noaptea într-o încleștare amoroasă /își imaginează că poate dormi a doua zi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
autor. 6.Interpretează afirmația: “Nu voi fi niciodată un don Juan!”. 7.Prezintă două trăsături ale romanului modern, pe baza fragmentului. 8. Ilustrează o modalitate de caracterizare prezentă în citat. 9. Exemplifică o calitate particulară a stilului, din lista: ironia, autoironia, retorismul, armonia, demnitatea. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA INTERBELICĂ Testul nr. 70 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: TEXT A [...] într-o zi de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
se recunoaște sufixul -re și 5 substantive în care se recunoaște sufixul -iune, ceea ce înseamnă că tipul e-i își datorează productivitatea aproape în întregime sufixelor. 3.1.4. Tipul flexionar ie-ii: am înregistrat 102 substantive: abdominalgie, apendicectomie, autoacuzație, autoeducație, autoironie, automedicație, balcanologie, bioenergie, calcemie, carmangerie, ciupercărie, claustrofobie, concatenație, conotație, contracepție, conversie, coronografie, demofobie, depresie, difuzie, diglosie, discografie, dizarmonie, ecografie, ecospecie, edentație, emisie, empatie, enterologie, etruscologie, extensie, etnie, filmografie, francofonie, frecție, frezie, hidroizolație, hiperinflație, iconoclastie, imagologie, implantologie, intelighenție, intubație, izometrie, kinetoterapie
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
de la baze preexistente DOOM1, destul de numeroase, după cum se poate observa mai jos: aero-: aeroambulanță, aerobuz, aerodinamicitate, aerogenerator, aerotermă; anti-: antialergic, antiapopleptic, antiartă, antibronșitic, antidepresiv, antidiabetic, antifurt, antigripal, antitinflamator, antiliteratură, antimemorii, antipoluant, antiradar, antiroman, antitusiv, antiviral; auto-: autoacuzație, autocolant, autoeducație, autogreder, autoironie, automedicație, autotaxare, autotren; bio-: biodiversitate, bioenergie, biogaz, bioritm; euro-: eurocent, eurodolar, euroobligațiune; micro-: microanchetă, microantologie, microbacterie, microchirurgie, microcip, microelectronică, micromoleculă, microparticulă, microprocesor, microproducție, microsistem, microundă, microwatt; mini-: minicar, minigolf, minimarket, minivacanță; multi-: multiculturalism, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, multipartidism; pre-: preaderare
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
este însă pictura lui Mihai Vintilă a lui și numai a lui? Prin universul său absolut bănățean, transpus plastic pe fondul unei fantezii debordante. Prin copleșitorul dialog dintre liric și surâs, dintre duios și hohot de râs, dintre ironie și autoironie ce emană din pânzele sale... Viața de zi cu zi a Caransebeșului, a Văii Almăjului pe unde a fost medic veterinar, viața de ieri și de azi este zugrăvită cu emoție și dragoste de acest Moromete bănățean cu seringa într-
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
de autenticitate și exfoliere, ca mine, e curat sadism". Acesta e teritoriul pe care se desfășoară, într-un regal al povestirii ce ar merita un volum separat, scriitorul dinăuntrul criticului, poetul din spatele intelectualului, nostalgicul înzestrat cu harul evocării și cu autoironia de necesară echilibrului umoral. În relatările despre copilărie, bâlbâială, primele iubiri, cei cinci tați ce s-au perindat prin viața sa și mamei, tinerețea marcată de întâlnirea cu Ioan Alexandru, revelația interbelicului, întâlnirea, dragostea și mariajul cu Tania Radu, cele
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
iubea și ne iubește foarte mult, excesiv poate, ceea ce evident a fost o posibilitate de șantaj sentimental uriaș din partea mamei mele - nu te supui plec cu tot cu copii. Așa că el s-a supus. Și s-a infantilizat, acceptându-și chiar cu autoironie soarta. Între el și noi copiii nu era mare diferență de tratament din partea mamei, așa că am luat-o ca atare. Și mai ales că în marea - imensa - majoritate a familiior din vecini sau prietene pe care le vizitam lucrurile păreau
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fi cumpărate din orice supermarket : interzis cu țigări, alcool, telefon mobil, mâncare (de fapt, figurat era un hamburger) și, în fine, interdicția de a intra cu animale neținute în lesă, mai degrabă o glumă sau o formă, puțin probabilă, de autoironie, dacă ținem cont de numărul impresionant de câini din incinta mănăstirii. Ceea ce mi-a mai atras atenția, odată pătruns în curtea interioară, a fost felul în care ocupa spațiul o familie de rromi, așezată pe iarba încă firavă, în jurul unei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ascunde în spatele pseudonimului. S-au creat nemulțumiri legate de numele vehiculate în text și unii cititori s-au scandalizat din cauza vulgarității faptelor relatate. Nu se știe precis ce este real și ce este fictiv în povestirile relatate cu luciditate, ironie, autoironie și umor. Parte a jurnalului include comentarii despre sex și despre sexualitate. Unele secvențe relatează experiențele ei de viață și ale clienților, altele oferă sfaturi de comportare pentru orice amatoare a practicării libere a sexului, altele îi radiografiază preocupările culturale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de a oferi cititorului prilejul să învețe din experiențele ei și din ideile enunțate în lucrări erotice studiate ca și din parcurgerea site-urilor erotice de pe internet. Aceleași mijloace de exprimare literară folosește autoarea româncă, ca și autoarea engleză, ironia, autoironia, umorul. Desigur, diferă referirile la persoanele publice aflate pe scena politică, din media și din lumea mondenă (nu exemplificăm). Autoarea bucureșteană nu se victimizează cum că n-ar fi găsit locuri de muncă, amintește însă câteva dintre ocupațiile ei ca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]