852,023 matches
-
pentru Pluta de piatră un stil eseistic ironic, parodic chiar." Nu sunt romancier, sunt eseist. Scriu romane doar pentru că nu mă pricep să scriu eseuri". Parabola - transparentă până la vizibilitatea elementelor constitutive - e un elogiu "normalității fantasticului". Convingerile de stânga ale autorului sceptic în privința integrării europene a ibericilor sunt evidente (Excelentă, în această privință, postfața doamnei Mioara Caragea). Potrivit autorului, Portugalia și Spania sunt mai apropiate ca matrice spirituală, ca identitate națională lingvistică, istorică, religioasă, de America Latină decât de Europa. Și atunci
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
pentru că nu mă pricep să scriu eseuri". Parabola - transparentă până la vizibilitatea elementelor constitutive - e un elogiu "normalității fantasticului". Convingerile de stânga ale autorului sceptic în privința integrării europene a ibericilor sunt evidente (Excelentă, în această privință, postfața doamnei Mioara Caragea). Potrivit autorului, Portugalia și Spania sunt mai apropiate ca matrice spirituală, ca identitate națională lingvistică, istorică, religioasă, de America Latină decât de Europa. Și atunci, de ce să nu desprindă Peninsula Iberică de Europa, mânând-o ca pe o veritabilă plută de piatră spre
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
premonitori", capabilă în orice moment să transforme solii în inamici. Povestea celor patru, căutarea lor reciprocă, regăsirea lor ca prieteni, odiseea lor pe pământ hispano-portughez și perceperea amănuntelor prin "oameni normali", sporește bugetul de credibilitate al parabolei. Până unde putea autorul să-și permită însoțirea derivei? Până undeva în larg. Moartea unuia dintre personajele premonitorii și înmormântarea sa simbolică (i se înfige la căpătâi nuielușa de velniș) are menirea unei reînsămânțări a solului iberic cu darul fanteziei, căutării, cultivării fantasticului. José
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
Cristina Ionica Gheorghe Ispas, Ghe, zis și Petru Sandu" joacă rolurile de autor, narator și personaj principal în volumul de proză publicat anul trecut de Liviu Ioan Stoiciu, poet, prozator și publicist cunoscut. "Ghe" moștenește de la autorul de pe copertă unele date biografice și scrie "în fața cititorului" un fel de "jurnal al romanului" pe
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
Cristina Ionica Gheorghe Ispas, Ghe, zis și Petru Sandu" joacă rolurile de autor, narator și personaj principal în volumul de proză publicat anul trecut de Liviu Ioan Stoiciu, poet, prozator și publicist cunoscut. "Ghe" moștenește de la autorul de pe copertă unele date biografice și scrie "în fața cititorului" un fel de "jurnal al romanului" pe care ar vrea să-l vadă terminat. Rezultatul este că găsim între paginile acestei cărți file de jurnal, scrisori și "bucăți literare" ale "personajului
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
Toate aprecierile... pozitive anterioare sînt valabile din păcate (cum prea des se întîmplă, încă, în literatura română) pentru paginile fără femei; de cum apare în cadru vreo reprezentantă a "sexului secund", reiese pe loc că viziunea lui Ghe (girată "discret" de "autor", "din off") despre relațiile amoroase și despre femei în general e de un misoginism jenant, penibil, drapat "inteligent" în obișnuitele pretenții de idealism și genialitate incapabile să convingă pe cineva. Prima povestire a lui Ghe este despre o "dragoste la
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
două teme majore ale profesorului emerit de la Paris X - Nanterre, interesându-se cu deosebire de Evul Mediu timpuriu (așa-zisa "epocă întunecată"), calificat tacit ca "ingrat" - și precedând, întrucâtva anonim (la data apariției cărții), mult frecventata epocă mai înainte amintită. Autorul își alege, în plus, o temă ades neglijată cât privește intervalul istoric ales - și anume educația. Volumul își stabilește o serie de standarde teoretice - prin primul trebuind să se obțină un răspuns (pe cât posibil, amplu detaliat) la întrebarea: cum se
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
de la educația antică la educația medievală - ori între educația romană și cea de tip religios? Și, în secundar: care este influența invaziilor barbare din Europa asupra acestei tranziții? Referitor la această ultimă întrebare, trebuie subliniată o observație de principiu a autorului: abia o dată cu respectivele invazii, programele educaționale încep să se cristalizeze și să-și afle o rezolvare autentică. Este momentul de la care autorul își începe cercetarea - moment convențional fixat în 476, o dată cu căderea Romei sub loviturile lui Odoacru. Demersurile sale se
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
barbare din Europa asupra acestei tranziții? Referitor la această ultimă întrebare, trebuie subliniată o observație de principiu a autorului: abia o dată cu respectivele invazii, programele educaționale încep să se cristalizeze și să-și afle o rezolvare autentică. Este momentul de la care autorul își începe cercetarea - moment convențional fixat în 476, o dată cu căderea Romei sub loviturile lui Odoacru. Demersurile sale se opresc chiar înaintea renașterii carolingiene, adică atunci când sistemul educațional medieval este deja constituit și funcționează. Se poate remarca, prin urmare, că Pierre
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
documentare și de redactare s-au dovedit deosebit de dificile - devenind posibile, în fapt, doar cu condiția ca ele să reprezinte consecința firească a unei pasiuni constant susținute vreme de ani îndelungați. Altfel, nu putem decât să ne bucurăm că un autor mult tradus în lume își află tălmăcirea și pe românește. Pierre Riché, Educație și cultură în Occidentul barbar - secolele VI-VIII, trad. Florica Bechet, Editura Meridiane, 2001, 533 p.
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
eseu. Și cu toate acestea, în pofida profilului său cu indenegabile trăsături raționalizante, Șerban "cel Rău" se află în siajul criticii "impresioniste" a lui E. Lovinescu și a emulilor mai tineri ai acestuia: Perpessicius, Vladimir Streinu (prietenul de-o viață al autorului Vieții lui I. L. Caragiale), Pompiliu Constantinescu și, evident, mirificul G. Călinescu. Îi leagă un aer de familie. Cu toții ar fi putut contrasemna următoarea opinie a patronului Sburătorului: "Critica modernă nu este o disecție de cadavre, fără relații cu viața, nu
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
în paranteză sensibilitatea, gustul, stilul și, implicit, valoarea estetică, dar sîntem încredințați că "empiria" abordării operei sub chipul "trăirii" sale imanente va supraviețui. E în chestiune o rădăcină a comentariului literaturii, prin tăierea căreia acesta se veștejește. Ca și Thibaudet, autorul Aspectelor literare contemporane n-a fost un doctrinar, ci un practician. Așa cum se rostea un exeget cu privire la criticul de la Urf, "reflecțiile sale sînt cele ale unui om care, conform preceptului sensualist, nu posedă nimic în intelectul său care să nu
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
de expresie ermetică", n-ar putea, așadar, fi, socotește Șerban Cioculescu, decît una de "intuiție simpatică" a obiectului, care cere "o conivență a simțirii dincolo de convențiile artei sociale clasice", adică ceea ce estetica germană desemnează prin termenul de Einfühlung. Abdică oare autorul Varietăților critice, prin asemenea propoziții, de la criteriul rațiunii? Cîtuși de puțin, întrucît rațiunea se cade a intra nu doar în operația de tîlcuire a exegetului, ci și în cea de elaborare a poetului. Voința, disciplina, ca resorturi ale lucidității suverane
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
de vrăjitorie evocatoare". Spre a consemna, în altă parte, "efectul magic al poeziei" sau "versuri de o astfel de magie". Ar fi putut fi menționată aici și notoria atracție a suprarealismului pentru practicile magice, pentru, în genere, primordialitățile enigmatice, dar autorul Itinerarului critic se arată reticent față de avangardă, asupra căreia are impresia a putea articula "îndreptățite rezerve"... Pe această cale, raționalistul oricum extrem de tolerant care a fost Șerban Cioculescu se apropie, s-ar părea în chip "scandalos" pentru cei obișnuiți a
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
comunică un fior de natură religioasă prin sensul misterului de care sînt stăpîniți". Să observăm apropierea pozițiilor. Fără a se ridica împotriva "poeziei pure", înrudite cu extazul religios, precum, bunăoară, Paul Souday (criticul francez cu care-l asemăna E. Lovinescu), autorul Aspectelor lirice contemporane vădește, dimpotrivă, în ciuda vocației sale intelectualiste, "laice", o remarcabilă înțelegere pentru o asemenea perspectivă "de adîncime". Henry Bremond însuși va admite, în cadrul amplelor controverse ce le-a iscat, că factorii raționali joacă un incontestabil rol în elaborarea
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
și "contemporanul nostru" Shakespeare. Inutil să precizez că, dacă literatura continuă a ne furniza modele, ea o face tocmai pe calea cunoașterii circumstanțelor de epocă, a standardelor religioase sau morale, a modalităților artistice folosite. În fond, noi îl redescoperim pe autorul Divinei comedii: și nu neapărat aplicîndu-i o grilă actuală (modernismul a forțat pînă la sațietate această metodă: vezi lectura lui Călinescu la Goga ca "poet pur"), cît traversînd cu ochii larg deschiși pădurea aproape inextricabilă de sensuri pierdute. Roland Barthes
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
din proprie dorință, operele trecutului scade. E rostul școlii de a le ține vii pe calea studiului. Homer, Goethe, Eminescu și Blaga trăiesc tot mai mult grație faptului că școala nu-i părăsește. Și cît timp nu-i părăsește. Un autor consacrat de școală se numește canonic. Prestigiul lui e chiar mai mare decît al autorilor contemporani. Doar că îl citim altfel. E o ipocrizie să ne prefacem că nu observăm un lucru atît de evident.
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
calea studiului. Homer, Goethe, Eminescu și Blaga trăiesc tot mai mult grație faptului că școala nu-i părăsește. Și cît timp nu-i părăsește. Un autor consacrat de școală se numește canonic. Prestigiul lui e chiar mai mare decît al autorilor contemporani. Doar că îl citim altfel. E o ipocrizie să ne prefacem că nu observăm un lucru atît de evident.
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
răstălmăcind Dl Coriolan Talcioc (cin' să fie? cin' să fie?) consacră o pagină întreagă din numărul din 1-14 august al publicației clujene Piața literară editorialului României literare din nr. 25 Dl. Borbely față cu reacțiunea. Părerea dlui Talcioc este că autorul editorialului l-a răstălmăcit pe dl Borbély. Și, încă, pe un ton "furios", "cu degetul catedratic ridicat a mînie și admonestare". Că dl Borbély merită oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat să-l ironizeze
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
reacțiunea. Părerea dlui Talcioc este că autorul editorialului l-a răstălmăcit pe dl Borbély. Și, încă, pe un ton "furios", "cu degetul catedratic ridicat a mînie și admonestare". Că dl Borbély merită oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat să-l ironizeze. Ce să facem? Fiecare cu stilul lui. Dl Talcioc, mînios, dl Borbély, multicultural și așa mai departe. Autorul editorialului a reproșat dlui Borbély că socotește foiletonismul retardat metodologic și pe foiletoniști, incapabili să înțeleagă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
a mînie și admonestare". Că dl Borbély merită oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat să-l ironizeze. Ce să facem? Fiecare cu stilul lui. Dl Talcioc, mînios, dl Borbély, multicultural și așa mai departe. Autorul editorialului a reproșat dlui Borbély că socotește foiletonismul retardat metodologic și pe foiletoniști, incapabili să înțeleagă literatura de după 1989, care ar pretinde alte competențe de lectură. Ce crede dl Talcioc că a susținut în fapt dl Borbély? Nu că foiletonismul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
publicist care protestează contra faptului că, în revista noastră, tatăl d-sale ar fi fost făcut "aparatcik". Noi, care ne citim revista și înainte și după ce o tipărim, n-am găsit în ea nimic de acest fel, dacă nu cumva autorul tabletei se referă la o pagină de ficțiune în care un personaj poartă un nume apropiat de al d-sale. Ei, dar ficțiunea nu poate constitui un atac împotriva cuiva. Și cum să sari, așa, cînd e vorba de o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
publicați, ca și alții, fără a fi întrebați. Stupefiantă e politica editorială declarată de noua conducere: introducerea pe piața literară a "recenziilor promo". Este o premieră în presa postdecembristă. Nu reclame. Recenzii. Nu semnale. Aprecieri. Transcriem din pagina 2 anunțul: "Autorii cărților de poezie, proză, critică și istorie literară care sînt interesați să fie recenzați în revista Cuvîntul în regim promoțional sînt rugați să ia legătura cu redacția noastră la sediul din București, bd. N. Bălcescu 23A, pentru a negocia unul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
pe vremea guvernului Orban. Dar chiar dacă pastorul e angajat și în politică, ne-am fi așteptat din partea sa, ca față bisericească, să abordeze mai senin problema banilor destinați Uniunii. * În COTIDIANUL de luni, 26 august, la rubrica tablete de scriitor, autorul anunțat era Constantin Țoiu, dar din fotografia care însoțește textul ne zîmbea Nicolae Balotă. Textul poartă marca Nicolae Balotă. A doua zi n-am descoperit nici o erată în ziar, așa cum s-ar fi cuvenit din respect pentru două personalități de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
ireproșabilă a unui "grand seigneur". Uimirea mea a fost cu atît mai mare cu cît știam prin ce grele încercări i-a fost dat să treacă acestui scriitor în anii comunismului. Hans Bergel a făcut parte din grupul celor cinci autori germani (așa-numitul de către autoritățile vremii "lot") care în urma unui proces de pomină, cu ușile închise, au fost condamnați de autoritățile comunsite, în 1959, în total la... 95 de ani de muncă silnică! Un volum publicat în 1993 la Editura
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]