713 matches
-
că El este absent, este un fapt împlinit numai pentru oamenii care nu au renunțat să-L caute, pentru cei însetați de Dumnezeu, dar care, în cadrul teologiei raționaliste occidentale, al fideismului sau al misticismului individualist, al eticii utilitariste și al autoritarismului unor Biserici transformate în religii, nu descoperă decăt absența Lui. Nietzsche reprezintă pentru ateismul contemporan, pentru acest părinte al nihilismului prefigurat de el, un profet asemănător lui Ioan Botezătorul care spunea despre sine: “eu sunt glasul celui ce strigă în
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
sînt de acord din cauza orgoliului, poate și un instinct de posesiune. Rețeaua semantică 4.4 prezintă structura condițională și procesul ce explică conflictul dintre generații. Interpretarea ei ne spune că "tradiționalul" comportament al părinților reprezintă cauza generatoare a manifestărilor specifice autoritarismului în educația familială. Chiar părinții animați de "idei moderne", în limite mai reduse, întrețin acest conflict. REȚEAUA SEMANTICĂ 4.4. "Lupta între generații" Un rol semnificativ îl joacă variabila interpusă a rezistenței la schimbare, ce caracterizează comportamentul unor părinți. Știm
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
www.edu.ro * Termenul cuprinde pe lîngă profesori, membrii staff-ului școlii și ai Consiliului Reprezentativ al Părinților *) Într-o anchetă relativ recentă despre climatul (stilul) educativ, cercetătorii portughezi identifică patru reprezentări ale adolescenților: (1) înțelegere și sprijin parental; (2) autoritarism parental; (3) respingere parentală; (4) injustiție parentală (E. Stăciulescu, 2002, p. 99). Primele trei stiluri au corespondent în categorizarea rezultată din analiză. *) http//www.osf.ro ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------2 1 4 3 LOGICA CERCETĂRII Suportul teoretic și empiric al parteneriatelor școală-familie-comunitate Designul
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
și adaptarea socială. Cele mai cunoscute studii asupra dezvoltării morale În copilărie și adolescențĂ aparțin lui J. Piaget (1948ă [73]. Psihologul elvețian a diferențiat două tipuri de morală În dezvoltare, la copil. O morală În care dominĂ raporturile de constrângere, autoritarismul, obligativități severe impuse din exterior, și o morală a cooperării În care ansamblul regulilor de conviețuire sau marea lor majoritate se constituie datorită respectului reciproc și trăirii intense a sentimentului de egalitate, echilibru si interioritate a sentimentelor de datorie, cerința
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
Unul dintre aceștia, Babo, îl însoțește pe Căpitanul Cereno în permanență, asemenea unui cîine credincios. Delano nu-și poate reprima gîndul că nimic nu distruge mai mult ordinea firească a lucrurilor decît mizeria. El rămîne un filozof descins din vechiul autoritarism militar, în pofida înclinației sale structurale către o anumită îngăduință a slăbiciunilor celorlalți și, implicit, o predispoziție a sa pentru un anumit liberalism. Corabia lui Don Benito a plecat, în urmă cu 190 de zile, din Buenos Ayres, avînd ca destinație
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
el nu mai găsește reperele ce l-ar putea remonta existențial. Căpitanul Delano deplînge pierderea sa, dar, ca și Vere în Billy Budd, o vede drept componentă a unui sistem ontologic imuabil. Filozofia sa grefată pe cultul regulilor, ierarhiilor și autoritarismului acceptă necesitatea drept axis mundi, umanitatea avînd obligația să-și organizeze istoria după principiile ei. Spuneam că, tematic vorbind, asemenea lui Bartleby, Benito Cereno este o alegorie despre contrariile absolute, care sfîrșesc prin a se combina. În Bartleby, învinsul (copistul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
măsura puterilor lui. Este, de fapt, cazul Tofanei, la un nivel coborât. Cerându-l de bărbat, Tofana îi oferă exact situația pe care el o avusese și înainte de a o cunoaște, pecetluită de un document legal și agravată de un autoritarism împins până la tiranie. Inferior intelectualicește Tofanei, Rudy se dovedește nu mai puțin îndărătnic decât ea în hotărârea de a nu se întoarce la viața pe care o lăsase în urmă. Zgândărită de atitudinea condescendentă a lui Castriș, trufia Tofanei e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
condiționată de acțiunea ambelor părți în conformitate cu această recunoaștere (Williams, 2001, pp. 525-553). Concluzii Prima concluzie cu care am putea încheia se referă la cauzele războiului. Dacă într-adevăr natura regimului politic intern are consecințe în direcția reducerii (democrație) sau accentuării (autoritarism, dacă nu totalitarism) propensiunii către inițierea războiului, atunci este foarte posibil ca una dintre principalele cauze ale războiului - incertitudinea derivând din situația de anarhie - să fie șubrezită. Cu alte cuvinte, perspectiva păcii democratice este de așteptat să dezactiveze una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din 1923; au fost publicate decrete legi referitoare la: amnistia generală; desființarea lagărelor de muncă; eliberarea deținuților politici. Ajunsă în sfera de influență a Moscovei, România a fost supusă procesului de sovietizare, care a presupus: înlocuirea democrației parlamentare cu un autoritarism fără precedent; trecerea la o economie centralizată, planificată; orientarea culturii spre „susținerea unei noi societăți”. -Principalul instrument prin care guvernul sovietic a realizat comunizarea țării a fost Partidul Comunist Român, care după 23 august 1944: și-a sporit numărul de
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
au fost liberalizate nechibzuit. Mda, modelul asiatic... Alt model oferit este cel scandinav, unde, tot așa, reformele menite să amelioreze competitivitatea nu au neglijat "țesutul social al societății". Deci modelele lăudate sunt economia socială de piață, de tip nordic, și autoritarismul sau socialismul de piață chinez. Poate că aceste sisteme sunt bune pentru popoarele respective, ținînd seama de tradiția și matricea lor culturală specifică. Dar sunt ele generalizabile, opozabile erga omnes? Greu de închipuit. Autorul consideră că actuala criză financiară reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de redistribuire a puterii economice și politice în lume, se fac și se refac alianțe la nivel global sau regional, pe fondul unei teribile bătălii pentru resurse, configurîn-du-se noi structuri de guvernanță mondială. Asia vine puternic, cu un model de autoritarism de stat. Este acesta o formă de capitalism sau e un nou sistem? Acest model se articulează în jurul unor structuri corporatiste, al unor politici in-dustriale active și al unui protecționism selectiv. Aceste dinamici trebuie analizate prin prisma bătăliei pentru resurse
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de prilej, fostul campion mondial la șah, Garry Kasparov, îl numește pe Putin "Mussolini de Moscova", cerînd în plus retragerea Rusiei din Grupul celor 8 pentru că, nici economic, nici politic, nu îndeplinește standardele acestei elite democratice. După unii, se întoarce autoritarismul mitologic rus. Dar Rusia nu a fost niciodată o țară democratică. Chiar acum, Boris Berezovski anunță de la Londra, precum Lenin de la Geneva: "nu există decît o soluție preluarea puterii prin forță". O altă problemă pe care Rusia o are și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
pe care o afișează. Acum și renta petrolieră s-a cam subțiat. Elanul țării lovită de criză nu e prea mare. Și atunci pe ce se bazează grandoarea visată? Pe iluzii? Pe arme? Problemele de fond ale Rusiei (sărăcia, demografia, autoritarismul ș. a.) rămîn, iar tensiunile cresc. Totuși, Rusia este, din nou, o țară care contează, care și-a recăpătat încrederea în sine, își apără interesele cu mai multă vigoare și este mai puțin vulnerabilă. Diplomația sa este foarte activă. Un fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și demonie emană din făptura bardului, amintindu-ni-l cumva pe Rasputin. Alcătuit din vădite contraste, Adam Puslojiš are darul de-a fixa atenția, de-a domina o adunare printr-un discurs îmbelșugat, ca și printr-o carismă a unui autoritarism de anacronică tăietură. Un autoportret îl descoperă într-o generoasă postură generic umană: "Cît despre mine / nu știu / mai mult decît despre altcineva // un om / și atît - // doar un pămîntean / minunat de obișnuit / crescut cuminte / sub o stea răsăriteană // și
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
domn "nu te-au ales nici nu te-au unsu ei domn, ci Dumnezeu", unicul deținător al adevăratei puteri. "Contractul" este încheiat între Divinitate și domn, acesta din urmă este "alesul" care îi îndeplinește nemijlocit poruncile în lumea pământească; firesc, autoritarismul este o manifestare obligatorie a misiunii sale supreme, a "mandatului" primit: "cugetă că nu v-au adunat Dumnezeu să fiți toți domni [...], ci numai pe tine te-au ales și te-au pus să fii păstoriu turmei sale. Deci, de
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
să intri iar în toiu și să mergi la locul care-ți va fi voia să stai". Vom regăsi aceeași abilitate prudentă în relațiile cu boierii. Neagoe, profitînd și de experiența milenară a Bizanțului, dar și din proprie experiență, echilibrează autoritarismul cu "munca în echipă". În virtutea aceluiași egalitarism creștin - toți sînt robii lui Hristos, deci vorbele Domnului pot veni din orice gură - domnul trebuie să asculte cu atenție orice sfat. Acțiunea practică pune mereu accentul pe "manipularea" cu răbdare, abilitate și
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
la latitudinea exegetului perceperea “clarității obiectivelor”, pentru a ne opri la conceptul de “autoritate” în critică. Ce să însemne pentru noi “autoritate” în planul, delicat totuși, al comentariului închinat literaturii, acum, la ieșirea din tunelul plin de zgură înecăcioasă al autoritarismului și al dirijismului? Nu cumva vocația, competența sensibilă și intelectuală, justețea propozițiilor, rectitudinea morală, urbanitatea ținutei? Nu cumva un corolar al acestor însușiri, disponibilitatea, deschiderea democratică la pluralitatea opiniilor? Nu cumva atari calități se impun de la sine creînd o autoritate
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
Nu cumva atari calități se impun de la sine creînd o autoritate inefabilă? A nu recunoaște, în cadrul criticii noastre de azi, cîteva personalități de indenegabilă autoritate, în felul în care am schițat-o mai sus, ne temem că disimulează nostalgia unui autoritarism desuet. A trecut vremea criticului cu mînă de fier, în numele unui cod dogmatic, ca și cea a monopolizării criticii de către o singură persoană cu discurs apodictic. Năzuim la o autoritate liberală, flexibilă, favorabilă dialogului, atît cît e cu putință să
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
mai nouă a conceptului. Nu mai e vorba de corzi sentimentale, dulcege, de clișee ale cochetăriei, ci de asumarea unei condiții corporale, a unei fiziologii imanente. Ceea ce implică depășirea condiț iei unui minorat psihic. Vechea feminitate prezenta un complex față de autoritarismul, decizia, poza prestantă a masculinului, retră gîndu-se într-un gineceu sentimental. Acum poeta poate păși cu siguranță pe un culoar propriu, cu un simțămînt de independență a fondului vital ce-i aparține. La noi calea a fost deschisă de Maria
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
la mână, iar aceștia, la rândul lor, știu câte ceva despre scheletele din dulapul șefului. Și iată-așa, democrația românească înflorește pe zi ce trece, protejată de ghearele de fier ale unui Parlament care a devenit cea mai plastică definiție a autoritarismului. Autogenerându-se timp de șaptesprezece ani, clasa parlamentarilor - o clasă pe cât de intolerantă, pe atât de lipsită de imaginație - nu se îngrijorează decât de perspectiva pierderii privilegiilor. Acesta este motivul pentru care ideea votului uninominal îi sperie de moarte. Fidelitatea față de
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
Mircea Cărtărescu, unul dintre scriitorii preferați de către Băsescu, a recidivat cu un nou articol critic în evz.ro la adresa președintelui. Traian Băsescu are-n sinea lui toate reflexele românului mediu: autoritarism, sexism, rasism, dispreț pentru intelectuali, scrie Cărtărescu. "Președintele a cerut societății civile și intelectualilor să iasă din letargie și să-l sprijine ca-n vremurile bune. Când într-adevăr l-au sprijinit ca pe niciun alt președinte dinaintea sa. Din
Cărtărescu: "Băsescu are reflexele românului mediu-autoritarism, sexism, rasism, dispreţ pentru intelectuali" () [Corola-journal/Journalistic/46285_a_47610]
-
letargie și să-l sprijine ca-n vremurile bune. Când într-adevăr l-au sprijinit ca pe niciun alt președinte dinaintea sa. Din păcate, nenumăratele sale gafe au arătat că Traian Băsescu are-n sinea lui toate reflexele românului mediu: autoritarism, sexism, rasism, dispreț pentru intelectuali, e drept, nu în proporții catastrofale (e o exagerare uriașă să vezi în el un fascist sau un tiran), ci, ca să zic așa, la nivel de stil de viață și de gândire cotidiană. Nici când
Cărtărescu: "Băsescu are reflexele românului mediu-autoritarism, sexism, rasism, dispreţ pentru intelectuali" () [Corola-journal/Journalistic/46285_a_47610]
-
întrebare care nu răstoarnă eșafodajul unei teze excelent expuse, în justă concurență, dealtminteri cu Istoria... lui G. Călinescu, atât sub raportul bogăției probelor, a enormității materialului perfect stăpânit, cât și al expresivității stilistice, al unei forțe argumentative conduse cu același autoritarism. Care place. Și ne încântă. în fericita-mi copilărie îi auzeam pe părinți - și mai cu seamă pe tata - fredonând un șlagăr - vals, tangou? - cu viu amuzament. Refrenul suna așa: "Să nu-ți faci iluzii, vei culege deziluziiiii..." și conținea
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
neapărat juridică), putând fi, evident, favorabilă sau nu. Andrei Cornea o echivalează cu verdictul (lat. verum dictum). Odată, însă, cu Septuaginta, termenul a ajuns să-și restrângă valențele, însemnând, fără ocolișuri, „osândă”. Și cum, la romani, legea nu admitea erori, autoritarismul fiind în floare, consecința a ajuns să se substituie cauzei, iar crimen să reprezinte delictul (pp. 60 - 64). Am stăruit asupra acestor găselnițe (sunt mult mai multe în carte) nu numai pentru că, pur și simplu, îmi plac (și, drept urmare, vreau
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
iar pe de alta a ne mobiliza în fața încercărilor de încălcare a lui care, slavă Domnului, nu lipsesc. Dacă unele intoleranțe, individuale sau de grup restrîns, sînt oarecum explicabile într-un cadru oprimat multă vreme de cenzură și poluat de autoritarism, mult mai grave ne apar repetatele tentative ale unor cercuri politice de-a instituționaliza controlul cuvîntului tipărit. O presă ce se respectă nu acceptă botnița. O literatură indiguită, dirijată e o literatură împinsă fără doar și poate spre sinucidere... Discuția
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]