8,738 matches
-
haruri stranii, muzici, înțelepciuni sincretice, fără ca romanul să renunțe la densitatea și tensiunea acțiunii, nici la ironie și umor. Povestea urmărește aventurile clovnului Kasper Krone, învinuit de evaziune fiscală în Danemarca și amenințat cu deportarea în Spania. Dotat cu un auz suprasensibil, datorită căruia identifică oameni, lucruri și chiar timpul prin tonalitatea lor muzicală, Kasper devine nu doar violonist celebru, ci și meloterapeut, intrând astfel în legătură cu un grup de copii ale căror haruri mistice pot duce la schimbarea realității fizice (un
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
-și ridice mâna spre a-și privi propriul ceas, mișcarea era posibilă, dar chinuitor de înceată, legătura între conștiință și corp se schimbase. Deasupra lui, o parte din frunziș împietrise. O parte în formă de sferă. Încercă să-și îndrepte auzul spre zgomotul copiilor. Nu izbuti. Încercă din nou. Nu izbuti. Nu era nimic de auzit. Totul, tăcere. * Copenhaga Dolce Vita se afla întro clădire cu parter înalt, pe un loc care fusese cândva Kongens Nytorv. Kasper nu se îndoise niciodată
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
spus Andra lui Florian Cârpaci atunci când și-a făcut apariția la celebrul show pentru a face un număr de contorsionism. Fostul concurent era extrem de sărac. Trăia dintr-o pensie mică. Pe lângă faptul că ajunsese să nu mai vadă, nici cu auzul nu stătea foarte bine, motiv pentru care i-a fost destul de greu să comunice cu cei trei jurați de la “Românii au talent”. Florian Cârpăci a reușit să ajungă până în semifinalele concursului în aprilie 2012. Atunci a impresionat pe toată lumea, dar
Veste tristă. Doliu la "Românii au talent" () [Corola-journal/Journalistic/44769_a_46094]
-
act, precum și, după caz, a datelor cuprinse în dosar. Rectificarea trebuie făcută pe toate exemplarele înscrisului. 2. Actele ce se îndeplinesc de notariatele de stat A. Autentificarea înscrisurilor Articolul 23 În vederea autentificării, notarul de stat va da citire înscrisului în auzul părților, pe care le va întreba dacă cele cuprinse în înscris exprimă voința lor. Părțile își vor manifesta consimțămîntul înaintea notarului de stat prin declarația lor verbală că cele cuprinse în înscris sînt conforme voinței lor. Articolul 24 Pentru motive
HOTĂRÎRE Nr. 1518 din 14 octombrie 1960 pentru aprobarea Regulamentului privind aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106199_a_107528]
-
cu un coleg din facultate, pe care nu-l văzuse de multă vreme. Apoi din nou tăcere. Îmi plăcea. Era o tăcere con fortabilă. Muzica era perfectă pentru starea mea. O moleșeală plăcută m-a cuprins încet. Am tresărit la auzul soneriei telefonului. Era Tudor. Voia să știe unde sunt, dacă am pornit. I-am spus că în cel mult două ore voi ajunge acasă. Și iarăși tăcere. Simțeam nevoia să aflu mai multe despre străinul de lângă mine. Dar nu îndrăzneam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să creadă că nu auzea și nu vedea nimic, ea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a spus: Acesta este Claudiu-Andrei. Să nu-ți fie frică, se va face sănătos și va ajunge un Om Mare și ai să te bucuri de el. și va trăi mult, foarte mult, chiar mai mult decât frații lui. La auzul ultimelor Ei cuvinte, m-a săgetat o durere cumplită în piept, am căzut în genunchi înaintea ei și am rugat-o : „Nu-mi spune, pentru că și aceia sunt copiii mei !!!” Mi-a zâmbit și a binecuvântat pe Claudiu-Andrei. M-am
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ajuns așa. În mintea sa Ionuț se ruga lui Dumnezeu să facă o minune, să poată merge și el la școală, odată cu copiii de vârsta lui. Într un mărăciniș de lângă drum auzise un fâlfâit de aripi. Așteptase cateva clipe cu auzul Încordat să-și dea seama exact de unde venea acel zgomot. Apropiindu-se tiptil, dădu niște rămurele Într o parte și descoperise un boboc de gâscă Încurcat Între ierburi și mărăcini. Se pierduse sărmanul de vreun cârd de gâște, din satul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de la două văduve, care-și pregăteau magaziile cu lemne pentru iarnă, spusese: Iacă. nevastă, măcar anul acesta sărbătorim și noi Nașterea Domnului cum se cuvine. Avem o gâscă, cam slăbuță dar vom avea o bucățică de carne pe masă. La auzul acestor cuvinte, lui Ionuț Îi Înghețase sângele În vine. Cele două gemene chicoteau Într-un colț al singurei odăi, În care trăiau cele șapte suflete, Înghesuite Într-un pat mare de scânduri cu salteaua plină cu paie. Mama observând paloarea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a unei alte lumi posibile. Natura creează omul ales geniul care devine intermediarul ei neocreator. Astfel, prin mijlocirea geniului, Primordialitatea rostește al doilea cuvânt al Genezei. Acel cuvânt nerostit în ziua întâia, este șoptit poetului: "Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin.../ Sublimul adevăr...noi l-avem din cer afirmă Eminescu (Preot și filozof). În aceste versuri este exprimată esența originii și fenomenologiei creației poetice. Opera geniului este o stare de grație a conștiinței axiologice-martor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Imnul de mulțumire către Dumnezeu", moartea Isoldei wagneriană, Simfonia neterminată a lui Schubert sunt exemple de culminații ale privilegiatului al treilea văz. În lipsa acestui văz stă ineficiența eliberatoare a muzicii "moderno-moderniste" producții confuze antimelodice ale disonanțelor, ale stridențelor, care torturează auzul. Miracolul eliberator al muzicii este unul din cele mai dificil de înțeles. * Se observă că marile mutații în istoria spirituală și socială sunt efectuate de asemenea vizionari. Și se mai observă că acei care au efectuat atari mutații sunt uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în inefabil; tensiunea transtanatos în dublu curent și anume, de la viață la moarte în Mortua est !, Melancolie, Strigoii, și de la moarte spre viață în Mai am un singur dor; de la originea divină a dicteului poetic: Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și auzirăm șoapta misterului divin", la sentimentul teleologiei dincolo de lumea umană a poeziei și a zborului inimii pentru a o înțelege: "Da. La voi se-ndreaptă cartea-mi,/ La voi, inimi cu aripe./ Ah! Lăsați ca să vă ducă/ Pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
senină, ca un nou Memnon, Aurora-Posteritate, fiică a timpilor mohorâți, să facă să răsune în văzduhul viitor numele nostru ! " Eminescu, afirmă că insuflarea divină îl alege pe poet să scrie o nouă carte a genezei ." Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin... Sublimul adevăr noi l-avem din cer", pentru ca poetul să arunce "strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Bucuria de a fi co-creator cu divinitatea constituie unul din leitmotivele liricii indianului Tagore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Democrit. "Poezia este mai adevărată și mai elevată decât istoria", postula definitoriu Aristotel în Poetica. "Ceea ce durează poeții întemeiază", iar "Plin de merite, omul poetic trăiește pe pământ", scria, în ecou, Friedrich Hölderlin. Iar Eminescu: Noi suntem din cei cu auzul fin/ Și ascultarăm șoapta misterului divin". Ca atare, axiologic, poezia ne poartă la cea mai înaltă spiritualitate, deasupra noastră, cum cerea Nietzsche. * Pleonastic vorbind, poezia nu poate fi decât orfică. Astfel, potrivit mitului tracic al lui Orfeu, în creuzetul alchimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-se așa cum ei nu o mai puteau face și plânseseră mai adânc, fără lacrimi, în drăgostiți de respirația celuilalt, de pielea lui, în care se ghiceau amprentele altor anotimpuri. — Trebuie să pleci, îi spusese Dominique în zori. Ivan tresărise, cu auzul cambrat sub vocea ei ca spinarea unei pisici în așteptarea atingerii stăpânului. Era prima oară când o auzea vorbind, de când înțelesese că știa. Se simțea amețit de ceva mai tare ca vinul, o stare de nenumit care-l făcea s-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca într-un blestem, trupul cel frânt a trăit. A respirat, fără hrană, scuturat de febră, cu buzele arse, cu sânge gâlgâind din toate ungherele cărnii, încă șaptesprezece zile de vis negru ca smoala, până când, încet, încet, și-a recăpătat auzul. Simțurile. Puterea de a-și îngâna numele. Frica de moarte. Dorința de moarte. Vanitatea de a-și pipăi chipul, căutând să cuprindă, cu mintea, dezastrul. Singura scăpată întreagă, de la cot la degete, mâna stângă fâlfâie fără noimă în aer, până la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca de hașură se întindea nu o grădină, ci un parc englezesc veritabil, într-o paragină (romantică și ea) aproape minerală. N-am știut, gândi el. Nu m-am gândit că o să te intereseze, articulă, tresă rind din nou la auzul tonului sigur, atât de rar și de exotic în preajma ei. O auzi râzând, îi simți răsuflarea caldă pe gât când se aplecă, din exterior, peste pervaz, să-l sărute și o strânse puțin de încheietura mâinii, ca într-o complicitate
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
blană fără ochi, frumos și nevinovat cum sînt toți nou-născuții, în ceasul cel dintîi. Acolo și atunci a venit pe lume Lupino. CAPITOLUL 6 La drum A tîta întuneric îl înconjura, încît Lupino trebui să-și ghideze pașii numai după auz. Se furișă printre copaci cu grația unui lynx. Cunoștea locurile și cu ochii închiși, și asta nu putea decît să-i ușureze înaintarea. Era exact ceasul acela din noapte către dimineață, cînd liniștea domnește, atoatesuverană; era ca și cum un duh pus
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cît de greu îi era să reușească. Epuizată, se întinsese pentru cîteva clipe. Trebuia să-și tragă sufletul, ca să-l poată supraveghea pînă la sfîrșitul zilei, cînd, în sfîrșit, avea să se oprească, răpus de somn. Închise ochii. Își ascuți auzul; zgomotul salturilor lui temerare avea să-i comunice exact poziția în care se găsea. Cîteva clipe măcar, să relaxeze mușchii, gîtul, capul... O secundă de liniște îi trebuia... Relaxare... Liniște... Tresări speriată. Ațipise. Sări, confuză, în picioare. Puiul. Lupino! Unde
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
judece limpede. Puiul fusese aici acum cîteva clipe. Încotro putuse să se îndrepte? Ridică nările în vînt. Mirosi cu înfrigurare văzduhul. Se aplecă apoi, căutînd urmele micuțului ei. La cîțiva pași zări o crenguță ruptă. Se îndreptă într-acolo. Încordă auzul. Departe, printre copaci, un zgomot surd de animale în mișcare îi atrase atenția. Se năpusti cu viteză înspre acolo, repetînd strigarea deznădăjduită: Lupinoooo! Și ecoul îi purtă chemarea departe, departe, pînă la capătul lumii și înapoi... CAPITOLUL 8 Prima zi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
una cu pămîntul. Învățase o lecție aspră: dacă și-ar fi anunțat prezența, animalele ar fi dispărut într-o clipă. Se mulțumi să le pîndească din spatele copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
grăbeau: trebuia să ajungă din urmă grupul; se străduiau să se deplaseze fără zgomot: nu-și dorea nimeni încă un sacrificiu. Și ascultau cu încordare vocile pădurii. Deodată, căprioara rămase țintuită. Percepuse ceva. Înălță botul în aer și-și încordă auzul. Dădu cu disperare la o parte cîntecul păsărilor și zumzetul albinelor, foșnetul vîntului și susurul apelor și așteptă cu răsuflarea tăiată. Căpriorul o privea nedumerit, dar n-o întrebă nimic. Știa că poate avea încredere în instinctele ei materne. Și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că undeva, spre miazănoapte, o numeroasă comunitate de șerpi asemenea lui ar fi fost fericită să-l cunoască. Spre munte, vulturii pleșuvi întîlniseră acvilele, la hotarul dintre teritorii, și schimbaseră saluturi protocolare. Vulpile făceau, ca întotdeauna, glume fără sare, la auzul cărora, în sfîrșit!, se găsiră urși cu simțul umorului hiperdezvoltat care să le guste. Și, dincolo de amănuntele acestea care-i priveau personal, pe buzele tuturor se afla o singură întrebare: "Ați auzit ceva?". Dar informații cu adevărat valoroase întîrziau să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-și găsească părinții, călătorul aflat de vreme multă pe urmele dumneavoastră, cu speranța că veți ști să mă îndrumați către ai mei; sînt numai eu, cel care, adineaori, v-a salvat din ghearele focului. Aici sînt eu, domnule, Lupino! La auzul poveștii înșirate dintr-o suflare, la auzul numelui rostit de tînărul lup, înțeleptul încremeni. Lupino? Ai spus Lupino? Copil orfan, găsit rătăcind? Dar tu ești fiul meu, Lupino! Cerule, m-ai auzit, mi-ai răspuns! Fiul meu, pierdut... și regăsit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
multă pe urmele dumneavoastră, cu speranța că veți ști să mă îndrumați către ai mei; sînt numai eu, cel care, adineaori, v-a salvat din ghearele focului. Aici sînt eu, domnule, Lupino! La auzul poveștii înșirate dintr-o suflare, la auzul numelui rostit de tînărul lup, înțeleptul încremeni. Lupino? Ai spus Lupino? Copil orfan, găsit rătăcind? Dar tu ești fiul meu, Lupino! Cerule, m-ai auzit, mi-ai răspuns! Fiul meu, pierdut... și regăsit, în sfîrșit! ...Tată?! Tînărul lup se retrase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]