841 matches
-
ți-a făcut ceva. O știu negreșit. Ce-a făcut? Îți poate face rău. Poți fi În bucluc și n-ar trebui să ții asta În dumneata. Ești Înțelept, dar nu la modă, iar gagiul ăsta, domnule Sammler, pare, din auzite, un adevărat tigru. L-ai văzut În acțiune? — Da. — Și te-a văzut cum te uiți? — Și aia. Asta e grav. Acum, ce-a făcut ca să te sperie să nu te mai urci În autobuz? Ai spus la poliție. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și mi-o zis că-s handicapat!” „Nii, tovarășu’, tanti aia are ochelari. Di ce are ochelari tovarășu’?” „Tovarășu’ seamănă cu Gullit!” „Tovarășu’, Bolboacă o zis că sunteți Gullit...” „Când ne dați pufarine, tovarășu’?” „Nu vă dau, vă cumpărați voi!” „Auziți, băă, tovarășu’ ne lasă să ne cumpărăm noi, să mor eu!” „Uraaa, tovarășu’ ne lasă să ne cumpărăm noi!” „Eu nu cred!” „Du-te băă și întreabă-l” „Ne lăsați, tovarășu’?” „Vă las.” „Auziți, băă, că ne lasă tovarășu’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu vă dau, vă cumpărați voi!” „Auziți, băă, tovarășu’ ne lasă să ne cumpărăm noi, să mor eu!” „Uraaa, tovarășu’ ne lasă să ne cumpărăm noi!” „Eu nu cred!” „Du-te băă și întreabă-l” „Ne lăsați, tovarășu’?” „Vă las.” „Auziți, băă, că ne lasă tovarășu’ să ne cumpărăm singuri pufarine!” „Haida-ți, tovarășu’, să mergem să ne cumpărăm pufarine, tovarășu’...” „Da’ eu n-am bani, tovarășu’... Tovarășu’, tovarășu’...” Oamenii se uitau la noi, se uitau la mine, clătinau din cap, treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să omit nici un detaliu. Când am tăcut, a început prin a-mi da asigurări: — Nu e vorba aici de o mărturie de care voi face caz. Importantă este convingerea intimă a diriguitorilor. A mea este gata formată, iar după cele auzite, am să mă bat cu și mai multă energie pentru ca sultanul s-o împărtășească. Păru că stă să cugete. Buzele lui schițară o strâmbătură. Apoi spuse, ca și cum ar fi continuat o conversație lăuntrică: — Dar cu un sultan nimic nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celebra poartă pe deasupra căreia un călău tocmai arunca o funie. Tumanbay păru surprins, dar zâmbetul nu-i pieri de pe buze. Doar privirea pierdu din vioiciune. Strigă atunci mulțimii: — Spuneți Fatiha de trei ori pentru mine! Mii de murmure se făcură auzite, ca un vuiet tot mai vibrant: — Lăudat fie Domnul, stăpânul universului, cel Iertător, cel Milostiv, stăpânul zilei Judecății... Ultimul Amân a fost un strigăt prelung, furios, răzvrătit. Apoi nimic, doar tăcerea. Otomanii păreau și ei tulburați, astfel că Tumanbay a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu voce spartă. Maica Hortensia mă contemplă o clipă cu o vagă curiozitate. CÎnd am privit-o de aproape, mi-am dat seama că era o femeie În puterea vîrstei, aproape bătrînă. Puțini ani o despărțeau de restul locuitorilor casei. — Auziți, ucenicul nu e nițel cam tînăr pentru slujba asta? Adevărurile vieții nu cunosc vîrstă, maică, răspunse Fermín. Călugărița Îmi zîmbi cu gingășie, Încuviințînd. În privirea ei nu era neîncredere, ci doar tristețe. — Totuși, șopti ea. Se Îndepărtă În ceață, ducînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
notițe sau Își Înălța privirea spre infinit, ca și cînd ar fi cîntărit implicațiile a ceea ce Îi povesteam. De cele mai multe ori, se complăcea Într-un zîmbet sardonic pe care nu puteam evita să-l atribui naivității sau stîngăciei conjecturilor mele. — Auziți, dacă vi se pare o prostie, eu am tăcut. — Dimpotrivă. Vorbesc proștii; tac lașii; ascultă Înțelepții. — Cine a zis asta? Seneca? — Nu. Domnul Braulio Recolons, care conduce un magazin cu produse din carne de porc pe strada Aviñón și posedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
clarității. 2. Erai îngrijorat de secretul ce învăluie acțiunea lui Upshaw. Nu fi. Am verificat și răs-verificat. „Ted Krugman” nu e cunoscut în mod direct de nici unul din membrii AUFT. În cel mai bun caz se știe de el din auzite, dar se știe. Upshaw e un polițist foarte inteligent, știe să se descurce și am bănuiala că îi place de minune să joace acest rol. 3. Unde e dr. Lesnick? Trebuie să discut cu el, să-l consult în privința aspectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
obscură. Gânduri care altădată ar fi fost precise se estompau. Nu era totuși o stare de oboseală care cerea repaos, era o beatitudine ce înlătura sforțarea cugetărei ca prea dură. Impresiile tari, pe care le-ar fi avut despre cele auzite, se diluau. Ca printr-o oglindă aburită, trecu imaginea lui Mika-Le, așa cum o văzuse ultima oară la un dejun. Cu capul ei de țânțar negru, cu ochii imobili, acele două ovale de lichid galben, cu corpul slăbănog de copil rahitic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se apucă cu două mâini de curele. Nory, lângă urechea ei, vorbea mereu, dar n-o mai asculta Căuta să zărească afară. Urmărea parcă cu toate simțirile adunate parcursul legănat al tramvaiului. . . dar geamurile erau aburite. Se reîntoarse la cele auzite. Fapte, numai fapte! In. nemișcarea ei aparentă, Mika-Le făptuia. Așadar, inerția creează și, dimpotrivă, viața intensă, multiplă, palpitătoare, adesea dizolvă fapta, ucide. - Ne scoboram? întrebă după un timp. - Am trecut parcă două stații! strigă Nory. . . - Nu-i nimic! Mini, nervoasă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
văzduhul Încremenit, toate Începură să miște, iar cerul se desfăcu În lumină și În Întuneric. Între timp și În noaptea care urmă, nea Mitu a descornăcit blana iedului, murmurând numai el știa ce. Iară vorbele sale nu fură de nimeni auzite. * * * Chiar nu mă așteptam să Îmi vină așa de repede cheful să-ți scriu. Mă gândesc că m-am izbit prea din scurt de melancoliile mele plângăcioase și de singurătate. Și spunându-ți, dar mai ales scriindu-ți despre slăbiciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
după care să plece fiecare În rostul lui. Acesta este cel mai lung război al lumii. Și cel mai cuminte: rar de tot s-a Întâmplat să moară cineva, și numai cu totul Întâmplător. De obicei, după cum bine știți - din auzite -, flăcăii de la noi se duc În fiecare an să se bată cu ăi din satul dinspre Răsărit - adică să se Înjure nițel, să-și Încrucișeze ciomegele și să se pună, după aia, pe chefuit cu vin nou. Câte unii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
segment din trupul giganticului șarpe cu care babele satului Îi sperie pe copii ca să stea cuminți; un moșneag cu mințile cam rătăcite profețește apariția iminentă a unei noi căruțe cu draci, luându-se după zgomotele de car numai de el auzite și cu adânci ecouri În mintea lui considerată de mulți ca fiind plecată cu sorcova. Și Încă multe altele ați fi putut afla din extrem de bine informata Gazetă de centru care, În ciuda eforturilor depuse de autorități, n-a putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
altfel, protestez, domnule fost pârcălab de Galați! Îmi aduceți o ofensă personală afirmând aceste lucruri despre mine! Nu tolerez acest comportament! ALEGĂTORUL 1: S-a dus vremea domnilor autoritari, de când cu războiul civil din Anglia! MIHAIL STURDZA (supărat de cele auzite): Cum îndrăznești, domnule, să jignești un fost domn al Moldovei! Vezi că pun să te aresteze! (Apoi, către gardieni) Dați-l afară pe acest instigator! CAIMACAMUL 1: (către gardieni) Să iasă afară! GARDIENII: (doi gardieni îl conduc afară, pe ușă
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
vedea putrezirea. 32. Dumnezeu a înviat pe acest Isus și noi toți suntem martori ai lui. 33. și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu, și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfînt, a turnat ce vedeți și auziți. 34. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: "Domnul a zis Domnului meu: "șezi la dreapta Mea, 35. pînă ce voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale." 36. Să știe bine dar, toată casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
până în zidul hanului celui de piatră, iar din colțul zidului din sus a hanului și până în colțul den gios s-au găsit 23 stânjeni 3 palme argeaua (acoperișul n.n) zidului hanului”. --M-ai convins, dragule. Am să te întreb, totuși: auzit-ai tu de moară cu cai? --Citind în cele documente, tocmai am găsit că, la 22 ianuarie 1794, Mihail Costandin Șuțul voievod arată că “cuvioșie sa egumen sfintii mănăstiri Trei Sfetitile au făcut arătare domniei mele că spre... lesnire la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
întâlnit pomenindu-se asemenea nume. --Îl spune clar Ioniță, care, împreună cu nevasta, scriu la 26 iunie 1782: “dat-amu zapisul nostru la... mâna... lelii Marii Oprei... că i-amu vândutu unu loc di casă... cari... esti la Târgul Făini cel Vechi”. “Auzit-ai tu cui a dat zapisul de vânzare?” - m-a luat repede gândul de veghe. “Am auzit”. “Cui?” “Păi... <lelii Marii Oprei>”. “Așa spune, vere. Îi prima oară când întâlnim acest apelativ. Și să nu te ducă gândul spre acel
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
acesta s-a schimbat în vremurile moderne, deși a rămas tot numeros și acum, poate spune fără să greșească: sunt mulți, dar proști. Și bazându-se ferm, pe acest aspect definitoriu al poporului, nu s-a sfiit ca să-și facă auzite propriile legi, propria tălmăcire a Constituției, care totdeauna i se pare că nu este chiar după dorințele sale, dar poate fi ajustată la nevoie, după nevoile proprii, iar cei care ar fi putut să l trimită după flota pierdută, stau
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mărunțișuri și am pornit... „Ar trebui să mă retrag, mărite... Nu aș vrea să afle... că eu mă aflu aici...” „Faci cum ți-i voia, doamnă...” Dacă nu auzeam și pași depărtându-se cu grabă, aș fi zis că cele auzite au fost o năluceală... Așa însă lucrurile erau limpezi, mai ales că glasul „doamnei” mi s-a părut cunoscut. Aducea prea mult cu... În vreme ce mă frământa acest gând, portița grădinii s-a deschis și am auzit glasul bătrânului: Iată-te
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
organele de ordine... descind la fața locului. Îndeamnă la liniștirea spiritelor și se retrag.“ Auzi, dom’ doctor, «îndeamnă». De parcă... ce să mai vorbim. Auziți, ascultați mai departe. „Devastarea apartamentului continuă. Lucrătorii miliției revin, apelează din nou la liniște, se retrag.“ Auziți, „apelează“... „Reprezentanții ordinii revin pentru a treia și ultima oară. Banda părăsește terenul abia când se plictisește, când obosește.“ Vocea se oprise, într-adevăr, dar ascultătorul nu reacționă. Parcă somnola. Nu, nu somnola. — Am impresia că avem un musafir, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înregistra ceva. Cancer, cancer dermatologic, așa scrie aici, tovarăși. Lângă sprânceană, un mic semn roșietic, ca o eczemă. Trebuie detectat în fază incipientă! Altfel, e fatal, fatal, pe cinci generații... se auzi, de sub foile cosmopolite, vocea cunoscută. Pe cinci generații, auziți. Une fatalité, auziți, une catastrophe. Titi Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana. Se afla deja pe scaunul de lângă șef, sorbi din cafea. Scoase pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste de urgențe, înainte de incepe balamucul zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cancer dermatologic, așa scrie aici, tovarăși. Lângă sprânceană, un mic semn roșietic, ca o eczemă. Trebuie detectat în fază incipientă! Altfel, e fatal, fatal, pe cinci generații... se auzi, de sub foile cosmopolite, vocea cunoscută. Pe cinci generații, auziți. Une fatalité, auziți, une catastrophe. Titi Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana. Se afla deja pe scaunul de lângă șef, sorbi din cafea. Scoase pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste de urgențe, înainte de incepe balamucul zilnic. Da, amantissime, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce seamănă asta? Și dă-i amândouă râs, vorba ceea, ca Aurica când își vede păsărica. Da’ ce-aveți, dragă? sare învățătoarea la care nu mișca nimeni în oră. Colega n-are de lucru și se apucă să-i spună, Auziți, tovarășa, ce-a spus Zina... Draga mea (parcă o auzi pe tovarășa coborându-și misterios tonul), să vii la școală cu mama și cu tata, altfel nu mai ai ce să cauți în școală! Cum Zina n-avea nici mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și se lăsă cu spatele pe crupa calului. Se credea cu totul singur... ― Erau caii lui... Ai lui... Altminteri, ar fi fost acum mort. Dar ce salt!... Ce salt!... Omul este un prinț... Vorbele călărețului nu ajungeau prea departe. De auzit se auzi doar râsul. Un râs surprinzător. Semăna cu râsul unei femei. Abia când se ridică zări sluga. Răsărise ca din pământ. Bine înarmată și urmată de un cal. Culese din mers pelerinele căzute. Le scutură de zăpadă, apoi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
primul refugiu, cel din ’40? Nu știați ce ne așteaptă sub Ocupație, de la bolșevici? Tata se scărpina Îndelung pe sub pălărie - n-a purtat niciodată, dar ce frumos și-ar fi purtat-o: - Știam noi, dar una-i să știi din auzite, să afli din aflate și alta-i să Înveți pe pielea ta. Știam destule, nu numai din ce povesteau fugiții Încoace, peste Nistru, mai ales În timpul foametei din Ucraina, de prin ’32’33, dar știam și din ce nu uitaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]