4,300 matches
-
plajă. Valul nu le putea face nimic, hotelul era o construcție stabilă. Altceva? Un apartament în Drumul Taberei, luat din banii părinților lui Aurel, și un Volkswagen Passat Kombi din 1996, parcat pe faleză. Astea erau constantele. Creierul își luă avânt și începu să calculeze variabilele: mărimea și forța valului, viteza vântului, țipetele pescărușilor, traseul stelelor și multe alte lucruri. Era prima și ultima ecuație universală pe care o făcea, și rezultatul era uimitor - dacă era bun. - Să vedem, zise Aurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
folosindu-le pentru a stabili o margine de detașare, de rezervă critică sau încredere, jucăușă; apoi, amănuntul descoperit incidental e valorificat peste măsură, de pildă forma bărbiei tale sau un semn special pe umăr; și din acest început își ia avânt, parcurge (parcurgeți împreună) o pagină după alta de la cap la coadă, fără a sări o virgulă. Între timp, în satisfacția pe care o resimți din felul ei de a te citi, din citatele textuale ale obiectivității tale fizice, se strecoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Când sosește ascensorul, îți spune că se duce la mansarda lui Lenny. La clinică. Se uită la tine, la tocurile tale roase și la unghiile tale crăpate și rupte, și spune: Hai să vezi care e noua industrie în plin avânt... Ascensorul oprește la etajul cincizeci, întreaga mansardă închiriată de Lenny, în care două mormane de mușchi în costume cu dungi păzesc o ușă. Caraliilor ăstora le plătești partea lui Lenny, jumate din tot ce câștigi. Unul îți spune numele într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu e decât pentru cei care Își caută fericirea cu deznădejde. Zilele se scurgeau liniștit și fără griji, pline de tot ce pot visa tații și fiii să facă Împreună. Construiau zmeie cu forme de păsări, care uneori Își luau avânt spre cer cu mare ușurință, alteori, cel mai adesea, se prăbușeau după o foarte scurtă planare, spre marea lor distracție. Transformau curtea În teren de tackraw, iar piciorușele dolofane ale lui Adam se dovedeau teribil de pricepute să facă jonglerii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
devenită un ritm interior, când năvălea, imparabil, ca un bolid, anemicii lui de elevi în zadar încercau să-l oprească, el auzea glasul tribunelor de odinioară încurajându-l, o bandă de magnetofon înregistrată cu paraziți, fragmentată pe alocuri, își lua avânt și mingea îi zbura dintre degete propulsată de-o forță teribilă. Portarul se ferea din calea ei, n-avea decât să rupă plasa era mai bine pentru el să-și protejeze scheletul. Vedeți voi, le spunea elevilor la sfârșitul demonstrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai mult pentru ea. Nu se poate, nu se poate așa. După voi nimic nu rămâne întreg. Derutat, clipind din ochi a neînțelegere, la auzul acelui glăscior tremurat, Alexe se opri, poate din dorința de a-și lua un ultim avânt înainte de a porni să nimicească acel firișor nesemnificativ ce-i ședea în cale. Într-o clipă, Carmina înțelese că, obosit deja să rotească în gol tăvălugul, Alexe își va regrupa forțele și va porni cu precizie către ea. Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
singură, tensiunea aia care îmi controla orice gest mă scotea din sărite și mai ales zâmbetul lui și noaptea eu mă sui, heei?! Mă arunc! și el mă ține, alerg deraiată spre apă în noapte și cam îmi scade din avânt după ce intru, hai afară că e rece! și gâfâim și râdem și el aleargă înainte și eu îl trag de mână, și el mă ține să nu cad și cădem și buzele lui, și limba lui, și iar, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
În sala de așteptare acoperită din loc În loc de insule mici și albe de rumeguș. 13. Moartea le era tot atât de străină și Îndepărtată ca Australia sau zâmbetul lui Flavius-Tiberius În fața artezienei din Piața Carolina. Peștele din mijlocul bazinului, Încremenit Într-un avânt neputincios spre Înălțimi, ținea În gura larg deschisă o crenguță de brad. Animalul acesta, crap după unii, somn după alții, era opera de tinerețe a singurului cetățean din oraș suspectat de genialitate. Sculptura, de un metru și ceva, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
își greșește destinația și, la kilometri distanță, sinele meu inconștient se foiește în somn, deranjat de-un țârâit. De la patru grade de izolare, umbra de sub apă prinde mirosul. Un semnificant încovoiat, în ascensiune, o idee neagră o înotătoare plină de avânt și concentrare străbate distanța care ne desparte într-o ploaie de meme [1]. Am deschis ochii. Eram în living, întins pe sofa. Telefonul suna. Cu excepția unei dăți când doctorița Randle mă sunase ca să mute o ședință, telefonul nu dăduse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă surprinse. Mi-am văzut mintea și eul de șaisprezece săptămâni perfect, în întregime, fiecare detaliu fiind viu și distinct. Puteam să văd până și visul-amintire derulându-se pe ecranul minții mele, banda încetinindu-și rotirea, pierzându-și coerența și avântul. M-am ridicat în capul oaselor pe sofa. Senzația de claritate se extinse. Totul din cameră, toate lucrurile și relațiile lor cu spațiul înconjurător, toate culorile, lumina, umbrele, texturile, tot spațiul, toată presiunea aerului și toate undele sonore deveniră de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Din cauza adrenalinei care mi se răspândea în sânge n-am reușit să surprind decât instantanee ale ei atunci când intră în cercul de lumină din față - părul negru, jacheta de camuflaj, tălpile galben-fosforescente ale cizmelor. Apucă din fugă scaunul de spătar, avântul făcându-l să zboare în urma ei, după care fata dispăru din nou în întuneric. Am ajuns la lumină după o jumătate de secundă, m-am lăsat ușor pe vine și-am cules laptopul de pe pardoseala alb cu negru. Acumulând viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de la capătul coridorului și eu urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt - cușca lui Ian înțepenită în zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad prin gaură, după Scout. Am aterizat grămadă pe-o podea cu dale de gresie, cu cușca lui Ian peste mine. — Mișcă. Am ridicat privirea și am văzut un corp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gest de nedumerire Suflul subacvatic a ceva uriaș și rapid trage brusc pagina în jos, răsucind-o și învârtejind-o într-un ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre adâncul întunecat. Am clipit, am mijit ochii la valuri, la dâra de hârtie albă dispărând în zare, la pescăruși, la oceanul pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
calul lui Harap-Alb. Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze, răzuind cu gheara iarba de sub el, ca un cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a morală, eu nu exist pentru că vrea Mama și eu o ascult. Îmi trăiesc inexistența prin existența mea în umbră, temnicerul suferă mai mult știind că trăiesc, dar îi e rușine cu mine, se teme de mine pentru că-i frânez avântul, câte ar fi putut face dacă eu nu eram, dar a hotărât împreună cu tata să mă ascundă vieții și morții, prin recluziune nelimitată. Sigur, vieții nu-i pasă de mine mie da -, morții nici atât mie da -, o voiam după clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sunt energiile care se împletesc aici, destinele care nu țin cont de sensul giratoriu care închide parcul. Asemenea, coboară din neant, câte o caretă romană, condusă de un ofițer care-și flutură creasta roșie a coifului. Caii sunt împietriți în avânt, roțile carului nu se învârt, grupul e dus de o bandă rulantă invizibilă, încet, încet, până se pierde în zidurile Teatrului. Freamătul nărilor, încordarea gâturilor, boturile deschise, gâfâitul cailor, strigătele romanului și zgomotul roților, apoi copiii din alte timpuri vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ciudat. Ăsta-i beat, duhnește de la o poștă! se strădui o gospodină cu patru sacoșe burdușite în mâini, să inițieze o ședință de psihanaliză cu ceilalți călători, dar o privire zgomotoasă o lovi în plex și un rânjet îi opri avântul. Cargobot, fără să vrea, coborî la intersecția străzii Dorobanților cu Școlilor și pluti, mai bine-zis zbură, în direcția cimitirului Sfântul Constantin. Și în timpul acesta se făcu dimineață și peste o clipă seară, iar noaptea răsări, ca de obicei, Luna, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
peste cap numai să inventeze ceva nou, să pună pe picioare un grup adevărat în jurul său, să-și folosească influența și forța de convingere pe care o dobîndise în atîția ani. Dar nu, nici nu mă gîndesc, i-a tăiat avîntul lui Roja, nici nu mă gîndesc, tot ce pot să-ți ofer sînt cîteva informații, pe care dacă ești băiat deștept o să le folosești cum se cuvine. Ai grijă numai să nu transpire, oricum nu prea avem ocazia să ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu catadicseați să-mi deschideți, pe cuvînt că mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul dînd să intre. — Să te ștergi bine pe picioare, îi tăie Timișoara avîntul, făcîndu-i semn că înăuntru cineva tocmai spăla podeaua. — Aha, făcu Poștășică, simțind brusc nevoia să facă glume, ți-e frică să nu las urme, dar nu știai cum să mi-o spui mai pe ocolite, asta era? — Sincer să fiu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Nu trebuie s... c...dem prad... unei viziuni malthusiene a evoluțiilor viitoare, așa cum s-a întâmplat cu trei decenii în urm..., când s-a vorbit despre „limitele creșterii” (Raportul Clubului de la Romă), iar cercetarea dinamicilor globale (Modelul Forrester) a luat avânt. S-a v...zut c... progresul tehnologic împinge frontierele posibilit...ților, c... prețul în creștere al resurselor epuizabile stimuleaz... utilizarea celor reînnoibile (energiile eolian..., solar..., biomas... etc.). Ins... dou... constat...ri se impun: 1. Chiar dac... evoluția prețului de acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
3% în 2004 la 8,6%. Deși tendința dezinflaționist... a continuat în 2005, ea a fost periclitat... de presiuni prociclice puternice; cota unic... și creșterile salariale semnificative au m...riț veniturile personale și ale companiilor, într-un moment în care avântul economiei se baza în mare m...sur... pe cererea intern.... Bancă Național..., pentru a descuraja capitalul „fierbinte”, a coborât drastic rata dobânzilor, o schimbare ce a indus anumite riscuri, descurajând economisirea și stimulând consumul (tabelul 1). Astfel, ratele depozitelor bancare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
am ajunge la peste 50% din media Uniunii, la această contribuind și aprecierea leului (BNR estimeaz... introducerea euro în locul leului nu înainte de 2012). Serviciile și construcțiile s-au dezvoltat considerabil mai repede decât producția industrial..., ele fiind susținute de un avânt extraordinar al creditului bancar și de creșterea puternică a consumului. De exemplu, calculate în euro, salariile funcționarilor publici și ale altor angajați din sectorul public au crescut cu mai mult de 40% din octombrie 2004. În noiembrie 2004, BNR a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
cultivat, are ceva de spus, nu este o impostoare, dar modul ei de a concepe poezia este neinspirat. Ea... sare peste cal, în sensul originar al expresiei, și anume în acela că, vrând să încalece poezia, își ia prea mare avânt (lexical) și sare dincolo de ea: „vermuthul lui Kether, în iarbă, înlănțuind / verticale corzi. Cu gura mare / ca o Gorgonă, (vizibil prin pubisul verde / al lemnului) // occiputul. Rictusul mortuar / rictusul vizibil - invizibil. Calul mort cu / gura deschisă.“ (Lacinius) Că lemnul are
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poetizate prin simpla alăturare de cuvântul „cer“. Nici „mângâierea sărutului cu o palmă“ nu generează poezie, chiar dacă palma îi produce poetului un șoc care îl face să vadă clepsidre în loc de tradiționalele stele verzi. Alt poet care își ia prea mare avânt, dornic să scrie cum nu s-a mai scris, este Ovidiu Gligu. Într-o carte de versuri intitulată Ziua a 8-a (Mirton, Timișoara, 2005), el face afirmații abracadabrante, de genul: „Oul spart / ne va împărți / în chiriași / și copii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
regele să nu facă și el același lucru. În ce-i privește pe Orsini, a avut un indiciu în acest sens în momentul în care, după cucerirea Faenzei, a atacat Bologna și a observat că armatele lor luptau fără nici un avînt; în ce-l privește pe rege, a putut să-i cunoască intențiile atunci cînd, după ce a ocupat ducatul de Urbino, a atacat Toscana; iar regele l-a făcut atunci să-și retragă trupele din această expediție. În urma acestui fapt, ducele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]