1,135 matches
-
Teutsch, M. H. Maxy, Gropius, Le Corbussier, Kurt Schwiters. Literatură semnează Tristan Tzara (poeme românești predadaiste și versuri de avangardă în franceză), Urmuz, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Jacques G. Costin, Romulus Dianu, Filip Corsa, Tana Quill, spre a numi doar avangardiști, precum și numeroși autori străini: F. T. Marinetti, Ezra Pound, Herwardt Walden, Pierre Reverdy, Kassak Lájos, Tamás Aladár, Theo van Doesburg, C. Linze, Joseph Delteil, Georges Ribemont- Dessaignes. Sunt prezentate periodice de avangardă occidentale și se publică în traducere documente istorice
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
autori străini: F. T. Marinetti, Ezra Pound, Herwardt Walden, Pierre Reverdy, Kassak Lájos, Tamás Aladár, Theo van Doesburg, C. Linze, Joseph Delteil, Georges Ribemont- Dessaignes. Sunt prezentate periodice de avangardă occidentale și se publică în traducere documente istorice ale mișcării avangardiste de toate nuanțele, precum, de exemplu, scrisoarea deschisă, polemică, din 1926, a suprarealiștilor francezi către Paul Claudel. În 1924, „Contimporanul” organizează o expoziție internațională de arte plastice, căreia îi și consacră un întreg număr. De numere speciale beneficiază, după aceea
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
și cinematograful modernist, „interiorul nou”. Drept manifest al c. românesc trece un text în care nu figurează această vocabulă, apărut în al doilea număr pe 1924 al „Contimporanului” și intitulat Manifest activist către tinerime. Acesta e în perfectă consonanță cu manifeste avangardiste de pretutindeni, din unele preluând aproape textual propoziții-devize. Lozinca „jos arta [...]. Religia este minciună, arta este minciună” din programul grupului productivist al constructiviștilor ruși, devine „jos arta, căci s-a prostituat!” Îndemnul dintr-un manifest al pictorilor futuriști italieni, „Să
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
medical de cartier”, la capătul Căii Dudești. După ce, la treisprezece ani, fusese încurajat ca poet de „Adevărul literar” (la „Poșta redacției”), în 1929 debutează cu schița Noapte albă în „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi, apoi participă la mișcarea avangardistă: editează în 1930, împreună cu Gherasim Luca, revista „Alge”, faptă pentru care cei doi redactori vor fi închiși, în 1933, printre „politici” la Văcărești; colaborează la „unu” și la „Facla” lui Ion Vinea, mai apoi, cu reportaje, critică, pamflete, la ziare
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
ca o verzuie pastă”, cu a sa „durată curentă” ce se cere concurată printr-o poezie ridicată la totala depersonalizare, poemele în stil „pastiș sau pestriț” ale gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă ori veristă) a epocii
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
80 și ’90. Debutează editorial în 1993, cu „ficțiunile critice” din La noapte, pe strada Toamnei și Doamna Ovary (dicționar antologic). Ambele cărți aduc în discuție fenomenul literar ’90, propunând o grilă parodică de receptare, o reevaluare a limbajului critic. Avangardist, dezinhibat, dezinvolt, comentatorul abordează textele și autorii lor dintr-un unghi inedit, sagace, ironic. Preocupat, în special, de portretizarea spiritual-umorală a generației ’90, el practică umorul asociativ, integrator, sintetic, joaca senzorială, calamburul naturalist, ironia analitică, disociativă, subminând metodele tradiționale, vetuste
BOERESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
al ambalatorilor de onoare (care așază rîndurile în pachete), un "muncitor-savant sau un savant-muncitor"45. "Și care este idealul și pivotul socialismului, dacă nu acest tip uman, acest ecotip istoric, care se va numi mai tîrziu "proletarul conștient" sau "muncitorul avangardist"? După cum știți, mediologia nu are ca obiect ideologiile, ci ceea ce le face posibile. Cel mai bun lucru mi se pare să iau de la capăt sublimul apostolat al lui Grand Soir sau al altora. Teza mea va fi următoarea: nici militanți
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
În Argentina. În aceste condiții, nu este surprinzător faptul că, după 1918, responsabilii pentru reformele sociale din statele nou-create din Europa de Est, care se străduiau să devină națiuni „europene”, s-au arătat interesați de această presupusă teorie științifică și mișcare socială avangardistă. Societăți de eugenie s-au Înființat peste tot, În Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia și, nu În cele din urmă, România. Întârzierea cu care s-a dezvoltat interesul pentru eugenie nu este greu de Înțeles. În România, au câștigat târziu notorietate
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a făcut apariția - după cum se autodefinește - în zodia acelei „generații ieșite în lume sub semnele cumplite ale războiului, dar purtând cu sine și pentru toți o poezie curată și dreaptă”. Este poezia din anii imediat postbelici, temperată în raport cu excesele experimentelor avangardiste și cu delirurile imagistice suprarealiste, ale căror sechele teribiliste se mai percep totuși în dicție. Poemele din prima lui plachetă, Ora 25 (1946; distinsă în manuscris cu Premiul pentru poezie „Ion Minulescu”) se deschid cu o imagine insolită, generatoare, la
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
în timpul vieții, Eu, Meșterul Manole, Poeme (1968), Caprichos (1970), Schițe iconografice (1973), Guernica (1974), Zeu orb cu flori (1982), arată o largă disponibilitate pentru experiențele de ordin formal. Poemele, realizate fie ca scurte compoziții libere („capricii”), ca experimente în stil avangardist („schițe iconografice”) sau în forme fixe (sonetul), fie ca piese de largă respirație (poemul dramatic în versuri), atrag atenția atât prin vigoarea și echilibrul unora, cât și prin aplecarea spre jocurile de cuvinte și retorismul altora. Varietatea de atitudini este
MAGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
se revendică, în general, de la trei modalități de scriitură: pe de-o parte, o lirică romantic-elegiacă, cu secvențe de pastel (pe un fond poetic posteminescian încă viu și activ în epoca interbelică), pe de altă parte, o scriitură de nuanță avangardistă și simbolistă, dar în primul rând aici se cultivă o serie de producții poetice de tip socialist, proletar, în care mesajul social și simplismul estetic prefigurează cu claritate producțiile proletcultiste. Proza propune alte tipuri de scriitură, oscilând între textul memorialistic
MANIFEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
sine și procedează la o primenire a emisiei lirice. Momentul este marcat de apariția volumului Timp răstignit (1969), prin care se manifestă ca modernist radical, neofuturist îndrăzneț în ideație, exprimare și chiar în grafie, recurgând la artificii tipografice de inspirație avangardistă. Cultivă versul alb, imaginea frapantă, uneori arborescentă și contrariant bizară, un anumit pitoresc sau „exotism” al juxtapunerilor neașteptate. Asemănarea cu avangarda rezidă mai ales într-o relativă truculență caleidoscopică, în ebuliția imaginației, în culoare, în zeflemeaua cumpătată, blândă, de fapt
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
adevărurile absolute și planificarea rațională a unor ordini sociale idealeș În condiții standardizate de cunoaștere și producție era deosebit de puternică. Modernismul rezultat de aici era, prin urmare, «pozitivist, tehnocratic și raționalistș și, În același timp, impus prin munca unei elite avangardiste de urbaniști, artiști, arhitecți, critici și alți apărători ai gusturilor rafinate. «Modernizareaș economiilor europene a continuat În ritm rapid, În vreme ce direcția aleasă În politica și comerțul internațional era justificată ca fiind calea către un «proces de modernizareș progresist și generos
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de Ion Roșca). Întreaga poetică de la I. e afină cu expresionismul, întrucât creația bucovineană rezidă în misticismul ei și se declară nu împotriva modernității în general, pe care a încercat să o autohtonizeze, ci împotriva modernismului lovinescian, definit ca europenizant, avangardist, psihologizant. Plecarea lui Mircea Streinul la București atrage după sine și declinul revistei, deși aceasta apare încă timp de câteva luni, datorită probabil eforturilor lui Barbu Slușanschi. C.Br.
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
că Literatura pentru popor, Cărți pentru popor, periodice pentru popor. Sub raport strict literar, revista pledează pentru realism (N.I. Popa, Conversiunea d-lui Teodoreanu la românul realist), luând atitudine față de invazia nonliteraturii sau față de anarhismul poetic, de curentele moderniste și avangardiste, de misticismul gândirist și deplângând devalorizarea spiritului critic. Sunt omagiați Ovidiu, Dante, Flaubert, Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi și este respinsă literatura unor Octav Dessila, Dan Petrașincu, E.Ar. Zaharia, Pittigrilli. O rubrică de note acide este cea intitulată „Tablele beoțiene”. Publicația
INSEMNARI IESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287556_a_288885]
-
încifrează înțelesul dianoetic al textului în sensuri noetice. Cartea de debut a lui I., Generația lui Neptun (1967), analizează implicațiile teoretice ale mișcării italiene neoavangardiste intitulate Grupul ’63. Eveniment premergător a ceea ce mai târziu se va numi postmodernism, resurecția spiritului avangardist se face pe fondul opoziției manifeste față de avangarda istorică, acuzată de membrii Grupului ’63 de superficialitate și ineficiență. Vechiului avangardism al „generației lui Vulcan” (metafora îi aparține lui Umberto Eco), eșuat în gesturi și atitudini nihiliste și în sterilitate, îi
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
negativului, al deconstrucției și al disoluției, poetul imaginează o apocalipsă universală care coincide cu apocalipsa interioară. Violența imaginii (imaginea recurentă a ferăstrăului, emblematică pentru spiritul modernist, în opinia lui Hugo Friedrich), tehnici ce amintesc de dicteul automat și de colajul avangardist, ilogicul asocierilor verbale, lipsa de coerență, paroxismul îl apropie pe G. de Lautréamont, de expresioniști și de suprarealiști. Scenariile sale grav-onirice, încărcate de materialitate, de forță vizuală eruptivă par întrupări verbale ale unor tablouri suprarealiste de Dalí. Sensul lor se
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
orizontul nostru de așteptare. Desigur, atitudinea anarhică nu este nouă - ea cultivă, printre altele, un efect de surpriză și de șoc care aparține și avangardei, spre exemplu. Totuși, arta anarhetipală de coloratură, să-i spunem, postmodernă e altceva decât arta avangardistă - ea nu urmărește cu precădere și cu insistență mirarea spectatorului, logica sa intimă este mult mai liberă. Nevoia de a evita tot ceea ce ar putea să sune a clișeu sau tot ceea ce s-ar putea constitui Într-un mare scenariu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este o sumă de întâmplări, mai mult sau mai puțin relevante, de impresii sau imagini disparate, așezate prin juxtapunere, într-o ordine halucinată, bulversantă. Acest discurs spart, de tip neosuprarealist, nu vizează, ca finalitate programatică, producerea unui șoc la lectură (avangardist) sau hibridizarea (optzecistă) a spațiului poematic, ci urmează doar logica (ilogică) a producerii revelației poetice. Totul țâșnește dintr-o emoție vizionară, pe care autorul încearcă să o reprezinte printr-un fel de derealizare-obiectivare, într-un scenariu labirintic, din care, de
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
primul număr din 1925, N. D. Cocea semnează un interviu luat lui Panait Istrati, din a cărui operă va traduce în paginile F. romanul Pe malurile Dunării. Cronica literară este susținută de Emil Gulian. Rubrica „Literatură, artă, știință” prezintă mișcarea avangardistă de la „Contimporanul”. Începând cu 1930, an din care revista este condusă de I. Vinea, acesta atrage colaborarea unor condeie noi de scriitori și gazetari, precum Ion Marin Sadoveanu, Radu Boureanu, T. Teodorescu-Braniște, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Madgearu. În 1932, rubrica
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
, revistă apărută la Covasna, în septembrie 1934 (număr unic, în formatul „Biletelor de papagal”). Este o publicație de orientare avangardistă, îngrijită de Ioan Ștefan. Locul programului îl ține poezia lui Mircea Streinul Comă sau Elogiu pentru oameni aproximativi. Colaborează cu versuri Mircea Streinul, Teofil Lianu, Maria Oprea, Ghedeon Coca, Ioan Ștefan, Mia Moga. Restul paginilor este destinat unui fragment din
FLUX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287037_a_288366]
-
viitorul poet își transcrie în versuri angoasele și schițează un insolit roman, Cocktail. Urmează Facultatea de Drept a Universității din București și, fără o susținută consecvență, apare în publicațiile vremii, cu surprinzătoare (întrucât nu a frecventat cercurile literare) texte programatic avangardiste. În ,,Limba română” din 1929 și 1930 (la care colaborau Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Mircea Vulcănescu), semnând Victor = Valeriu Martinescu și Delombra, va face comentarii asupra futurismului (F. T. Marinetti), înscriind între predecesorii mișcării, de care se simțea apropiat prin
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
contestată. Aici, ca și în poezia lui M., sinceritatea ofensivei față de întreaga organizare culturală și socială - trăgându-se din spiritul, înnăscut, de opoziție al unei persoane ,,neîngăduit” de certată cu sine și mereu în ,,contraavânt” - conturează imaginea unui autentic, sui-generis, avangardist. În contrast cu începuturile sale, întemeiate pe dilatarea și distorsiunea realului în numele unui eu hipertrofic, pe negarea mimesisului, versurile chemate să retrăiască patriotismul celui ce părea îndeobște a întoarce spatele socialului impresionează prin simplitatea, nu lipsită de accente patetice, cu care iubirea
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
și artistic sunt volumele Scrisori din imediata apropiere (1971), Scene din viața publică (1972), Flori de tutun (1984). Istoricul literar, comparatistul și eseistul G. este precedat și apoi dublat de un scriitor polivalent. Inițiată prin placheta Anna-Mad, scrisă sub imbold avangardist, creația în versuri va continua printr-o serie de volume, marcând, în pofida unor gesturi de obediență față de imperativele ideologice ale epocii, dorința de evaziune dintr-un mediu constrângător, aspirația spre durabilitate, luciditatea trăirii, așteptarea și speranța, ca în Ultimul peisaj
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
În bună parte răsunetul internațional primirii rezervate scriitorilor din exil, În special scriitorilor germani, refuzați pe atunci de către PEN-Club, care se temea să nu fie contaminat politic de „stânga”. Reticentei elitei literare mondene precum cea de la PEN și aprehensiunilor scriitorilor avangardiști, congresul le opunea garanția morală a unei literaturi de «tip nou», Gorki lăudând meritele unei „literaturi sovietice care a depășit literaturile occidentale prin noutatea subiectelor ei”. La puțin timp după aceea, teroarea stalinista și războiul aveau să facă multe victime
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]