1,144 matches
-
familiare, drept care Dan Stanca n-are niciun fel de reținere în a zugrăvi funeraliile lui Ioan Paul II sau în a-l aduce pe scena romanului pe actualul papă de origine germană. Prin ambasadorul nostru la Vatican, Sebastian Saviel (antitradiționalist, avangardist, savuros în umorul său de libertin fără scrupule, subversiv, exhibiționist, clamându-și public libertatea de a se iubi cu un halebardier din garda papală), prietenul său cel mai bun, Edgar Nour află că fostul cardinal Ratzinger, actualul Benedict XVI (Benoit al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
biografice târzii despre S. ca despre „revista sa”. În orice caz, numărul speculațiilor denotă cota crescândă, retrospectiv, a acestei publicații efemeride, valorizată la jumătatea deceniului al treilea de E. Lovinescu numai pentru că e locul debutului principalilor doi lideri ai modernismului avangardist românesc, iar prin Tzara și internațional; în deceniul al cincilea, într-o Introducere în modernism de Dinu Stegărescu, e considerată „prima revistă modernistă românească, al cărei titlu dovedește că, la noi, ultimul cuvânt în materie de modernism îl constituia simbolismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
pentru conștiința sedată a oricărui nihilist, funcția glandei pineale. Sufletul nu există, pesemne, decât pentru a descoperi alte tehnici de aneantizare a vieții. Plăcerea pornografică caută vertijul abisal al expulzării din economia oricăror echilibre. Tandrețea e izgonită, mai întâi. Frivolitatea avangardistă alungă misterul, masochismul meschin ia locul gingășiei, pentru ca demonul profanării să primească un nou titlu de proprietate. Trăit în această variantă, erosul e lipsit de orice arhitectură și demnitate. Faptul de a-ți fi refuzat dreptul la unicitate nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
național, se deschide și o sală de pictură 2 Lucrările de artă academică ale absolvenților Académie de Peinture et Sculpture din Paris beneficiau de posibilitatea de a expune În prestigiosul Le Salon, devenit În 1881 Société des Artistes Français. Tinerii avangardiști sunt nevoiți să găsească spații alternative de expunere. Astfel, spre finalul secolului al XIX-lea, iaunaștere Salon de Refusés, Salon des Indépendants și, mai târziu, Salon d’Automne. contemporană, dedicată În special lucrărilor lui Francisco Goya, Încă În viață. În
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
Racine) patetismul și exterioritatea unui joc „prea izbitor «frumos»”, al cărui formalism declamator trădează uscăciunea sufletească a unei emoții profesionalizate, lipsite de dimensiunea intelectuală („substanțială”) a trăirii interioare. Viața nu trebuie despărțită de artă, afirmă el la unison cu mișcările avangardiste, pomenindu-i pe Tristan Tzara și pe André Breton; complexitatea sufletească a unui actor cu adevărat mare este prezentă, în aceeași măsură, și în existența sa cotidiană, așa cum - spune în continuare P. - pentru un boxer antrenamentul nu este o simplă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
al doilea relevând că „o ciudată comuniune se realizează aici pe deasupra comunicării, dincolo de sensul imediat, care poate scăpa, al cuvintelor înlănțuite adesea într-o frazare ininteligibilă”. De regulă, criticii convin că sub masca cinismului și sub „bruiajul” procedărilor de sorginte avangardistă M. ar fi fost, în fond, un confesiv și un sentimental. Frecventă este și înregistrarea poetului drept creator de tablouri de atmosferă, enigmatice, luminate de un lirism criptat, obiectivat, învestit în „obiecte”, în „decor”. De aceste tablouri ține și imageria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Grec din Siracuza de povară reprezentațiilor clasice. Într-o mărturie publicată în 'L'eco della stampa' (martie aprilie 1969) Lionello Fiumi, figură carismatica pentru tânărul Salvatore, creionează climatul acelor ani: În peninsula și în insule apăreau reviste ce susțineau principiile avangardiste și-i găzduiau pe simpatizanții acestora. Cea mai modestă, cea mai ponosita, cea mai sărăcăcioasa, cu format mic, imprimata pe hârtie proastă, asemenea celei de împachetat, a fost cea care a văzut lumina tiparului în 1917, la Messina, sub titlul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
măsurată, deține cele mai alese atribute ale noii arte. Dorința exegetului de a-si laudă prietenul l-a împins spre exagerări encomiastice, aflate uneori departe de adevăr: El, după cum bine spune Natoli, nu a preluat nimic de la crepusculari, futuriști, vocieni, avangardiști (ca să nu mai vorbim despre Pascoli și D'Annunzio!). Această afirmație, oare nu este cea mai bună recunoaștere, a personalității sale veritabile?225 Quasimodo era, adaugă Pugliatti, o voce întrutotul nouă, de calibrul lui Ungaretti sau Montale: Odată cu războiul ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o tema frecventă în poezia lui S.), să lase frâu liber imaginației, jocului neîngrădit de vreo regulă. Visul, amintirea, alegoria creează o realitate fantasmagorică insolit criptată. Poemele din Simetria fierbinte (1994) induc impresia de coregrafie, în sensul că oniricul, mijloacele avangardiste par asamblate pentru a da rigoare construcției, chiar dacă adesea într-un stil ce ține de un „suprarealism de operetă” (Traian T. Coșovei). Uneori versurile cultivă prețiozitatea barochismului, ca în următorul portret poetic: „Aveam mantia ruptă în trei puncte La brâu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289866_a_291195]
-
ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea, preferința pentru registrul ludic și ironic. Concluzia generală rezidă în considerarea poeziei albastrosiste ca fiind o reflectare a idealurilor unei generații-punte care a preluat într-o formă sublimată experimentele avangardiste, a reușit să schimbe criteriile poeticității și a avut intuiția prefacerilor ce-și vor pune pecetea și asupra evoluției poeziei noastre contemporane. Poeții albatrosiști au păstrat ceva din trăsăturile modernismului interbelic (fapt care-i apropie de neomodernismul anilor '60), dar
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
epocii. Din punctul de vedere al tematicii abordate, al surselor de inspirație "recomandate" este, într-adevăr, un deceniu de tranziție. Și, în acest sens, se observă oscilările, ezitările unora dintre poeții care debutează cu o poezie modernistă chiar cu influențe avangardiste și care se vor "converti" curând la poezia de inspirație socială, cea în care este cântată lupta de clasă. Poezia deceniului al V-lea care pare, într-adevăr, să conteze într-o istorie a literaturii române este cea din prima
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pare să invadeze spațiul poetic și să confere poemelor aparență de jurnal), preferința pentru registrul ludic și pentru cel ironic. Pe scurt, poezia albastrosistă reflectă o generație-punte care reușește să păstreze ceva din modernismul interbelic, să preia unele dintre experimentele avangardiste și să aibă intuiția schimbărilor care-și vor pune amprenta asupra literaturii române. Acestea sunt, până la urmă, coordonatele pe care se structurează lucrarea de față: contextul, delimitarea termenilor, funcționalitatea conceptului de generație în cadrul istoric dat și relevanța publicațiilor reprezentative pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
s-ar fi putut desfășura în direcții imprevizibile"213. Eugen Barbu remarcă, la rândul său, "distanțarea de lucrurile definitive, de sentimente așa-zis eterne, pe care Sorescu a practicat-o mult mai târziu"214. Și Mircea Tomuș remarcă "pecetea evident avangardistă a versului său"215, Tonegaru construiește o poezie stranie, care ar ieși din tiparele liricii românești pentru că "noțiunea de vers a fost pulverizată", iar "impresia primă de ermetism este mereu contrazisă, după cum nici pe claritatea ei nu s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a fi o demetaforizare a limbajului poetic (opoziție vădită față de modernismul interbelic) este, în realitate, o schimbare a felului în care este concepută raportarea la real. Sub influența, probabil, a suprarealismului (deși, credem, este, mai degrabă, o influență a mișcărilor avangardiste, în general, și poate nu atât a manifestărilor acestora în domeniul literaturii, cât în cel al artelor plastice) limitele sunt transgresate, real și ideal, univers exterior și univers interior, concret și abstract, static și dinamic, spiritual și material, totul devine
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
muzeu lipsit de viață (de fapt o proiecție, lipsită de iluzii, a lumii). 3. Modalități de structurare a discursului liric De foarte multe ori modul în care se structurează discursul liric al acestor poeți pare a se apropia de principiile avangardiste care favorizau hazardul. Deși albatrosiștii s-au distanțat nu o dată de exercițiile avangardei, stilizează câteva dintre procedeele acesteia, dar jocul lor nu mai pare să fie gratuit. Astfel, uneori se anunță chiar prin indicii paratextuali tipul acesta de discurs ludic
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și poeți de salon. Urmele celor de la "Albatros" sunt mai stridente; cele ale cerchiștilor, mai mediate. Eu aș merge însă pe scor egal." Al. Cistelecan și "Gruparea bucureșteană "Albatros" a fost insurgentă, afișând un radicalism etic și estetic de tip avangardist. Cercul literar, fiind ardelean, este mai așezat/temperat, având o viziune organicistă asupra dezvoltării culturii și un program de creație constructiv.", Dumitru Chioaru, Cercul literar de la Sibiu, Cuvântul, nr. 3/martie 2007. 44 Dinu C. Giurescu, România în al Doilea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
carierei scriitorului unui gen considerat extrem de important de fani precum salvatoarea Annie Wilkes. L L=A=N=G=U=A=G=E L=A=N=G=U=A=G=E este numele unei reviste de poezie, dar și al grupului avangardist grupat în jurul ei. Este mai importantă în cultura americană contemporană prin valurile pe care le face și prin pozițiile pe care le stârnește decât prin ceea ce oferă din punct de vedere artistic. Ca orice mișcare de avangardă, și aceasta are
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
prietenului său, trompetistul Dizzie Gillespie, inițial în localurile din Harlem, în care improvizația avea un rol considerabil. Influența bebop asupra culturii americane postbelice a fost considerabilă, în literatură acest lucru fiind vizibil în primul rând în reacțiile entuziaste ale poeților avangardiști de la Black Mountain (vezi), precum și în cele ale poeților Beat (vezi), ce luau ca model impresia de libertate și spontaneitate creată de improvizațiile lui Parker și ale orchestrei sale. Amatorii de bebop, hipsterii, ce îl transformaseră pe Parker într-o
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și artistic sunt volumele Scrisori din imediata apropiere (1971), Scene din viața publică (1972), Flori de tutun (1984). Istoricul literar, comparatistul și eseistul G. este precedat și apoi dublat de un scriitor polivalent. Inițiată prin placheta Anna-Mad, scrisă sub imbold avangardist, creația în versuri va continua printr-o serie de volume, marcând, în pofida unor gesturi de obediență față de imperativele ideologice ale epocii, dorința de evaziune dintr-un mediu constrângător, aspirația spre durabilitate, luciditatea trăirii, așteptarea și speranța, ca în Ultimul peisaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
și la Schitul Maicilor. După o perioadă de acută criză spirituală, se autoexilează în 1962 la biserica ortodoxă din Jimbolia, unde rămâne până la pensionare (1976). A debutat cu schița Urangutanul în calorifer, semnată cu pseudonimul Mark Abrams. A publicat texte avangardiste, teribiliste, ludice ori absurde, unele în stilul lui Urmuz, în diferite reviste: „Bilete de papagal”, „Adam”, „Zodiac”, „Contimporanul”, semnând cu pseudonimele Ionathan X Uranus, Uranus, I.X.U. A semnat Ștefan Adam o rubrică „Semne” în „Fapta” și cu numele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
confrate pastor Kierkegaard”. Travestiul, dedublarea și autodemascarea revelatoare sunt figuri centrale ale Calendarului. Pe de o parte, se manifestă dedublarea eului auctorial ce poartă măști diferite: de la „solitarul Serafim (fost și boxer) Uranus” și Ionathan X. Uranus, pseudonime din tinerețea avangardistă a lui A., la Ierusalim Unicornus, „autorul ilizibil al acestui Calendar”, nepotul lui Inorog Urzitorul, nume și personaj ieroglific ce amintește de fascinantul Inorog din Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Pe de altă parte, e tatonată „Dumnezeirea travestită”, misterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
Donc, ne m’imposer pas des règles littéraires! Je suis venu en Amérique pour reconstruire la Statue de la Liberté du Vers délivré de la tyrannie du classicisme et de ses dogmes...” etc. Poezia lui S. va fi, prin urmare, de factură avangardistă, supusă propriului sistem estetic: antiliteratură, non-stil, poeme fără poeme (pagini albe), grafopoeme etc. În Exist împotriva mea! (1994) programul- manifest al mișcării paradoxiste este anunțat sub forma inedită a unui interviu. Cultivând bizareria și nonsensul, autorul amintește uneori, ca în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
avangardei, radicalul ei anticonvenționalism și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat încă în „Integral”, la Arghezi sau Bacovia ), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea de „modernismul moderat”. În orice caz, iconoclastia avangardistă n-a afectat la el nici o clipă încrederea în poezie și în poem, întâmpinate [...] cu un sentiment cvasireligios: Voronca a fost printre puținii poeți ai vremii sale părând a trăi exclusiv și la o înaltă temperatură lăuntrică pentru și întru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
în poezie și în poem, întâmpinate [...] cu un sentiment cvasireligios: Voronca a fost printre puținii poeți ai vremii sale părând a trăi exclusiv și la o înaltă temperatură lăuntrică pentru și întru poezie. Le înțelegea, desigur, din perspectiva absolutei disponibilități avangardiste și a unei identificări dintre a scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu întotdeauna în chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative imnice și incantatorii de poet „inspirat” și „spontan”, dar și de meșteșugar (neo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. ION POP Ilarie Voronca reprezintă o personalitate originală și complexă în cadrul primei avangarde; el, cu toate sinuozitățile manifestărilor sale, exemplifică perfect fie aspectul tipic avangardist, fie pe cel experimentalist [...]. Prin fervoarea lansării de programe și reviste, Voronca este promotorul principal al manifestărilor avangardiste de la „75 HP”, unde inventează împreună cu Victor Brauner „pictopoezia”, de la „Punct”, unde inventează termenul „sintetism” și mai ales de la „Integral”, unde polemizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]