510 matches
-
sale fiind continuate de fiul său, la revista Études Traditionnelles. În țară, s-a făcut cunoscută după 1989 activitatea lui Vasile Lovinescu (1905-1984) cu grupuri inițiatice de sofism și ezoterism, inspirat de Schuon și Guénon. De asemenea, scrierile și activitatea avangardistului Marcel-Mihail Avramescu (1909- 1984), care a condus sporadica revistă de studii ezoterice Memra, tot sub influența lui R. Guénon. Convertit în 1936 la ortodoxism, după studii de teologie, Avramescu a funcționat din anul 1951 ca preot la mânăstirea Antim din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nu contează cantitatea vârstei, ci calitatea uimirii. Artiștii debutanți așteaptă verdictul criticii cu fatalismul cu care pândim noi cutremurele de pământ. Arta poate contura silueta viitorului, dar nu cu intuiții de Mafaldă. Artistul își răstoarnă viața lui în a celorlalți. Avangardiștii cuceresc lumea bruscând - o. Inefabilul încorporat în iubire și în artă le face pe amândouă incomensurabile. Ajuns în artă, nudul poate deveni sanctuar. Și în artă poți să rămâi cu râma în undiță. Marii scriitori rescriu filosofia cu fiecare personaj
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
eradicat ca lumea căscatul. Arta țâșnește din impactul adevărului cu talentul. Când există cu adevărat, poezia se depune în oase. Precum calciul. Ca poet poți fi apreciat pentru o imagine pe care nu ai înțeles - o nici tu. La debut, avangardiștii sunt considerați un soi de teroriști ai esteticii. Să prinzi în artă un mister similar cu primul zvâcnet al pruncului în mamă. Arta și metafizica sunt cei doi lobi ai respirației celeste. Creatorul de artă are nevoie chiar și de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
neantului. Artistul are, de multe ori, soarta lui Femios. Obligat sau nu, cântă pețitorilor. Muzica autentică este acompaniamentul major spre absolut. Fără puțină obrăznicie, talentul nu - și poate croi drum spre consacrare. În artă, excrementele nu au statut de îngrășăminte. Avangardiștii sunt artiștii suciți care vor să mănânce mere din cireș. Arta are în atenție, mai ales maladiile eului. Fără Shakespeare, Dostoievski și Eminescu, literatura universală ar fi avut dealuri, nu munți. Scriitorii prolifici nu se lasă până nu compromit un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Se pare că în spirit se cuibăresc mai mulți viruși decât în corp. Criticii care se ocupă de scriitorii perisabili dispar odată cu ei. Scriitorii mediocri nu pot supraviețui decât în parodiile altora. Timpul este marele avocat al artei autentice. Uneori, avangardiștii vor să facă vin nou din oțet vechi. Clasamentele din artă se bazează pe simplificări vulgarizatoare. Când scrii, înjugă la obsesiile tale și disperările eterne. Horațiu i - a îndemnat pe poeți să desconsidere apa. Evident că o așa autoritate nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
încearcă să recompună corola. Poeții contemporani își afișează creațiile prin metrouri. Deși cele mai duioase clipe și le petrece omul la W.C. Capodoperele se sincronizează cu sensibilitatea mai multor veacuri. Unele capodopere au alonjă de evanghelie. Pentru cei din jurul lor, avangardiștii nu au fost decât niște aurolaci spirituali. Există creatori de artă care nu s - au mai putut ridica de sub lespedea primului succes. Abstractul în artă înseamnă ori mai multă subtilitate, ori aer rarefiat. Caligula îi obliga pe poeții mediocri să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și critici de artă vegetarieni. Arta poate fi vulgarizată și interactiv. Speranțele noastre rămân ancorate în visul blindat de lectură. Marii artiști sunt ca apa. Adică știu să potolească setea semenilor. Și artiștii trebuie să discute cu pacienții lor. Misiunea avangardiștilor e să calce, nu în străchini, ci în ridicol. De regulă, caricatura este mai expresivă decât portretul. Puțini artiști nu suferă de complexul ignorării. Arta este o redută facultativă. Căutați bronzul în opera, nu în biografia autorului. A fi poet
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a baladelor cum aș fi studiat sub lupă o insectă fascinantă și ambiguă. Mi-era imposibil să-mi dau seama dacă poemele îmi plăceau cu adevărat. Nu aveau intensitatea delirantă ale celor ale lui Nichita Stănescu, nici ironia și ludicul avangardiștilor. Era o poezie exactă, o proiecție ortogonală, ce nu lăsa umbre pe hîr-tie, clasică până și-n jubilație, simetrică până și-n proliferarea baroc. Puteam înțelege fabula simplă a fiecărui poem. Tehnica leitmotivului funcționa mecanic și ireproșabil ca un mecanism
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dar mai puțin sesizabil jurnalele și romanele cerebrale ale lui Radu Petrescu, sau lucrările celorlalți scriitori afiliați ulterior "Școlii de la Târgoviște". 6.2.1. Ingineria textuală Reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, și alții, autoproclamați "avangardiști întârziați"3, au început să fie acreditați drept "precursori ai postmodernismului românesc"4. Ca formă emblematică a acestuia, "ingineria textuală" pune în legătură proza caragialiană cu literatura noii mișcări. Mai exact, protocronia textualismului înregistrează, pe de o parte, aportul lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
călătoria spre sud cu cortul nostru portocaliu-roșcat, în Berlin s-a iscat o polemică artistică ce a durat până în anul următor, ba nu, până după moartea lui Karl Hofer și care și astăzi încă ar trebui să-i irite pe avangardiștii de odinioară, atât de temeinice au fost disputele referitoare la „modernitate“; în ce mă privește, m-am implicat de pe margine. Mânios, fiindcă fusese rănit, Hofer apăra pictura figurativă, determinată de imaginea omului, împotriva priorității declarate ca absolute a tablourilor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de gauchos avea peste 40 cm lungime. Finochietto. Diminutiv it. finocchio, „mărar“, considerat purtător de noroc. Florida. Strada elite din Buenos Aires, și astăzi extrem de luxoasă, străbate parte din centrul ideal, elegant și cosmopolit al orașului; aparținea aristocratizanților, esteți rafinați, și avangardiștilor, care au creat, cu formula artei pentru artă, o literatură ce a Învățat multe lucruri din Europa; aceștia aparțineau cercului de artiști din jurul revistei Sur, frecvent acuzată de cosmopolitism, pe care Victoria Ocampo, cumnata lui Adolfo Bioy Casares, a fondat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Adolfo Bioy Casares, a fondat-o În 1931 și la care au colaborat atât Borges, cât și Bioy. Conform „mitologiei“ literare argentiniene, În anii ’20, cele două cartiere din jurul străzilor porteñas Florida și Boedo Își Împrumută numele polemicii dintre „avangardiști“ și „revoluționari“. Borges adusese de la Madrid noutăți despre ultraism, mișcare spaniolă a avangardei europene, Îmbrățișată și de latino-americanii González Lanuza, Marechal, Molinari, Norah Lange, Bernárdez, Mastronardi. În general poeți, ei veștejeau prostul-gust al celor ce reprezentau strada Boedo, situată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
gustul său destul de exclusivist, aducând pe rafturi doar autori clasici și nici din aceia pe toți, mi se pare că predominau rușii. Unde mai rămânea loc printre atâția ruși (și Shakespeare, Într-adevăr, era să-l uit) punea la grămadă avangardiști și o mulțime de cărți de poezie, contactând cele mai obscure edituri În căutare de autori de notorietate locală, scriitori modești cărora le stimula orgoliul organizându-le lansări pline de fast, cu recitări publice pentru care angaja actori profesioniști. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
românești în ansamblul lor. Și nu în mai mică măsură e reprezentativ „cazul” Voronca, dacă avem în vedere chiar și progresiva lui delimitare în raport cu extremismul unor atitudini avangardiste, „cumințirea”, „clasicizarea” lui: este fenomenul care, cu puține excepții caracterizează evoluția tuturor avangardiștilor. Dacă drumul poetului începuse ceva mai devreme (primele versuri le tipărise în Sburătorul literar, în noiembrie 1922, apoi în reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le aduna în 1923 în volumul Restriști), publicistul Voronca se formează și începe să
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
noi sensibilități. Devine, într-un cuvânt, unul dintre corifeii avangardei. Încât, dacă din „dosarul” mișcării nu s-ar fi păstrat decât scrierile sale, am putea totuși reconstitui, în ceea ce are ea mai definitoriu, acea „stare de spirit” pe care militanții avangardiști preferau s-o substituie conceptului de „școală” literară sau artistică. Ceea ce frapează din primul moment în articolele lui Voronca este entuziasmul cu care își însușește cuvântul de ordine al modernismului în general - dar care e, cu atât mai mult al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o înțelegere mai adecvată a acelui proces novator ce nu se poate dispensa de demersurile precedente; „legea determinantelor istorice” funcționează în fiecare epocă, în sensul înlăturării formulelor perimate și al coagulării unor noi forme de expresie. Problema esențială este, pentru avangardiști - și pentru Voronca de asemenea - de a se situa într-o atare tradiție, a rupturii și înnoirii deopotrivă, asigurând dinamica permanentă a sincronizării cu „ritmul vremii”. „Creatorul adevărat și nou sfărâmă cu târnăcopul temperamentului său legile cunoscute. Orice artist trebuie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
neinițiați, dintre cunoaștere și ignoranță, e înlocuită în avangardă cu cea dintre „cultura celor mulți și cultura celor puțini, dintre cultura turmei și cultura celor singuri, dintre cei ce disprețuiesc și cei ce apreciază o valoare necunoscută mai înainte”. Militantul avangardist român confirmă aproape punct cu punct o atare distincție, deplângând, bunăoară, „căderea ș...ț de pe o platformă suspendată în azurul libertății, sub cămașa de forță a formulelor utilitare, a înțelegerii unanime”. Și continuând: „Pierzania începe cu simptomul conștiinței nu a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
trăi aventura și a o scrie, prefer ipostaza din urmă” - notează în unul dintre textele cele mai caracteristice (A doua lumină). Și nu avem de-a face, cum s-ar putea crede la prima vedere, cu o „trădare” a idealului avangardist pentru care ordinea „priorităților” pare a fi inversată. Căci, în fond, toți avangardiștii proclamă revitalizarea demersului creator în funcție de reperele propriului domeniu, ale cărui limite le forțează în sensul unei cât mai mari apropieri de ceea ce un Breton numește „viața imediată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dintre textele cele mai caracteristice (A doua lumină). Și nu avem de-a face, cum s-ar putea crede la prima vedere, cu o „trădare” a idealului avangardist pentru care ordinea „priorităților” pare a fi inversată. Căci, în fond, toți avangardiștii proclamă revitalizarea demersului creator în funcție de reperele propriului domeniu, ale cărui limite le forțează în sensul unei cât mai mari apropieri de ceea ce un Breton numește „viața imediată” sau, în lectura lui Maurice Blanchot consacrată suprarealismului, „o punere în raport fără
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca înscriere într-un depozit convențional), el a acceptat și afirmat ca poezie (poem): spațiu emblematic - cum vom vedea urmărindu-i reflecția - al libertății ființei, al autenticității trăirii. Afirmând, așadar, că preferă trăirii „aventurii” scrierea ei, Voronca rămâne fidel spiritului avangardist, de îndată ce menține semnificativa opoziție între literatură și poezie, acordând acesteia din urmă avantajul intensității trăirii, în raport cu viața din afara poemului: „Diferența înspre înalt vine din intensitatea coardelor sub pleoapă sau inimă destinse”. În acest sens, al intensificării prin scris a „vieții
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nici o bucurie să împreun cuvinte bizare / Nici chiar imaginile cele mai surprinzătoare / Îmi amintesc unele, dar la ce bun?”), optând definitiv pentru simplitatea comunicării, în numele unei cât mai mari accesibilități a mesajului generos-umanist al poeziei. La fel ca la majoritatea avangardiștilor (la noi, un Stephan Roll, un Geo Bogza), are loc în scrisul poetului o schimbare sau, mai exact, o nuanțare a atitudinilor față de limbaj, determinată de o aceeași, în fond, sensibilitate față de „ritmul epocii”: militantismul social câștigă teren în defavoarea celui
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
labilitate a sintaxei poetice se conturează astfel de la debut. Cu accente mai subliniat programatice, în experiențele anilor următori, această tehnică pletoric-asociativă va deveni dominantă, cu consecințe de apreciat în mod diferențial de la o manifestare la alta. Oricum, ceea ce manifestele militantului avangardist vor afirma ca exigență a dinamizării discursului liric voit „seismograf” și „diafragmă” a ritmului epocii, crește pe niște date constitutive sensibilității poetului, chiar dacă - cum se va vedea - „sentimentalitatea răvășită și descompusă de «tristeți» și de «restriști»”, despre care vorbea mentorul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și chiar insolitul și surpriza programate duc, în cele din urmă, la o paradoxală monotonie. Experiența „constructivistă” din Invitație la bal nu e însă dintre cele peste care se poate trece cu ușurință. Ea contează deopotrivă în demersul mai general avangardist al momentului de reformare a limbajului liric românesc prin elemente cert înnoitoare, ca și în evoluția propriei personalității a poetului, ca încercare (și reușită) de autodepășire, în sensul abandonării epigonismului simbolist, al concentrării și rafinării expresiei. În ciuda distanțelor pe care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în structuri insolite în virtutea voinței de eliberare din orice tipar, de deschidere spre o totalitate a cosmosului, - nu contemplată de la distanță, ci implicând subiectul producător, devenit agent dinamic. „Revelația” vizată (despre care vorbesc de atâtea ori textele programatice ale militantului avangardist) ar fi atunci aproximată nu ca sens preexistent sau ca țintă definitiv precizată, ci ca traseu, ca itinerariu dinamic mereu reluat, spre o mereu incompletă identificare a propriului contur spiritual, proiectat pe fundalul în spectaculoasă metamorfoză al macrocosmosului. „Înțelesul” e
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
libertate a călătoriei” (Obrazul de cretă). Din acest vast repertoriu de posibilități, „plecările imaginate” sunt cele ce prevalează; nu spre ținuturi exotice, ca la simboliști, ci - cum spuneam mai sus - în spațiul promițător de mereu alte orizonturi al cuvintelor. Visătorul avangardist nu are neapărat nevoie de Rio de la Plata, de Basra sau New York (precum Ion Minulescu sau Ion Pillat) pentru a compensa o frustrare sau a exprima o nostalgie de „altceva”: „scânteia revelatoare” se poate produce în realitate imediată, între obiecte
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]