2,477,388 matches
-
acele gânduri exprimate cu jumătate de secol în urmă. Mai mult, observând anume aspecte - consider eu - semnificative, nu poate fi trecut cu vederea faptul că în recenta ediție a Concursului Internațional ,George Enescu", competiția cvartetelor de coarde nu a mai avut loc din lipsă de competitori; cei români sunt ca și inexistenți iar cei străini au evitat, probabil, competiția ca fiind lipsită de tradiție, de atracțiozitate culturală artistică. Pe de altă parte, nu poți să nu observi că celebra orchestră Filarmonică
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
o lucrare importantă datorată lui Anatol Vieru - Cvartetul cu pian op. 42, ne-au fost prezentate câteva piese miniaturale, relativ facile, aranjamente instrumentale de ultimă oră ale aceluiași autor. Pe de alta parte, muzicienii englezi ai formației instrumentale ,Schubert" au avut ghinionul de a rata colaborarea cu pianistul formației, accidentat la noi, aflat în imposibilitatea de a evolua pe scenă în compania colegilor. Nu au ratat, însă, întâlnirea cu marea muzică, cu spiritul colocvial al acesteia, cu acest mare opus cameral
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
Ion Simuț Critica noastră de întâmpinare are o reacție bizară față de Ion Bogdan Lefter: cu foarte puține excepții, ignoră pur și simplu avalanșa editorială declanșată de criticul optzecist. Pare supus unui embargo sau unui boicot. Deși din 1998 încoace a publicat câte două, trei sau chiar patru
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
ignorări răzbunătoare sunt mai multe și nu le voi cataloga aici pe toate. Aproape toată lumea e supărată, dintr-un motiv sau altul, pe Ion Bogdan Lefter. Nu înțeleg cum un intelectual de o urbanitate desăvârșită a putut acumula atâtea adversități. Are și prieteni declarați, dintre care cei mai importanți sunt Mircea Cărtărescu și Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45, care i-a publicat toate cele 15 cărți de critică. Dar foarte mulți protagoniști ai vieții literare au să-i reproșeze câte ceva
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
viață literară. E un optzecist combatant, cum au mai fost doar Mircea Nedelciu și Gheorghe Crăciun, un veteran al războiului literar dintre generații și curente. Joacă cu garda deschisă, cu franchețe și transparență. Nu e, de aceea, de mirare că are adversari, destui contra-opinenți care nu sunt dispuși să-i recunoască vreun merit sau vreo calitate. Și e - o spun răspicat - o profundă nedreptate. Explicabilă și previzibilă, dar nu justificată. Una din mizele cele mai importante ale criticului a fost și
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
de către Ion Bogdan Lefter. În prefață lămurește foarte bine ,ce este și ce nu este această carte". E o culegere de articole, începând din 1985 și încheind cu 2002, în care nu a mai intervenit în nici un fel. Selecția nu are o construcție unitară, e un mozaic de publicistică literară și culturală, ilustrând totuși ,o viziune unitară, o coerență acumulată în timp", după cum recunoaște exegetul însuși: , A rezultat un fel de compoziție tip Ťtemă cu variațiuniť, un ansamblu de intervenții care
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
e găsită în 1982, la Alexandru Mușina, p. 20). Disocierile de modernism (p. 35-42), avangardă (p. 42-43, 59), textualism (p. 59) și analiza detaliată a breșelor făcute de experiment pentru anticiparea postmodernismului (p.94-111) sunt adecvate, necesare și productive. Criticul are o bună situare și față de bibliografia occidentală a subiectului, fișată selectiv, dar edificator (p. 26-34). Ion Bogdan Lefter practică o critică a ideilor înrudită cu aceea întemeiată la noi de Adrian Marino. Au în comun, de asemenea, militantismul în sensul
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
94-111) sunt adecvate, necesare și productive. Criticul are o bună situare și față de bibliografia occidentală a subiectului, fișată selectiv, dar edificator (p. 26-34). Ion Bogdan Lefter practică o critică a ideilor înrudită cu aceea întemeiată la noi de Adrian Marino. Au în comun, de asemenea, militantismul în sensul liberalismului și occidentalizării. Îi despart însă categoric epocile de referință. Adrian Marino e retrospectiv, apelând la raționalismul iluminist și activismul pașoptist (deci la o modernitate revolută), Ion Bogdan Lefter e prospectiv, invocând necesitatea
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
bibliografică, nu înțeleg de ce nu-și duce confruntările până la capăt. E un reproș, izvorât dintr-o insatisfacție. Dar asta rezultă din faptul că Ion Bogdan Lefter nu ne dă un studiu închegat și impecabil articulat despre postmodernism, ci preparativele lui. Are față de sine un exagerat respect documentar. În sfârșit, să mai remarc depășirea unei discuții stricte despre un postmodernism literar spre o dezbatere mai amplă despre postmodernitate ca epocă istorică și societate post-industrială. Globalizarea înăbușă naționalismele și consacră cosmopolitismul. Un democratism
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
și multiculturalismul. Acesta e, sumar, peisajul postmodernității care va să vie și la noi. E bine, e acceptabil? Ion Bogdan Lefter crede fără nici o ezitare că da. Implicat în susținerea necondiționată a postmodernismului românesc (parte din autobiografia sa), nu a avut timp să se gândească la ce se pierde când ceva se câștigă. A fost mai mare bucuria de a-și vedea o profeție împlinită: ,postmodernismul românesc există!" Chiar dacă lipsește suportul occidental al postmodernității, după cum a constatat Mircea Martin. România nu
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
păstrez de atunci ca pe o relicvă glorioasă, grijuliu să nu fie azvârlită la gunoi. Tânărul este... era teolog și filozof și mi-a pus una din întrebările de care acum îmi vine să zâmbesc și care, pe vremea când aveam anii lui, mă făceau să mă încing în discuții pasionate... De ce scria el, ideea, intrând în realitate, se strâmbă, se îndoaie, ori chiar se frânge, ca bățul în apă?... Legea fizică se aplică neapărat și celei morale?... Știți de câtă
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
Alexandra Olivotto Deja mă simțeam vinovată de la ,Anonimul" pentru că nu văzusem documentare. Pe de altă parte, mi se pare că, față de acest gen, orice critic de film are trebui să aibă un sentiment de vinovăție. E de bun-simț, pentru că dedicăm pagini întregi lungmetrajelor, cu toate că în ultimul timp - cu două-trei excepții notabile - regizorii români au luat numeroase premii tocmai pentru scurtmetraje și documentare. Care nu trebuie privite ca niște
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
Alexandra Olivotto Deja mă simțeam vinovată de la ,Anonimul" pentru că nu văzusem documentare. Pe de altă parte, mi se pare că, față de acest gen, orice critic de film are trebui să aibă un sentiment de vinovăție. E de bun-simț, pentru că dedicăm pagini întregi lungmetrajelor, cu toate că în ultimul timp - cu două-trei excepții notabile - regizorii români au luat numeroase premii tocmai pentru scurtmetraje și documentare. Care nu trebuie privite ca niște rites de passage
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
mai norocoase pe care doritorii le pot închiria pe suport DVD sau VHS. O să încep cu cel mai spectaculos: ,Pe urmele lui Alexandru cel Mare" . Nu mă pot opri din lamentat: ce mi-aș fi dorit ca acest film să aibă măcar jumătate din rețeaua de distribuție de care a beneficiat ,Alexandru" al lui Oliver Stone... Chiar ar fi meritat acest efort financiar, dar... Are de toate: patru ore, umor (trebuie să vedeți secvența în care ,gazda" documentarului, Michael Wood este
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
Mare" . Nu mă pot opri din lamentat: ce mi-aș fi dorit ca acest film să aibă măcar jumătate din rețeaua de distribuție de care a beneficiat ,Alexandru" al lui Oliver Stone... Chiar ar fi meritat acest efort financiar, dar... Are de toate: patru ore, umor (trebuie să vedeți secvența în care ,gazda" documentarului, Michael Wood este obligat de către un general pakistanez - care preda lecții de strategie despre Alexandru - să traverseze un râu în maniera macedoneanului: pe o plută făcută din
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
anumit tip de energie. Prin urmare, singura soluție ar fi mutarea guvernului, respectiv, a președinției, din locațiile actuale. Măsura ar consuna cu moravurile României post-Tanacu, România exorcizărilor primitive și-a misticismelor ridicate la rang de politici statale. Oricâtă simpatie ai avea pentru actualii guvernanți, oricâtă răbdare, înțelegere (ba chiar și masochism) ai poseda, e limpede că iar am dat-o în bară cu iluziile legate de favoriții noștri din ultima campanie electorală. Când omul cel mai vizibil al ultimelor două luni
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
începe nu va fi nici pe departe atât de liniștită precum vara, cu festivalul ei de la Mamaia cu tot. E bine că guvernanții s-au bronzat, pentru că se vor distinge mai greu chipurile întunecare de îngrijorare: grevele au început să aibă ritm cotidian, nemulțumirea sindicaliștilor atinge cote alarmante, pe când guvernul își imaginează că impresionează pe cineva prin calmul discursurilor și prin limbajul sfătos al talk-show-urilor. Se lucrează la imaginea exterioară, dar nu se ia seama la presiunea sub care se trăiește
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
decât sistemul derutei fără sfârșit, al modificărilor ce se bat cap în cap, al ,inovațiilor" ce ne ajung din urmă cu o viteză amețitoare, fără să se fi încercat, măcar de formă, să se studieze dacă sunt necesare ori dacă avem de-a face cu niște inutile, penibile importuri ce nu au dat nici un rezultat în lumea din care provin. Faptul că dl ministru Miclea vorbește cursiv nu înseamnă, nici pe departe, că știe ce face. De la sistemul doctoratelor - ajuns în
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
care monștri lipsiți de orice competență mimează originalitatea și eficacitatea, fără a poseda nici una din ele. Aroganța, oricât de bună ar fi ea ca pansament al neputințelor și frustrărilor, nu e decât aroganță. Dacă încleștările dintre cele două palate ar avea de-a face, fie și tangențial, cu subiectele enunțate mai sus, aproape c-ar fi de înțeles. În realitate, ele sunt doar unda de șoc a exploziilor invizibile, dar constante, ce macină o societate în care politicienii sunt aleși nu
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
sau a unei arii, indicându-i reperele virtuozistice ale unor alternative tehnice și interpretative. Creșterea rapidă și considerabilă a performanței venea să demonstreze că ceva trebuia schimbat sau cel puțin recalibrat în gândirea tânărului interpret. Prin aceasta, toți concurenții au avut de câștigat. Și tot prin aceasta concursul s-a impus ca o competiție a învingătorilor, unică în felul ei. În paralel cu Concursul Internațional de Canto, manifestările Festivalului Darclée ne-au oferit serate minunate, ca apariția tânărului mare pianist Matei
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]
-
care ne aflam. Am ascultat cu toții, cu o mare emoție vocea lui Darclée în singurele înregistrări care ne-au rămas, cu acompaniament de pian, și anume cele două lieduri românești Cântecul fluierașului de George Ștephănescu și Vai bădiță dragi ne-aveam de Tiberiu Brediceanu, imprimate când artista avea 76 de ani. Apoi, din Tosca de Puccini, cântată de Darclée în premieră mondială la Roma în 14 ianuarie 1900, la răspântie de secole, am vibrat odată cu accentele intense ale ariei Vissi d
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]
-
o mare emoție vocea lui Darclée în singurele înregistrări care ne-au rămas, cu acompaniament de pian, și anume cele două lieduri românești Cântecul fluierașului de George Ștephănescu și Vai bădiță dragi ne-aveam de Tiberiu Brediceanu, imprimate când artista avea 76 de ani. Apoi, din Tosca de Puccini, cântată de Darclée în premieră mondială la Roma în 14 ianuarie 1900, la răspântie de secole, am vibrat odată cu accentele intense ale ariei Vissi d'arte sugerată autorului și schițată muzical de
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]
-
pe drumurile vieții și ale carierei. Seara de lied intitulată Omagiu lui Enescu a fost o nouă încântare. Publicul brăilean a admirat și aplaudat cu entuziasm cele Șapte cântece pe versuri de Clément Marot interpretate de soprana Mihaela Maxim, care avea de altfel să cucerească Marele Premiu Darclée 2005 (vocaltiate pură, expresivitate emoționantă printr-o trăire teatrală grație căreia frazarea a slujit valsarea poetică în cele mai mici detalii ale celor mai delicate inflexiuni); Șapte cântece pe versuri de Camen Sylva
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]
-
Eminescu). Spre gloria muzicii lui Enescu și a României, la ora la care apare acest articol Mariana Nicolesco și tinerii ei prieteni sunt aclamați în Japonia, unde prezintă la Expoziția Universală integrala liedurilor marelui compozitor român. Gala Laureaților, care a avut loc duminică 31 iulie, a fost precedată de două seri extraordinare. Vineri 29 iulie, în sala Teatrului Municipal, a fost reprezentată în formă de concert, fără decoruri și costume, dar cu o inspirată mișcare scenică, opera Il Barbiere di Siviglia
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]
-
cu aplauze indescriptibile interpretările protagoniștilor: Tiberius Simu (Contele Almaviva), Orest Pîslariu (Don Bartolo), Iulia Merca (Rosina), Marco Cristarella, din Italia (Figaro), Zoltan Nagy (Don Basilio), Maria-Anca Aluaș (Berta). Dirijorul Marco Balderi a urmărit fiecare voce cu o atenție deosebită, așa cum avea să o facă la fiecare concert, moderând calibrul orchestral cu extraordinară măiestrie, pentru triumful belcantoului strălucitor al artiștilor îndrumați vocal și interpretativ, încă de la Master Classes 2004, de Mariana Nicolesco. Iar sâmbătă 30 iulie, în fața a peste 15.000 de
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]