747 matches
-
altă proprietate importantă a acestui metal este rezistență la coroziune, care se datoreaza formării unui strat protector de oxid. Rezista la acțiunea chimică a acidului azotic diluat sau concentrat, iar acest lucru se reflectă în fabricarea canistrelor transportoare de acid azotic din aluminiu. Prezintă o afinitate mare pentru oxigen, fiind utilizat în obținerea altor metale precum Cr, Mn, Co, V din oxizi. Termenul "alumen," care este tradus în "alaun," apare în lucrarea lui Pliniu cel Bătrân, "Naturalis Historia", capitolul 15 al
Aluminiu () [Corola-website/Science/304101_a_305430]
-
reducere cu hidrogen . Rodiul este un metal alb-argintiu dur, cu un punct de topire mai ridicat și o densitate mai redusă decât platina. De obicei nu formează oxizi și nu este atacat de cei mai mulți acizi. Este complet insolubil în acid azotic, puțin solubil în aqua regia, dar numai acidul sulfuric poate să-l dizolve complet, atunci când este sub formă de pulbere. În stare topită, rodiul absoarbe oxigen, dar odată începută solidificarea, oxigenul este eliminat . Fiind un metal nobil, rodiul pur este
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
carburanților, filmelor fotografice sau explosivilor. În trecut era folosit ca aromatizant la obținerea săpunurilor, azi fiind interzisă folosirea lui la fabricarea produselor cosmetice. Nitrobenzenul se obține pe cale tehnică prin nitrificarea benzenului în prezența radicalului nitric, în prima fază reacționează acidul azotic cu acidul sulfuric cu eliberarea de ioni de nitrat, care va reacționa în faza a doua cu benzenul, cu eliberare de protoni. Nitrobenzenul este toxic când ajunge în contact cu pielea, mucoasele respiratorii sau digestive. Intoxicația se manifestă prin cianoză
Nitrobenzen () [Corola-website/Science/319079_a_320408]
-
reacții chimice și utilizări industriale. Este produsul chimic cel mai folosit în industrie, fiind numit și „sângele industriei”. Direcțiile principale includ producția de îngrășăminte, procesarea minereurilor și a apelor reziduale, sinteza produselor chimice și rafinarea petrolului. În combinație cu acidul azotic, formează amestec sulfonitric care contine ionul nitroniu</sup>. Acest amestec este folosit la nitrarea unor compuși. Procesul de nitrare este utilizat pentru producția unui număr mare de explozivi, incluzând trinitrotoluenul, nitroceluloza și nitroglicerina. Acidul este folosit și în acumulatorii acid-plumb
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
ridicată se poate obține prin încălzirea azotatului de cupru, hidroxidului de cupru sau carbonatului de cupru: Oxidul de cupru (II) este un oxid amfoter, și se dizolvă în acizi minerali, printre care se numără acidul clorhidric, acidul sulfuric sau acidul azotic pentru a forma sărurile de cupru (II) respective: Cu bazele alcaline concentrate, oxidul de cupru (II) reacționează și formează combinații complexe specifice: Poate fi redus la cupru metalic folosind hidrogen sau monoxid de carbon:
Oxid de cupru (II) () [Corola-website/Science/331979_a_333308]
-
se numără următoarele elemente chimice: borul, cadmiul și lantanidele (disprosiu, gadoliniu). Eliminarea acestor impurități din combustibilul nuclear se realizează printr-un proces de purificare (rafinare) a uraniului. Pentru realizarea purificării concentratul tehnic de uraniu (yellow cake) este dizolvat în acid azotic. Soluția de azotat de uranil UO2(NO3)2.6H2O este alimentată în contracurent într-un process de extracție cu solvenți (tributil fosfat dizolvat în kerosen sau dodecan). Uraniul este colectat în faza organică din care este recuperat prin spălare cu
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
de uranil UO2(NO3)2.6H2O este alimentată în contracurent într-un process de extracție cu solvenți (tributil fosfat dizolvat în kerosen sau dodecan). Uraniul este colectat în faza organică din care este recuperat prin spălare cu soluție de acid azotic. Uraniul este concentrat prin evaporare și apoi calcinat pentru a obține UO3 pur. Trioxidul de uraniu UO3 este redus într-un cuptor cu hidrogen pentru a obține UO2. Atunci când este extras din mină uraniul conține trei tipuri de atomi: În
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
sunt de obicei hidrazină, monometilhidrazină (MMH) și dimetilhidrazină asimetrică (UDMH). De asemenea, utilizate sunt și amestecurile de carburanți cum ar fi Aerozine 50, care conține 50% UDMH și 50% hidrazină. De obicei, oxidantul este tetraoxid de azot (NTO) sau acid azotic. În S.U.A. se folosește un amestec numit RFNA (red-fuming nitric acid) adăugat ca inhibitor al coroziunii. Rachetele din familia Titan și Delta II folosesc propergoli NTO/Aerozine 50, iar propergolii NTO/MMH se folosesc în sistemele orbitale de manevră și
Propergol () [Corola-website/Science/335725_a_337054]
-
(sau nitrat) este un ion poliatomic cu formula moleculară NO și cu o masă moleculară de 62.0049 g / mol. Este baza conjugată a acidului azotic, fiind alcătuit dintr-un atom de azot central înconjurat de trei atomi de oxigen identici într-un aranjament plan trigonal. Ionul azotat are o sarcină formală negativă, în care fiecare oxigen are o sarcină separată de -2 / 3 iar atomul
Azotat () [Corola-website/Science/320610_a_321939]
-
prin structurile de rezonanță: Aproape toți nitrații anorganici sunt solubili în apă la temperatură și presiune standard. În chimia organică, un nitrat este o grupă funcțională cu formula generală RO-NO, unde R este restul organic. Aceștia sunt esteri ai acidului azotic cu alcoolii. Exemple sunt nitratul de metil (format în urma reacției dintre metanol și acid nitric), nitratul acidului tartric, sau nitroglicerina. Nitrații nu ar trebui confundați cu nitriții. Atât nitrații, cât și nitriții, sunt larg folosiți în agricultură. Nitrații manifestă un
Azotat () [Corola-website/Science/320610_a_321939]
-
a reacțiilor chimice sub forma de ecuații chimice, se descoperă legile universale ale chimiei (John Dalton, Avogadro, Lavoisier, Charles, Gay-Lussac, etc. Se pot, de asemenea, menționa sinteza și prepararea industrială a unor acizi anorganici precum ar fi acidul clorhidric, acidul azotic și acidul sulfuric, respectiv separarea, și mai apoi sinteza unor substanțe organice precum benzen și acid benzoic s.a.m.d. Știința devine normată. La „granița“ dintre chimie și fizică sunt introduse scările termometrice (atât Celsius cât și Fahrenheit), unele unitați
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
Macromoleculară al Academiei Române" din Iași poartă numele Petru Poni. A cercetat peste 80 de minerale culese din diverse zone ale țării și chiar a descoperit două minerale noi, denumite de el "broștenită" și "badenită". A elaborat studii în legătură cu acțiunea acidului azotic de diverse concentrații asupra unor hidrocarburi parafinice izolate din petrolul indigen. A cercetat apele minerale din țară și a făcut observații meteorologice în Moldova. El a publicat și primele manuale de fizică și de chimie în limba română. Este organizatorul
Petru Poni () [Corola-website/Science/305710_a_307039]
-
6 ore, în ciclotronul de 60 de inch de la "Lawrence Radiation Laboratory, University of California, Berkeley ". Reacția (α,2n) indusă prin iradiere a generat izotopul Bk și alți doi neutroni liberi: După iradiere, stratul solid a fost dizolvat în acid azotic și, în combinație cu o soluție concentrată de amoniac , a precipitat sub formă de hidroxid. Produsul a fost centrifugat și redizolvat în acid azotic. Pentru a separa berkeliul sintetizat de americiul nereacționat, soluției finale i-au fost adăugate o mixtură
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
izotopul Bk și alți doi neutroni liberi: După iradiere, stratul solid a fost dizolvat în acid azotic și, în combinație cu o soluție concentrată de amoniac , a precipitat sub formă de hidroxid. Produsul a fost centrifugat și redizolvat în acid azotic. Pentru a separa berkeliul sintetizat de americiul nereacționat, soluției finale i-au fost adăugate o mixtură de amoniu și sulfat de amoniu și a fost încălzită pentru a converti tot americiul în starea de oxidare +6. Restul de americiu neoxidat
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
soluții mai concentrate pune în pericol viața oamenilor sau a animalelor. Acest lucru poate provoca leziuni severe la nivelul sistemului digestiv și modificarea acidității sângelui, potențial letală. Din cauza incompatibilităților, se recomandă păstrarea acidului acetic departe de acid cromic, etilenglicol, acid azotic, acid percloric, permanganați, peroxizi și hidroxizi.
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
cu anumiți reactivi, de exemplu cu azotatul de argint. În urma reacției cu acest azotat se va obține un precipitat de culoare galbenă, cu aspect brânzos, numit bromură de argint. Acest precipitat este insolubil în apă și chiar și în acid azotic, deși este solubil în hidroxid de amoniu și cianură de potasiu: Un alt exemplu de reacție al bromurilor este cu apa de clor (un amestec de de clor și acid hipocloros), care oxidează anionul de brom la bromul elementar Br
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
cazul în care se adaugă un exces de apă de clor, în locul bromului brun se va obține monoclorura de brom de culoare galbenă deschisă. Acetatul de plumb poate precipita bromurile la bromură de plumb albă, care este solubilă în acid azotic: În reacția cu azotatul mercuros, bromurile alcaline formează un precipitat galben de bromură mercuroasă greu solubilă în apă: În cele din urmă, dacă se adaugă o soluție de bromură alcalină acidulată cu acid sulfuric unei soluții de permanganatul de potasiu
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
brun, datorate oxidării acidului iodhidric la iod elementar: Azotatul de argint formează, numai în soluții foarte concentrate de bromat alcalin, bromatul de argint slab gălbui, relativ solubil în apă (1 parte la 170 de părți de apă), solubil în acid azotic și azotatul metalului al cărui bromat a fost folosit: Bromatul de argint reacționează cu amoniacul, în urma reacției obținându-se diamino-argint și trioxid de brom:
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
disponibiltatea electronilor de la atomul de azot, implicit reducînd bazicitatea sau chiar anulând-o. Datorită bazicității, soluțiile apoase de alcaloizi sunt instabile, fapt de care trebuie ținut cont la extracția lor. Pentru extracția, purificarea și conservarea lor, se utilizează acizi minerali (azotic, clorhidric, sulfuric), iar din aceste soluții sunt deplasați prin intermediul unor baze (amoniac, sau hidroxizi alcalini). Trebuie ținut cont de natura și structura lor; astfel: Are loc prin mai multe procedee Se face prin reacții de precipitare cu reactivii generali (care
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
în anul 1801. ul cristalizează în sistemul trigonal. Se formează împreună cu carbonații de cupru prin alterarea sulfurilor de cupru. Are culoarea verde-închis de smarald și luciu sticlos. Are o duritate medie de 5 pe scara Mohs. Este solubil în acid azotic și acid clorhidric. ul este un mineral rar care se găsește în zonele de oxidare a depunerilor de cupru. În cantități mai mari se găsește în Kazahstan, Namibia, Republica Democrată Congo, Chile, Peru. În România se întâlnește mai ales în
Dioptaz () [Corola-website/Science/332888_a_334217]
-
stele aflate suficient de aproape de Pământ (la mai puțin de 100 ani-lumină) pentru a avea efecte observabile asupra biosferei. Razele gamma de la o supernovă induc o reacție chimică în straturile superioare ale atmosferei, reacție ce transformă azotul molecular în oxizi azotici, consumând suficient din stratul de ozon pentru a expune suprafața planetei la radiații solare și cosmice dăunătoare. Aceasta este una din cauzele presupuse ale dispariției de specii de la sfârșitul ordovicianului, când aproape 60% din formele de viață oceanice de pe Pământ
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
oxigenați sunt mai stabili decât cei analogi clorului și bromului. Cu unele metale, precum fierul sau mercurul, reacționează la temperatura obișnuită, formând iodurile respective. Față de apă, hidroxizi alcalini și hidrocarburi se comportă în mod analog cu clorul și bromul. Acidul azotic oxidează iodul, formând acidul iodic, care la temperatura camerei este o substanță solidă cu cristale lucioase: 3I + 10HNO → 6HIO + 10NO + 2HO La încălzire, acidul iodic, prin pierdere parțială de apă, la temperatura de 110 °C se topește. La temperatura de
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
ca măsură de precauție. Limita superioară de siguranță este de 1 mg/zi, existând riscul afectării tiroidei în cazul depășirii acestei doze. Existența iodului în glanda tiroidă a fost demonstrată de către un medic, Dr. Bauman, care, după ce a vărsat acid azotic concentrat pe un fragment de glandă tiroidă, a observat vapori de iod ce se degajau din țesutul descompus. Cu toate acestea, abia în 1916, un biolog american, David Marine, din Ohio, a indicat că gușa endemică ar putea fi tratată
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
ceas cu apă, a studiat modalitatea manufacturării sticlei, a confecționării lentilelor. Alte invenții și inovații atribuite inginerilor și savanților islamici: camera obscură, cafeaua, săpunul, pasta de dinți, șamponul, distilarea, lichefierea, cristalizarea, purificarea, oxidarea, evaporarea, filtrarea, distilarea alcoolului, acidul uric, acidul azotic, alambicul, arborele cotit, robinetul, pompa cu pistoane, ceasul mecanic (acționat cu apă sau cu greutăți), lacătul cu cifru, bisturiul, forcepsul, ața chirurgicală (catgut), moara de vânt, inocularea, vaccinarea împotriva variolei, stiloul, metode de decodificare a mesajelor cifrate, pictura pe sticlă
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
Bătrân și Ptolemeu. Printre marii geografi putem enumera: Evoluția înregistrată de cartografie, precum și utilizarea busolei (descoperite de chinezi) facilitează deplasarea negustorilor și implicit dezvoltarea comerțului. Încercând să obțină aur, numeroșii alchimiști islamici au obținut diverse sustanțe noi (de exemplu acidul azotic) și au perfecționat instrumente și proceduri experimentale ca: distilarea, sublimarea, cristalizarea, oxidarea, evaporarea, filtrarea. Chimia cunoaște o salt decisiv prin Geber, care se evidențiază prin numeroasle experiențe efectuate cu diverse substanțe minerale, vegetale și animale. Geber introduce metoda științifică în
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]