2,305 matches
-
aflu mai multe despre planul vostru de a da viață acestui Studium. Cine v-a condus la Florența? Cine a planificat totul? Și În ce măsură această idee a căpătat contur În mintea lui Bonifaciu, cum se spune? Cei doi interlocutori Își azvârliră o căutătură fugară, ca pentru a se consulta pe ascuns. Apoi privirile lor reveniră asupra lui. — Nimeni, messer Durante, răspunse Antonio. Nimeni nu ne-a convocat. Papa Încurajează apariția universităților, pentru ca prin ele să se răspândească gândirea favorabilă cauzei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
undeva În zonă. Omul se zori să Îi ofere o bucată de postav stacojie care Încă mai mirosea a vopsea, speriat de tonul său imperios și de veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se. De cum dădu colțul, poetul Își lepădă bereta și o Înfășură grijuliu În bucata de postav, Împreună nu măciulia aurită. Apoi, cu bocceaua strânsă sub braț, Își continuă drumul cu capul descoperit, sub văpaia soarelui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ceea ce venise să Îi ceară. Poetului i se păru că măsurase printr-o ocheadă rapidă bocceaua pe care continua să o strângă sub braț. Credea oare că avea la el ceva de lăsat drept gaj? Lipitoare afurisită, i-ar fi azvârlit În față Însemnele, de Îndată ce ar fi rămas singuri. Veniero, dimpotrivă, Își Întredeschise gura Într-un zâmbet larg, ca și când ar fi fost bucuros de Întâlnire. — Messer Alighieri, văd că afacerile dumitale te poartă taman pe drumul meu. Și dumneata tot În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se păru că Îl măsurase cu un ochi amenințător. Un alt ticălos din Arta secretă, fără Îndoială. Dacă nu ar fi fost nevoit să o supravegheze pe femeie, i-ar fi chemat de Îndată pe polițai ca să Îl aresteze. Mai azvârli o privire amenințătoare spre zdrențăros, care Își expunea din nou nenorocirile dinaintea trecătorilor. Era ceva aparte la el. După Întâlnirea cu Giannetto, poetul privea altfel acea realitate pe care, Înainte vreme, nu o luase În seamă Întrucât nu o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
enervare. Zări cum un tânăr ieșea din mulțimea de curioși și o lua pe urmele fugarului. Părea să poarte uniforma polițailor. Speră că va izbuti să-l prindă. Cine era pungașul acela? Îl Întrebă apoi pe Giannetto, care Încă mai azvârlea blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia de șoarece. Nu-l cunosc. Unul nou, care de câteva zile dă târcoale prin părțile astea și cere de pomană fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
expresie plină de curiozitate. — Încă unul din inelele acelea... — Încă unul? Ai mai văzut și altele? — Da... cel puțin alte două, foarte asemănătoare cu acesta. — Ce Îmi poți spune despre metal? E aur? Vreau să spun aur natural... Flavio Îi azvârli o privire ironică, În timp ce apropia inelul de o lamelă de jasp negru aflată pe prichici și apucându-se să Îl frece de piatră lovindu-l ușurel. Parcă certitudinile domniei tale nu mai sunt atât de neclintite, priorule... Da, e aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tare, atrăgând atenția crâșmarului, care se apropiase grăbit cu gândul la o nouă comandă. Căldura devenise insuportabilă. — Acestea ar putea fi proiectul lor! strigă ridicându-se cât ai clipi, aproape răsturnând băncuța. Apoi se Îndreptă către Ponte Vecchio, după ce Îi azvârlise o monedă cârciumarului, din ce În ce mai derutat. — Nu era messer Durante, omul acela? zise unul din ceilalți mușterii, care urmărise scena. Noul prior? Doamne, apără-ne și păzește-ne. 14 În aceeași zi, pe la amiază În raportul despre membrii celui de Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ce ai recitat? Întrebă el apoi. — Un catren dintr-un mic poem de-al meu despre configurația cerurilor. Aici e vorba de cel de al treilea și de regina lui. — De ce ai spus că astrul serii e pentagonal? Celălalt Îi azvârli o privire ironică. — Doar nu vrei să mă faci să cred că nu știi, messer Durante, răspunse el pe un ton de stupoare simulată. Cu faima dumitale de cunoscător al mișcărilor cerești? Dante roși, rănit de această observație. — Nu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
femeia le lovea ritmic, În timp ce pronunța o cantilenă pe limba ei. Printre cuvintele necunoscute i se păru că recunoaște același nume șuierător invocat În biserica Celor Patruzeci de Martiri. Când Îl auzise intrând, femeia se oprise, ridicându-se grabnic după ce azvârlise un văl peste obiectul din fața ei. I se păru că zărește o statuetă, probabil un idol păgân, dinaintea căruia ea Își oficia unul din riturile sale. Acum stătea dreaptă În fața lui, Înveșmântată Într-o simplă tunică din mătase galbenă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întâlnit la Campaldino... Și totuși, chiar asta am de gând: să Îmi ofer brațul unei fapte oneste, din care să Îmi poată ieși un mic profit. — Care va să zică, domnia ta te-ai schimbat... Dar ți s-au schimbat și ideile? Sienezul Îi azvârli o privire enigmatică. — În ’89, la Campaldino, mi-am riscat pielea pentru partida guelfă. Și ce mi-a ieșit din asta? Sărăcie și surghiun. De data asta, am hotărât să Îmi arunc zarurile. — Acelea femeiești? Celălalt Încuviință din cap Încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pare că e prins În cuie de zid... gâfâi el, roșu de efort. Fruntea lui Dante era și ea brobonită de sudoare. Cu toate că Împinseseră Împreună, raftul nu se mișcase nici un deget. Ca un nebun, se aruncă peste șirul de recipiente, azvârlindu-le pe jos, spre a crea un spațiu gol pe mijloc. Apoi, cu mânerul dăgii, Începu să lovească În fundul de scândură. Un sunet Înfundat răspunse la aceste lovituri. — Aici, În spate, peretele e gol, zise el. Se Înapoi câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ea din patrimoniul Sfântului Petru. — De ajuns cu jocul ăsta de enigme! Ce secret? În ce privință? — Moartea lui Celestin al V-lea, predecesorul lui Bonifaciu. — Femeia cunoaște numele asasinilor lui? Și ai vrea ca pentru asta Florența să o azvârle Îl lanțuri? Pentru a o Împiedica să vorbească? — Ce tot trăncănești despre asasini? De ce asociezi cuvântul acesta blasfemator cu moartea senină a unui om sfânt? — Pentru că până și pietrele știu că Celestin a fost ucis! strigă Dante. Apoi se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de trandafir care bătea În alb. — Acela e Raiul, messere! se simți Îndatorat să-l lămurească omul, care Îl urmărise Încotro privise. Vezi drumul astrelor? Cercurile? Părea foarte satisfăcut să poată ajuta un prior să interpreteze complexitatea scenei. Dante Îi azvârli o privire Înghețată. — Și pentru ce e o floare În centrul cercurilor? — Asta-i bună... Acolo e Dumnezeu. Iaca de ce! Și de ce o floare? — Și de ce nu? pufni celălalt. Dante se uită În altă parte, deranjat de a asemenea insistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acestui om e cea mai bună dovadă că vestea e adevărată. Cât despre Stinche, doar nu vei fi crezând cu adevărat că dulcile ei mâini sunt pătate de sânge. Blestematul acela de cârciumar Îi ascunsese acest fapt. L-ar fi azvârlit pradă Inchiziției, pentru asta. Ca să Îi smulgă și celălalt braț. Ticălosul acela blestemat ar fi sfârșit putrezind În temniță. Acolo, moartea l-ar fi ajuns pentru a cincea oară, și ar fi fost ultima, În sfârșit. — Știți Încotro se Îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
smulgând Însemnele din mâinile asudate ale gardianului. — Am Încercat... dar ei... — Ce? — Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare cu cerșetorii? — Nu... se tem de o revoltă. Dante se abținu cu greu să nu azvârle injuriile care Îi veneau la gură Împotriva unor bărbați atât de fricoși și Împotriva meschinăriei lui Bargello, care nu știa nici măcar cum să o scoată la capăt cu o răscoală fără să deranjeze un prior. Dar ceva din privirea omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gravă era situația. Poate că ar fi făcut bine să nu subestimeze primejdia. Dacă ciocnirea dintre Albi și Negri ar fi explodat Înainte ca dispoziția de surghiun a căpeteniilor facțiunilor să fi dat vreun rezultat, toată Florența ar fi fost azvârlită În haos, autorizându-l pe Bonifaciu să intervină, eventual recurgând la ajutorul regelui Franței, mereu În așteptare să Își umple cuferele cu florini. Trebuia să evite asta cu orice preț. Se grăbi să Își tragă bereta pe cap și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că niciodată n-am fost mai recunoscător unei femei pentru providențiala apariție Într-un moment delicat al vieții mele, „delicat” fiind, se-nțelege, un eufemism pe cât de suav, pe atât de palid pentru definirea stării de șoc În care mă azvârlise cutremurătoarea revelație. - Inutil să adaug că aceasta este ultima dintre remarcabilele sale calități, continuă profesorul cu voce netulburată, ușor ironică, dar nu lipsită de tandrețe. În clipa când se auziseră cele trei ciocănituri În ușă ale femeii, Își trăsese indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vă Înfrângeți resentimentele și să aveți Încredere În mine. În noi... Ușor de spus: Încredere... Răpit, trambalat de colo colo cu mașina, cu avionul, cu trotineta, acuzat de conspirație Împotriva ordinii mondiale sau așa ceva, amenințat cu un glonte În țeastă, azvârlit Într-un nebulos nobodyland, Dumnezeu știe În ce colț al Pământului, de catre niște necunoscuți demenți, În care trebuia să mai am și Încredere... Ei nu, că pe filozoful prevăzut cu calviție, orice, dar nu modestia pretențiilor, Îl dădea afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
au părut și mie atunci, eram speriat, uimit, suspicios, mi-era greu să evaluez lucid situația, oricât mă străduiam să-mi păstrez cumpătul... Crede-mă, nu plonjezi În fiecare zi din sala de curs de la universitate Într-un bastion concentraționar azvârlit undeva În necunoscut. Uite, mă obligi la justificări de care vreau să mă feresc cu orice preț, inclusiv cu cel al creării aparenței de neverosimilitate a Întâmplărilor. Nu mă interesează dacă mă crezi sau nu, poți să mă tratezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
non-intervenționistă pe care au adoptat-o. Puteți să mă acuzați de blasfemie, dar atitudinea lor nu diferă cu nimic de aceea postgeneză a Dumnezeului creștin. Ba chiar are o finalitate mai neutră decât a Lui. Cel de Sus l-a azvârlit pe om În lume la supărare, la nervi, blestemându-i și pedepsindu-i astfel pe Adam și pe Eva. Pământenii originari n-au fost animați de resentimente și de impulsuri punitive la adresa noastră. Și nici nu ne cer recunoștință, iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vorbesc că același rezultat s-ar profila și În cazul unui război atomic. Sau: de unde știm că Dumnezeu Însuși, care, la un moment dat, a imaginat lumea și a făurit-o din nimic, fără vreo rațiune inteligibilă, n-o va azvârli În neant, la fel de subit și de obscur? Și apoi, vedeți vreo deosebire de esență Între a muri de bătrânețe sau lovit de un autoturism? Să fim sobri și să abandonăm prejudecățile, oricât ar fi ele de duioase și de mângâietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
circa cincisprezece mii de Templieri sunt ridicați din așternuturi și aruncați În temnițe. Vor fi torturați, siliți să recunoască veridicitatea tuturor acuzațiilor care li se aduc, condamnați la moarte și executați. Unul dintre ei, Înainte de a fi cuprins de flăcări, azvârle blestemul morții asupra lui Guillaume de Nogaret și, conform legendei, nu trece mai mult de o săptămână până ce cumplitul instigator Își pierde viața. Dar Centrum-ul Își mai făcuse odată datoria, și documentul din arhivă degaja temperat jubilația repurtării unui succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de iubitorul bunic, pe numele ei de botez Elvira, viitoare Eveline, a crescut și, Într-o zi, absolut, dar absolut din Întâmplare, a descoperit documentele pe care Sebastian Corbu, care nu prea dăduse crezare poveștilor Îndrugate de fratele său, le azvârlise neglijent În scrinul negru al familiei. Le-a parcurs cu aviditate și a aflat astfel despre tezaurul de la Rennes-le-Château și despre faptul că el nu e o simplă legendă, o poveste de adormit copiii romanțioși. Respectiv, că există cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru că mi se părea că am spatele asigurat: eu nu venisem aici de bună voie și nici la adăpostul cine știe căror explicații ezoterice; fusesem adus, răpit, sechestrat, nu-mi ceruse nimeni părerea, cu atât mai puțin acceptul, și fusesem azvârlit brutal Într-un joc necunoscut și primejdios. Lucru perfect adevărat, cel puțin până la un punct, fiindcă, cinstit vorbind, nu mă obliga nimeni să marșez la - și la - fanteziile aventuriste ale Evelinei Fontaine, născută Corbu, de care mă atașasem În virtutea plusului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu până În acest punct. Dincolo de el Însă, misterul se reinstala compact și sfidător. Cui folosea și la ce eventuala mea incriminare? Bun, la dezincriminarea adevăratului asasin, În primul rând. Și În al doilea? Nu omori pe cineva doar ca să poți azvârli vina În spatele unui indezirabil mărunt. Devenisem Între timp o persoană importantă și n-am sesizat eu schimbarea propriului statut? Sau era vorba despre altceva? Despre ce? Nu, nu mergea În felul acesta, pierdeam timpul... S-o luăm metodic, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]