758 matches
-
sonerie. Sună o dată și încă o dată. Bătu și cu ciocănelul de pe ușă și în cele din urmă intră prin poarta pe care scria „Intrarea furnizorilor“ și se duse la ușa de la bucătărie. După un minut se întoarse și începu să bâjbâie ceva pe la aparatul de radio din mașină. — De data asta ai nimerit-o la țanc, Wilt, îi aruncă el. Sunt plecați. Locul pare distrus de un bombardament. Arată de parcă ăștia ar fi făcut o orgie. Scoateți-l din mașină. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
curentului din golf, zise Gaskell. De-aici nu circulă mai departe. Eva se îndepărtă de navă și ajunse cu picioarele pe pământ. — Apa e teribil de mică și e plină de noroi. Apoi înaintă prin apă, atârnată de funie, și bâjbâi pe sub carena vasului de agrement. — Nu dau de nimic! strigă ea. — Trebuie să fie undeva mai adânc, zise Gaskell, uitându-se în jos la ea. Eva își vârî capul sub apă și nimeri peste pana cârmei. — Aia e cârma, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fabrica de pâine. De acolo, călătorul se întoarce vreo sută de metri, cum scrie pe biletul pe care îl ține în mână, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO, închis pentru inventar. Străduță la dreapta, până la blocul vechi, cenușiu. Urcă până la etajul doi, bâjbâie până la comutator. Apasă, se aprinde un bec chior, da, acum își vede pașii. Nu-i decât unul, un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul, se aude soneria, dincolo de ușă. Lung, lung, lung scurt lung. Nimic, nimeni, neant. Din nou, lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca la urcare. Căută chibriturile pe care le avea totdeauna la el, focul ancestral, salvarea. Primul băț nu se aprinse, bineînțeles. Mai încercă două, izbuti. Sub mica flacără de fosfor privi golul scării, da, era în ordine, ca la urcare. Bâjbâi, fără să mai aprindă chibrituri, un pas, încă un pas, treaptă cu treaptă. Liniște, vocile diminuaseră, o vagă surdină, din când în când, parcă. Etajul 9, etajul 8, 7, 5. Cinci, se întredeschisese, cumva, o ușă. Bezna totală, dar simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
coboară din tramvai îl aruncă, nepăsător. Traversează strada, ia autobuzul până la fabrica de pâine. Coboară din autobuz, se întoarce vreo sută de metri, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO. Magazinul e închis: Inventar. Străduța cotește la dreapta. Blocul vechi, cenușiu. Etajul doi. Bâjbâie, cauta comutator, apasă. Se aprinde un filament. Un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul. Soneria sună, sunetul năvălește în apartamentul de după ușă. Nimic. Încă o dată. Așteaptă, nici o mișcare. Mai sună o dată. Pas înapoi, apasă comutatorul, se aprinde filamentul, lumina slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la un pas. O glumă idioată, pe care nu mai are timp s-o livreze, s-o elibereze. O glumă din care nu mai rămâne decât un zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă am schimba termenii, dacă am inversa? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
monotone și lipsite de sens. Cum am mai spus, cea mai mare temere a mea e să trec prin viață fără să trăiesc cu adevărat. Nu știu foarte sigur ce înțeleg prin asta, dar aș prefera să mor decât să bâjbâi fără hartă. Să nu mă înțelegeți greșit, nu e ca și cum aș avea totul plănuit. Nu sunt sigură încotro mă îndrept, dar cu toate astea sunt hotărâtă să ajung acolo. Când eram copil și mă simțeam tristă, mă gândeam mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vorbește deloc? Doar sunete dezarticulate, doar strigătul profund al trupului, atunci când ejaculează... * — ...Se poate, la urma urmei, să fi și visat, de ce nu... E concesiv, ca să Închidă mai repede subiectul. Ce a putut Christa să-l audă spunând? Încă mai bâjbâie după vis, dar a deschis prea repede ochii În lumină și filmul s-a voalat. Hârtii Înegrite, care se sparg cu un foșnet sec atunci când le atingi. — ...M-a toropit somnul, din cauza căldurii... Își desface și Își pune la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
târziu, dar pe întuneric, și se apuca să prăjească niște carne din porcul moldovenilor Getuței, la lumina lumânării pâlpâind într-un pahar și cu Petrișor alături, pe masa din bucătărie, înfofolit într-o pătură din care-i ieșea doar nasul. Bâjbâia cu furculița după bucățile de carne din tigaie și le îndesa în gură fierbinți, aproape s-o ardă, și întingea cu dumicați de pâine în grăsimea sfârâindă, pândind când se trezește copilul, să-i dea și lui să mănânce. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cap nu mi-a trecut. M-am pus pe chicotit ca o școlăriță. — Biata Fliss. Brian i-a luat urma? — Mda, iar ea e foarte enervată, Încuviință Derek. Nu ține bietul om cu sufletul la gură, bine? Cum rămâne? Am bâjbâit În căutarea unui răspuns. — De fapt, În prezent mă văd cu cineva, am pretextat eu firav. Dar nu mă gândesc la Brian În felul acela... — Am priceput, nu-i nevoie să mai spui nimic. Săracul băiat va plânge săptămâni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu mine. Ce crezi, te descurci?” Toate astea i le spusese tatei, seara, domnul Sanowsky. Dimineața, tata s-a dat jos din pat fix la șapte. A încercat să oprească numaidecât soneria deșteptătorului, dar nu l-a găsit imediat și, bâjbâind după el, mâna i s-a lovit de câteva ori de noptieră. Era ca în prima zi de școală sau ca în zilele când aveam examene. Atunci simțeam un gol în stomac, iar în cap la fel. Știam că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lemn de alta, ca să ia foc. Atunci a intrat mama în joc, după cum urmează. Fermoarul mi se stricase și mama îl prinsese sus cu un ac mare de siguranță. Acum, în pantalonii mei era foc și pară, cu o mână bâjbâiam, încercând să deschid fermoarul, cealaltă era ocupată cu sânii și între timp o și sărutam pe Lea, așa cum credeam eu că se face. Ea îmi permitea mângâierile sau răspundea la ele, nu-mi dădeam seama exact. Și totul îmi devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se târăsc copilandri (de ceară, sper) cu chipuri emaciate și frustrate. Străbați coridoare Întunecoase și interminabile, te oprești pe marginea unor puțuri fără fund, simți frig În oase și aproape că percepi mirosul gazului de mină. Scara unu pe unu. Bâjbâiam printr-o galerie secundară, exasperat că nu revedeam lumina zilei, când am zărit, aplecându-se pe marginea unuia dintre abisurile acelea, pe cineva care mi se păru cunoscut. Fața lui nu-mi era străină, cenușie și plină de riduri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Italia. Fiind două zone calde, s-ar recupera mult din energia calorică. Aceasta ar putea fi reinvestită în cele patru domenii de activitate mai sus amintite. Drumul meu neavând de-a face cu niciuna din direcțiile fotonizate, adesea trebuia să bâjbâi în căutarea traseului cel mai scurt către îndatoririle civice. Bunăoară, după un an de „Sfântul Pantelimon”, a trebuit să plec în pelerinaj la Inspectorat. Auzisem că noul inspector-muftiu la Limbi Străine era profesor de geografie. Întotdeauna m-am înțeles bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
revendice străzi, munți, păduri. Oricum, românii dinăuntru vor să le-o tragă celor dinafară, iar cei din afară speră să le înțepe rozeta celor din interior. Am observat că ne abătusem de la fascicolul luminos care țâșnea din soarele-canal spre Intercontinental. Bâjbâind, ne-am trezit în fața unui grilaj masiv pe care era prinsă o plăcuță: Strada Puțul-cu-Plopi. Mi-am adus aminte că puțin mai sus se afla casa lui Constantin Tănase, comediantul trimis de ruși într-o lume mai veselă în sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-o sumedenie de personalități zglobii, teribiliste. Ajunsă în punctul acesta mort, rațiunea umedă a lui Cosmin se crispă și refuză să se mai lase stoarsă ca o căciulă de lână ținută la aerisit pe sârmă, în ploaie. Degetele îi bâjbâiră după pachetul de țigări și, după câteva fumuri, făcu dublu click pe un fișier winamp, botezat Maiko, nici el nu știa de ce. Era un playlist în care amestecase toată muzica pe care o avea în computer. Privi pe foaia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am ezitat, dar ortacii legați la gură m-au încurajat: respinge-o! Am luat-o din voleu, țintind vinclul palatului prezidențial. Însă exact atunci bomba a explodat și mi-am pierdut vederea. Sub pleoape aveam un milion de ace. Am bâjbâit până la grilajul care împrejmuia Grădina Botanică. Acolo m-au luat în primire mamele și fiicele bucureștene. Eram un biet invalid de război. După zece minute de orbire mi-am recăpătat un sfert de vedere și, prima imagine pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
camera alăturată. Un laș! Adelina i-a spus de la obraz rivalei sale că nu mai are rost să lupte pentru Leo, pentru că el și ea își erau destinați unul altuia din eternitate. Pur și simplu erau jumătățile marelui Androgin care bâjbâiseră una după alta timp de mii de ani, trecând prin nenumărate încarnări, iar acum, Doamne-ajută! se regăsiseră pentru totdeauna. Copilul lor astral era Tubu, birmanezul cu ochi albaștri ca ai zeului Shiva. Chiar părintele Gherontie de la Frăsinei îi confirmase intuiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spaniol, se face lumină trandafirie și răsfățatul publicului se apropie de Nadina și cântă înfiorat cupletul amorului fără speranță. Aerul s-a îmbîcsit de fum și de aburi de vinuri grele. Ochii lucesc. Lumina albă tremură pe fețele obosite. Glasurile bâjbâie distrate... În trăsură, îmbondorită în blană, Nadina spuse bucuroasă: ― Bine c-au început și Bucureștii să devie oraș mai civilizat, nu tot mititei, și lăutari, și mojicie!... Nu-i așa, Grig? ― Da, sigur! ― Și șansonetistul foarte interesant! adăugă ea după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un ceas și nici urmă de somn. Poate e și prea cald în odaie. Se sculă, îmbrăcă un halat, aprinse o țigară. Trebuie să se răcorească puțin. Întunericul era acuma mai negru. În hol razele lunii se zvârcoleau neputincioase. Ajunse bâjbâind în deschizătura verandei unde erau câteva fotoliuri și mescioare. Își pipăi un jilț și se așeză încet, cum și venise, parcă i-ar fi fost teamă să nu turbure somnul celorlalți. Ședea cu spatele spre peretele care-l despărțea de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-și mai ia câte ceva. A intrat în odaia cealaltă, dar n-a găsit chibriturile și pe ale lui le lăsase Lenuței să puie cutia pe gologanii de joc, că îi poartă noroc. Plictisit, era să plece cu mâna goală. Bâjbâind prin antreu spre ieșire, a auzit glasuri în camera chiriașului. O clipă a ezitat: cum să deranjeze pe om când poate să fie cu o damă? Pe urmă s-a gândit că de ce să fi făcut un drum degeaba numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a salonului era deschisă larg. Se vedea curtea conacului vastă și pustie. De afară, nu pătrundea nici un zgomot. Liniștea era apăsătoare. Soarele lucea de undeva cu o lumină albă, făcând mai dureroasă tăcerea în care vorbele speriate ale lui Stavrat bâjbâiau ca niște păsări fugărite. Nadina nu voia totuși să-și dea pe față îngrijorarea, ca și când ar fi fost o umilință pentru ea. Dorea să se împotrivească și, din pricina liniștii de afară, nu îndrăznea nici să deschidă gura. Numai când se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decât un vag substitut al acelor piei artificiale care se numesc veșminte. ― Isuse, murmură Lambert, cu gura încleiată, ștergându-și cu scârbă fluidul lipicios de pe umeri și șolduri. Mi-e frig! Făcu un pas în afara cufărului care o prezervase și bâjbâi spre un compartiment alăturat. Acolo dădu peste un ștergar și începu să-și șteargă zeama transparentă care i se scurgea pe picioare. ― La naiba! De ce Mama nu încălzește înainte de a ne scoate din hibernare? bombănea, ștergându-și picioarele. Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
tocmai când se pregăteau să desfacă două sticle de bere. Niște tubulaturi întinse pe plafon explodară imediat. Trei panouri din compartimentul cubic de control luară foc, în timp ce o valvă de presiune hârâi și se topi. Lumina se stinse. Cei doi bâjbâiră în căutarea unor lanterne. Parker încercă să găsească butonul de declanșare a generatorului auxiliar care procura energie în absența mașinilor principale. Pe pasarelă domnea confuzia. Când urletele și exclamațiile se mai potoliră, Lambert proferă prima reflecție inteligentă. ― Generatorul secundar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
secțiunea următoare, acolo unde aerul era prezervat. În ultimul moment, chiar înainte de a acționa butonul își dădu seama că era vorba de cloazonul ce dădea în sas. Îngrozită, își retrase mâna, făcu drumul înapoi și, gata să se prăbușească, porni bâjbâind spre coridorul B. Pierdu câteva minute bune până să localizeze panoul. Ripley pierdea treptat legătura cu realitatea. Cu ultimele apăsă pe clapă. Ușa nu se deschise. Văzu că nu acționase comanda bună. Rezemată de perete, cu picioarele tremurând istovite, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]