1,886 matches
-
cum îi zicea Noica) am ras într-un ceas o omletă uriașă cu ouăle și parizerul luate de ea ca să ne țină o săptămână? În fine. Ce era violent-altfel atunci era calitatea strălucitoare, pasională, a discuțiilor culturale. După ce prefiram rapid bârfele zilei - ce puroaie a mai etalat Eugen Barbu în „Săptămîna”, la ce manuscrise au mai „dat drumul” Magdalena Bedrosian, Gabriela Negreanu, Geta Dimisianu, Sorin Mărculescu, „pe cine a citat Ierunca azi-noapte” și „dacă vine Croitoru în locul lui Dulea” - începeau ceasurile
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
Canetti, Roa Bastos vs. Cortázar, Sabato și Carpentier, în Llosa vs. Musil, Rilke vs. Ginsberg sau Hölderlin vs. Ferlinghetti (după câteva pahare, organul oximoronic funcționează perfect) nu mai e de găsit în discuțiile de azi. La chefurile de acum domină bârfa măruntă, floretismul calamburgist, văicăreala și gâlceava „politică”, iar în cazurile cele mai bune ne copleșim reciproc doar cu amintiri hazlii sau picante din viața literară. Chestia devine și cu vârsta, ce-i drept: parc-am fi cu toții (minus voi, firește
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
cu noroi a personalităț ilor culturale din România”, un adevărat sindrom pe care autoarea îl numește Troaca de porci. Spicuim câteva dintre observațiile sale pline de acuitate: „Sindromul troaca de porci satisface, se pare, gustul românesc majoritar și plebeu pentru bârfă, intrigă, zâzanie.(...) Ceea ce vizez eu acum, constatativ și mentalitar, este o atmosferă generală de defăimare la adresa scriitorilor, prin promovarea calomniei, a intruziunii în viața intimă, a speculațiilor imunde. Troaca de porci practicată, uneori, în publicistică de condeie frustrate râvnește o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
personaje puține, fără prea mari subtilități sufletești, în general fără deosebiri esențiale. Sunt ființe golite parcă de individualitate, care evoluează haotic, înecându-și zilele în alcool și planuri irealizabile de viitor. Aproape toți protagoniștii sunt interșanjabili, motiv pentru care adulterul, bârfa ori micile comploturi cad complet în derizoriu. Singurul care face notă discordantă este un escroc simpatic, Irimias, un soi de Don Quijote pe care toți ceilalți îl urmează, anulându-ș i orice urmă de rațiune. Caracterul fractalic de care pomeneam la început
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
Jocuri de apă, 15, nr. 804, 8 mai 1936, p. 1, col. 7 și p. 2, col. 1-4 și A fost odată..., 19, nr. 910, 15 mai 1938, p. 7, col. 14 și p. 8, col. 2-3. 5. Flecăreli, cancanuri, bârfe. 6. Constantin Stere - În preajma revoluției. Volumul VI. Ciubăreștii. București, Editura Adevărul, 1935.
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
lor șsicț. Micile cancanuri bucureștene, înfășurate în clar-obscur, sprijinite pe pseudonime și camuflate în secrete de stat, n-au nici o căutare pe bulevardele cosmopolite ale Parisului. Cum de a izbutit atunci să le bage pe gât gazdelor sale istorioarele de bârfă măruntă, ecourile de țață pizmașă, cu care a bătut la ușa lor? Cum de i-au achiziționat marfa incomprehensibilă și infamă? Vina sau meritul stă poate în facultatea lui Dumitriu de a intra pe fereastră când e scos pe poartă
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
urmelor, ce „denunțase” secretarul președintelui lui Mihai Beniuc? Niște accese de duplicitate ! O nimica toată. Beniuc își încondeia în aparte amicii literari pe care-i cultiva în agora. Sigur că moralmente lucrul e condamnabil. Denotă meschinărie și oportunism. Dar instituția bârfei, nu Beniuc a inventat-o! Cât de gravă putea fi o atare acuză? Culmea e că în condițiile date (și venind de la un apropiat), ea a devenit gravă. Scriitorii au preluat-o en passant și-au ridicat-o, dintr-un
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
o rugăminte. Zi de zi în acest mijloc de august i-am văzut atrași în jocul marelui aparat mass-media - mai ales audiovizual și digital - care, fără creier și fără pilot, n-are nimic de-a face cu jurnalismul. Câte zvonuri, bârfe, fleacuri, unele mai stupide decât altele, mai avem de ascultat? Câte aproximări fără urmare și rumori fără alt interes decât alimentarea unui zgomot de fond?” Îi ține hangul, în același număr, un altul: „În fiecare an, e același lucru. O dată cu
Și la alții ca la noi () [Corola-journal/Journalistic/3259_a_4584]
-
Emil Brumaru Interpretează Radu Beligan Nu-mi lustruiește sufletul c-o cîrpă Muiată-n untdelemn de fluturi groși Nici o iubită. Se încleie-n bîrfă Rozmelcii, cîndva prieteni mincinoși. Și mă lovește-n tîmplă cărămida Moale de-amurg, sleită peste-oraș. Degeaba saltă-n grajduri verzi omida Momindu-mă s-o-ncalec. Rămîn laș În praf de-odaie. Pipăi sfînt cu buza gura de-abis a
Sonet dezamăgit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15606_a_16931]
-
aceste notații intime, un Eugen Barbu necunoscut, mai altfel, fie și întrucâtva, decât acela pe care toată lumea îl cunoaște. Nici vorbă de așa ceva. îl aflăm acolo, din păcate, pe același Eugen Barbu, știut și răsștiut, adică ranchiunos, poltron, ahtiat după bârfe, grobian și antisemit. Oarecum insolită totuși, deși nu chiar neașteptată, este turnura de notă informativă pe care o ia la Eugen Barbu jurnalul intim, dedicat parcă, mai degrabă decât posterității, unui lector avizat din proximitate. Iată: "La Paris, Tacu și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
realizat - textul unei prime emisiuni dedicate cărții. De atunci tot caut cu disperare o variantă mai bună de ,a sta în cap" (vorba lui Tatulici), pentru a atrage atenția lumii asupra splendorii cărții într-o lume fascinată doar de splendoarea bârfei. Nu știți cum am putea transforma discursul despre carte într-o specie a bârfei? Nu știți de unde s-ar putea învăța repede, cât mai repede, până nu dispare cartea, bârfa despre cărți? Un motiv pentru care merită să citești Aveam
Cum să bârfim despre cărți? by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/10713_a_12038]
-
variantă mai bună de ,a sta în cap" (vorba lui Tatulici), pentru a atrage atenția lumii asupra splendorii cărții într-o lume fascinată doar de splendoarea bârfei. Nu știți cum am putea transforma discursul despre carte într-o specie a bârfei? Nu știți de unde s-ar putea învăța repede, cât mai repede, până nu dispare cartea, bârfa despre cărți? Un motiv pentru care merită să citești Aveam 18 ani și eram student în anul I al Facultății de filozofie. Atunci m-
Cum să bârfim despre cărți? by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/10713_a_12038]
-
asupra splendorii cărții într-o lume fascinată doar de splendoarea bârfei. Nu știți cum am putea transforma discursul despre carte într-o specie a bârfei? Nu știți de unde s-ar putea învăța repede, cât mai repede, până nu dispare cartea, bârfa despre cărți? Un motiv pentru care merită să citești Aveam 18 ani și eram student în anul I al Facultății de filozofie. Atunci m-a întrebat pentru prima oară cineva la ce bun să citești. Aveam un văr care era
Cum să bârfim despre cărți? by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/10713_a_12038]
-
postului Realitatea TV m-a asigurat că voi avea - ,orice ați face, domnule Liiceanu, puteți să stați și în cap!" - cel mai mic rating, adică, pe înțelesul tuturor, cei mai puțini privitori. ,Lumea vrea manele, vrea bibelourile lui Năstase, vrea bârfă, vrea scandaluri, domnule. Pe cine mai interesează cărțile în lumea de azi?" - ,Chiar dacă în ele e vorba de viața noastră, a fiecăruia dintre noi? Chiar dacă, cu fiecare carte citită, te îmbogățești cu o nouă viață?" - ,Chiar dacă". Ce pot să fac
Cum să bârfim despre cărți? by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/10713_a_12038]
-
patru,. Pericle Martinescu se învârtea nu numai în cercul frumoaselor, dar și în lumea literară. Cu destui confrați se duce la chefuri (cunoștea, mărturisește el, mai toate cârciumele din București), însă frecventează când și când cenaclul "Sburătorul,, ,unde anecdota și bârfa se bucurau de mare trecere", ca la ,Junimea", adaug eu, după cum se știe. O dată are o lungă convorbire la cafeneaua Corso cu însuși E. Lovinescu. Portretul criticului se găsește la polul opus aceluia minimalizant ce i-l schițează Petre Comarnescu
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
posibilitate. Dar de ce vreți să știți?" Pentru că aici se cere să citești mult, biblioteci întregi... Ori noi..." "Voi ce?"" În vremea asta, Ion Trifu, profesorul de sport (mai apar, în ,distribuție", Horo, bătrîn profesor de istorie, Drăgnoiu, de fizică, ,creierul bîrfelor" - o bibliotecară deșteaptă și blazată, absolventă de clasice, Doina Amelescu, de tehnologii, o frumusețe fanată, alunecînd în dizgrație, directorul - un ,domn", Tania, intriganta elegantă, o profesoară de filozofie, alta de matematică, Bulache, adjunctul, și așa mai departe) își dă osteneala
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
în Elveția și caut de lucru urgent" (cereas.ro); ,momentan pescuiesc în Noua Zeelandă" (pescuitul.ro). Se mai poate evoca și utilizarea poetică a termenului (Sorin Vieru, Momentan, volum de versuri publicat în 1991). În orice caz, cuvîntul este omniprezent, în bîrfe despre vedete - ,să dăm cărțile pe față și să aflăm adevărul... momentan au prietene sau nu?", în barometre culturale - ,Ce citiți momentan?", precum și în multe alte promisiuni sau amenințări: Nu mai pun manele! (Momenta
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
politice a teoreticianului sard. Dintre acestea amintim volumul colectiv intitulat sugestiv: "Cercetări asupra Caietelor dispărute, renunțări, renegări, trădări: legende sau adevăruri" la Accademia University press în anul 2014. Demersul autorilor a fost acela de a face lumină în multitudinea de bârfe de tip jurnalistic și abordări pseudoștiințifice ce privesc viața lui Gramsci. Cartea de autor intitulată "Gramsciana" continua demersul inițiat cu temele dezbătute în cadrul volumului colectiv. D'orsi și-a propus să se adreseze nu doar gramscienilor ci și non-gramscienilor și
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
care i-a adus celebritatea. O carte de memorialistică poate fi citită și ca un manual al reușitei în viață sau într-un domeniu de activitate. La nivelul cel mai superficial, literatura memorialistică poate fi depozitara unor savuroase colecții de bîrfe și indiscreții picante (amorurile extraconjugale ale unor oameni care au marcat epoca, lașități, situații penibile, beții, scandaluri, toate menite să schimbe imaginea celor care nu se mai află în grațiile autorului). În fine, unui cititor mai sofisticat, astfel de cărți
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
se bucurau scriitorii puterii - vacanțe lungi și feerice la Sinaia și la mare, case de creație, drepturi de autor mai mult decît decente, promovare pe toate canalele, notorietatea în viața publică etc.). În același timp, cartea este la nivel de bîrfă, un repertoar al iubirilor și al aventurilor din tinerența efervescentă a unei scriitoare rămase în legenda literaturii române ca o neobosită devoratoare de bărbați. La ambele nivele, a impresionat franchețea, stilul sportiv, senin, în care autoarea își descrie lașitățile, oportunismul
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
fost băgată printre faptele diverse fără vărsare de sînge. Redactorii de cultură și divertisment sau și mass media sînt primii care nu citesc, fiindcă au șefi care, la rîndul lor, sînt inocenți cultural, încît își selecționează oamenii pentru divertisment, pentru bîrfele din mass media, dar nu pentru cultura propriu-zisă. Din acest motiv cultura în general și cartea în special sînt împinse la margine în mass media. După care autorii acestei operațiuni de durată își permit să flituiască scriitorimea ca lipsită de
Topurile anului 2005 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10995_a_12320]
-
vor asculta părerile lui Gigi Becali și Mitică Dragomir despre fenomen și își vor spune Ťfie la ei acoloť sau Ťuite că se poate și mai răuť. Nici moartea nu cred că mai poate clinti această țară din izolare individuală, bârfă, resemnare și mizerie." (pp. 117-118). Într-adevăr. E greu să ne punem cu... specificul național. Modul amar-pamfletar al scriitorului, acceptabil și chiar dezirabil la întâlnirea cu politicul gros ori cu tumoarea extremistă, devine inadecvat și pe alocuri strident în sfera
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
al principalelor mijloace de informare în zona politică, printr-o detaliată explicare a modului de acțiune al mecanismelor lor asupra sen sibilității umane - socialul fiind privit dintr-o perspectivă psihologică, când sunt abordate modalități și tehnici diversioniste, ca: zvonul și bârfa, discreditarea persoanei, dezinformarea etc. Dar suntem avertizați că totul devine mult mai periculos, ca acțiune a discursivității, când evenimentele se derulează sub umbrela psihosociologică, iar modalitățile de confruntare politică „evoluează” în negativ, dinspre zona gri către zone tot mai înnegurate
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
Știri Ce am aflat de 8 martie Din bârfele de aseară, mda, că fetele, am aflat că femeile mint mai mult decât bărbații. O treime din fetele de la masă au recunoscut că își exprimă anumite sentimente față de partener din politețe, ci nu din convingere. Azi am căutat mai multe
Ce am aflat de 8 martie, despre fete si relatiile lor [Corola-blog/BlogPost/96684_a_97976]
-
Ce e OK, Bianca?”, am întrebat (retoric, firește). Chiar, ce e OK la Brașov, că mie, cînd am aterizat sub Tîmpa, acum fix 16 ani, totul mi se părea absurd, cel puțin la prima vedere. Veneam în Brașov (de la „brașoave” - bîrfe, vorbe lipsite de temei; palavre, minciuni), fost Stalin (chiar și după ce murise dictatorul sovietic și i s-au dat jos toate monumentele, inclusiv în URSS), orașul de sub Tîmpa (dăăăă). Iar rîulețul care trece pe după falnicele ziduri ale orașului martir cum
OK? [Corola-blog/BlogPost/96762_a_98054]