794 matches
-
P. descrie, cu talent, o masă „luculică”, animată de vinuri românești, cu austerul Pârvan și cu asistentul său, tânărul istoric Ion Nestor, fostul semnatar al Manifestului Crinului alb, mai puțin auster. Scenă epică memorabilă. Moralistul are ce scrie și ce bârfi. Etica pe care o recomandă se sprijină, în continuare, pe valorile țărănești. În centrul ei se află „omenia și cumințenia”. În Memoriile mandarinului valah și, mai înainte, în Pomul vieții dăduse mai multe precepte. Ele împacă bucuriile trupului cu austeritățile
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
politică la aceeași University of Chicago. „Chick” și „Abe” au fost multă vreme foarte apropiați, fără a fi în fond prieteni. Au fost chiar vecini, s-au frecventat intensiv, până la promiscuitate, au vorbit vrute și nevrute, au mers împreună la Paris, au bârfit pe toată lumea și au divagat pe teme intelectuale. Divagațiile rămân la o foarte modestă altitudine în amintirea lui „Chick” (sau în ceea ce aflăm noi de la el), dar au două efecte secundare importante. Mai întâi, „Chick” îi propune lui „Abe” să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Este o idee: ce-ar fi să mă declar OM? Nu, eu sunt un papagal care a avut noroc să-l întâlnească pe Gigel. (Miki iese cu un mers „elegant”, provocator) Piki: Coco învață poezia, ca să vedem ce va mai bârfi Miki. (își pune căștile și iese) Gigel (se așează la masă): Hai aici, Coco, să începem. (Coco sa așezat în fața lui Gigel) Vorbim? Coco: Vorbim...Copiii să vorbească cu Gigel? (reacție adecvată a sălii; către Gigel) Vorbim...Întreabă... Gigel: Cum
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
faci pe regele vitezei. Ai Înțeles? Altfel toți trebuie să lucrăm mai repede. Desdemona stătea acasă și gătea. Fără viermi de mătase pe care să-i Îngrijească și fără duzi pe care să-i culeagă, fără vecini cu care să bârfească și fără capre de muls, bunica mea Își umplea ziua cu mâncare. În timp pe Lefty șlefuia rulmenți non-stop, Desdemona construia pastitsio, musaca și galactobureko. Acoperea masa de bucătărie cu făină și apoi, cu făcălețul, Întindea foi de aluat subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deasupra cărții de filosofie. Nu. El nu învăța mai niciodată. Rareori l-am văzut cu o carte în mână. Cu toate astea, ia mai întotdeauna note destul de mari. Mai întotdeauna copie. Acum era preocupat cu colega din spate cu care bârfea ceva. Zi și mie, flăcăule, ce ați făcut prima oră? am întrebat eu în timp ce mă așezam în bancă cu multă lene și cu câteva rămășițe ale somnului în oase. Nimic, zise Filip, arborând un zâmbet neașteptat. Cum, adică, nimic? Glumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pregăteam. Contau ideile preconcepute și aparențele, ca peste tot în acel sistem. N-a întrebat nimeni? O, ba da. Toată lumea întreba, dar nu pe noi două. Toți vorbeau pe la colțuri și se uitau pieziș la noi și știam că ne bârfesc. Într-atât de bine jucam teatru! Ne-am jucat cu creierii lor până când le-am schimbat ideile despre noi. Ne-am transformat, în ochii lor, din fete cuminți în două târfe fără morală și etică. Și adevărul e că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu are cu adevărat suflet de golan. — Întotdeauna e loc de mai rău, murmură încordat germanul. Adaugă cu jumătate de gură: — Este totuși curajos pe câmpul de luptă. L-am văzut cu ochii mei. Faptul că îi e teamă să bârfească are darul să-l înveselească pe instructor: — Mă, băiatule, când e vorba de mai marii zilei, văd că-ți țâțâie curul de frică, îl ia peste picior. — Nu-i adevărat! se apără tânărul, roșu la față. Rufus îl bate liniștitor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu e neobișnuit ca ele să fie acasă acum, dar este neobișnuit ca ele să fie acasă toată seara. De obicei, ajung acasă fix la 5.30 după-amiaza, după care se tolănesc și citesc reviste, se uită la televizor și bârfesc; fac o baie caldă pe la 7, încep să își aranjeze părul la 7.45 și să se machieze în jur de 8.15. În fiecare seară pe la 9, ies pe ușă dichisite la greu. Legănându-se pe cele mai înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Simon. Nu-mi scapă privirea pe care i-o aruncă lui Ben, care, fiind un gentleman, încearcă s-o ignore. ― Simon, ne vedem la mașină, îi spune el, și Simon de-abia se mișcă afară, probabil murind de nerăbdare să bârfească împreună cu restul echipei. ― Cât mai stai pe-aici? spune Ben, trecându-mi părul pe după urechi. ― Vreo încă două luni, spun eu, gândindu-mă deja la o modalitate de a mă întoarce acasă, ca să fiu cu Ben. ― Ce mă fac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
multe luni. Eu și verișoara mea Yuhang stăteam tot timpul Împreună, de dimineața până seara. Eram ca două surori, deși ne vedeam doar o dată pe an. Cu ocazia acelei vizite, mi-a povestit că i-a auzit pe părinții ei bârfind cu niște prieteni - pe atunci era singurul mod În care puteam afla adevărul. Bârfeau despre căsătoria tatălui meu cu Mama Scumpă. Fusese stabilită Înainte ca ei să se nască. În 1909, doi tovarăși, din medii sociale complet diferite, au jurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
seara. Eram ca două surori, deși ne vedeam doar o dată pe an. Cu ocazia acelei vizite, mi-a povestit că i-a auzit pe părinții ei bârfind cu niște prieteni - pe atunci era singurul mod În care puteam afla adevărul. Bârfeau despre căsătoria tatălui meu cu Mama Scumpă. Fusese stabilită Înainte ca ei să se nască. În 1909, doi tovarăși, din medii sociale complet diferite, au jurat că dacă revoluția care avea drept scop Înlăturarea dominației dinastiei Qing va reuși, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
au dorit. Dar așa e femeia, mai ales după o anumită vârstă, după ce s-a săturat bine, mai de toate, contează pentru ea mai mult să fie văzută bine, în public, decât să fie fericită. Ehei, ce-ar mai fi bârfit-o lumea, dacă ar fi știut că a stat la zmeu de bună voie. Până la urmă ia să tragem linie și să vedem cine este de fapt zmeul. Zmeul, este după cercetările mele amănunțite, un mascul rebel, nu se știe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
furiși, Tony Pavone avea să constate cu oarecare mirare faptul suficient de cotraversat: soția gazdei era o femeie pedantă, suficient de frumoasă. „Ce o fi găsit la țiganul ăsta? Mai urât decât „Scaraoschi” și, fără un picior? Unii oameni invidioși bârfeau vrute și nevrute. Amorezat de gingășia și frumusețea persoanei, Gică picior de lemn, se Însurase cu ea, cunoscând’o În casele de toleranță... Dar, În ciuda acestor bârfitori, femeia cu nimic nu se deosebea de o adevărată doamnă. Evident, suficient de distinsă, avea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
necăjit mă Mingoti...! Sper să-ți aduci aminte, așa-i? De câte ori ai avut nevoie de ajutorul meu l’ai primit, ? Acum e rândul meu să te rog să-mi faci un mic serviciu. Vrei...?” „Desigur, cu multă plăcere...” „Gurile rele bârfesc și eu te Întreb: ai unele relații de amiciție cu maiorul Huzum...? Mingoti triumfa. Totuși Își ascunse cu dibăcie bucuria, peștele se apropia de momeală. Se prefăcu surprins. „Deci, lucrurile se precipită. Vezi dacă nu mai ascultat...!” - bolborosi el, oferind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de 12, mai avea timp să mulțumeasă pe toată lumea muncitoare inclusiv pleiada de profitori ce așteptau cu mâna Întinsă la fiecare colț a-l birourilor. Tony Pavone, dorea ca tot colectivul de muncitori și ce-l tehnic să nu-l bârfească ori să-l blesteme: motivul...? Lăsase toate beneficiile la voia Întâplării, ce a ce nu se Întâplă el rezolvând orice amănunt fără ca cineva să bănuiască, adevărata lui intenție. Cu o zi Înainte de plecare, pentru a avea cugetul Împăcat, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mine. — Richard le-a invitat fără să mă întrebe. Și acum, sigur, marșina Marciei s-a stricat și el a fost chemat să le ridice. De ce nu puteau lua un taxi... S-a oprit când a intrat Polly. — Iar o bârfești pe Marcia? a întrebat Polly retoric. Sheba, cu spatele la fata ei, doar și-a rânjit dinții și n-a zis nimic. — De ce țipai la mine? a întrebat Polly. — Nu țipam, draga mea, a zis Sheba. Doar te rugam să întinzi masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mult decât suspicioasă. Crede că erai destul de sigură. — Ei bine, greșește. — Foarte bine. Dar nu ți-a trecut prin minte să-ți împărtășești suspiciuinile cu unul dintre colegii seniori? Cu mine? — Nu. Cum am spus, erau doar suspiciuni. Eu nu bârfesc. Știi, bănuiesc, că ceea ce a făcut Sheba cu acest băiat se numește delict penal! Unul foarte grav chiar! — Știu asta. — Și știi de asemenea că tăinuirea informației despre un delict penal poate fi văzută ca un delict penal în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
precaută, și-mi păru rău, nu pentru mine ci pentru el care știa să se poarte și elevat, și care-și dovedea acum o altă înfățișare. Devenise iritat pentru că la întrebarea « De ce în discuțiile particulare, cu foști colegi sau cunoscuți, bârfiți regimul?» i-am răspuns că nu am rostit niciodată, în fața nimănui vreo apreciere negativă. Nu înțelegea, spunea că are «probe în acest sens», fără să-mi fi expus una din acestea, adică numele unui martor sau prezicerea unei împrejurări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
timp, ca și cum nimic important nu le preocupase până atunci, aceste neplăcute conversații erau date la o parte ca pe niște lucruri nefolositoare, își reluau apoi vorbăria, mereu aceeași, singura ce dădea sens existenței lor, mai mult chiar decât în tinerețe, bârfeau, „comentau”, acum fără teamă, erau prea bătrâne ca puterea să le mai ia în seamă, din care cauză se credeau curajoase, încântate de prezența lor în timpul social al acelor zile. Venea uneori și domnul Pavel, mai mult ca să-și ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a diminuat totuși cu nimic profunda mea suspiciune față de propunerea ce-mi fusese făcută. Ca să spun lucrurilor pe nume, n-aveam nici un chef să mă pomenesc soțul tardiv al vreunei adolescente a cărei sarcină înaintată ar face toată Roma să bârfească. Totuși, îmi venea greu să spun „nu“, într-un singur cuvânt, papei și vărului său. Mi-am formulat așadar răspunsul în termeni destul de întortocheați, pentru ca sentimentele mele să nu se dezvăluie: — Mă las în grija Sanctității Sale și a Eminenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe lângă camerele vecinilor care clătinau din cap către ea, apoi în jurul prunului negru din mijlocul curții. — O, Doamne, ce se va alege de femeia asta? spuneau Lakshmiji, soșii Raipur, profesorul de bengali și toți ceilalți, atunci când priveau pe ferestre, când bârfeau la ceai sau stăteau unii în casele altora, mâncând împreună alune. — Dintotdeauna a fost cam ciudată, spuneau ei. Îți puteai da seama de asta încă din clipa în care a pus piciorul în Shahkot. Mesele acelea la care mâncau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
înăuntru, prin toată sala, spuse Bill, arătând cu degetul. Mi-am dat seama că sunt ciudat de reticentă în a merge și a da ochii cu mulțimea. În schimb, m-am sprijinit de biroul lui și am început să-l bârfim pe inamicul nostru comun. Fusese unul dintre principalele subiecte de discuție în ultimele săptămâni și n-avea rost să stricăm acum tradiția. — Pun pariu că, de îndată ce ajung acolo, David Stronge o să înceapă să mă sâcâie. Atâta s-a agitat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
M-am înfipt în porția de rulou cu brânză, gândindu-mă că e mult mai comod să vorbești despre alții. Pe lângă asta, trebuie să recunosc că voiam să aflu cum o privește Sebastian pe Suki Fine. — Îți cam place să bârfești, nu-i așa? zise și își dădu pe spate șuvița, trecându-și degetele prin păr ca să o facă să stea. Da, Belinda și Charles sunt împreună. Nu știu cât de serios este. Suki e cumva departe de lucrurile astea. O tonă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și să cred, într-adevăr, că sunt așa ceva) și mi-era teamă să nu fabulez. Le-aș fi dat cine știe ce scenarii construite de imaginația mea. Și chiar, de-a binelea, îmi era frică. De-asta nici nu-mi place să bârfesc. Mă trezesc imprevizibil și, chiar vorbind despre un altul, adeseori îl înconjur cu fanteziile mele. Mi le păstrez doar pentru pagina albă. În fața ei, am învățat prea bine aceasta, începe viața autentică. 22tc "22" Dimineață de sâmbătă, pierdută oarecum aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vă tulburați! 15. Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn." Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blîndețe și teamă, 16. avînd un cuget curat, pentru ca cei ce bîrfesc purtarea voastră bună în Hristos, să rămînă de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. 17. Căci este mai bine, dacă așa este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele, decît pentru că faceți răul. 18. Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]