560 matches
-
se schimbă în contrarul lor. Dacă nu mai pleacă, înseamnă că este ceva care îl face să rămînă, ceva necunoscut lor, ceva care îl împinge pe acest cuceritor al aerului și al saloanelor să stea ascuns ca un urs în bîrlog pînă trece iarna. Poate suferă, poate tînjește. Poate e deja bolnav de aceeași boală pe care o au toți ăia care se joacă cu viața lor cum s-ar juca cu arșicele, trîntind-o de pămînt să vadă ce iese. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îndeajuns." Ah, și ei nu i se întîmpla nimic! Chiar atunci și-a dat seama că ei nu i se poate întîmpla nimic. Doar cu el se petrecea cîte ceva, el era îngrijorat, speriat chiar, el venise aici, în chiar "bîrlogul lupilor", riscînd. Chiar așa, riscînd ceva, nu știa prea bine ce, dar sentimentul primejdiei îl trăia. Și asta, unde? În locul unde se simțea cel mai liniștit om de pe lume, locul pe care îl stăpînea cu înțelegere și înțelepciune, locul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în sec și mi-am înfrânt elanul de-a mai scrie și-n rubrica de azi tot despre bucuriile muzicii, chit c-aș fi avut motive gârlă. Căci în ultima vreme muzica i-a făcut pe timișeni să iasă din bârloguri și să umple sălile de concerte, opera, domurile catolice, o biserică luterană, o sinagogă, dar și cluburile, cafenelele, terasele, galeriile de artă, parcurile, piețele, strada. Aș fi vrut să povestesc despre cum s-au întors acasă doi mari muzicieni, unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
brațul drept pe Niță și-l smunci spre el. — Hai cu mine! Lepădatu îl urmă în tăcere prin cernerea ploii și prin amurgul mohorât. Nimeni n-auzise, nimeni nu văzuse ce se petrecuse între cei doi. Bordeienii toți intraseră prin bârloguri. Lumini triste și sfioase licăreau și tremurau în pânza de umezeală. Cei doi oameni pășeau anevoie prin țărâna desfundată. Alba îi urma cu capul plecat. Se opriră la un bordei, lângă perdeaua părăsită, unde sfătuiau de obicei bordeienii cei bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Așa am ajuns să-mi construiesc un bârlog al meu unde mă retrăgeam și dădeam frâu liber imaginației. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor și panterelor, am prins cu pioneze o fotografie mare cu un șarpe boa dormind și cu o maimuță care își arăta fundul roșu. Pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pământ roșcat, cu fire de iarbă rară, uscată și o gaură în care se strecurase și înainta un om căruia nu i se mai vedeau decât picioarele; un vânător de pitoni; astupase celelalte ieșiri și cobora să tragă reptila din bârlogul ei, dacă scăpa cu viață, fiindcă îmbrățișarea pitonului e mortală; șarpele își reglează contracțiile în contratimp cu bătăile inimii victimei și îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încet. Io aș angaja jandarmi surzi. Cred că ar striga lumea după ei tot felul de porcării. Tot nu-i bine. Aseară am făcut greșeala pe care îmi spun de fiecare dată că n-o mai fac niciodată: am părăsit bârlogul ăsta fain ca să mă las târât de grupul de cheflii așa, de-aiurea, prin Centrul vechi. Specia de imbecili are mai multe ramuri, de-aia a jandarmilor v-am zis deja. Mai e una, aproape la fel de aproape de specia umană cum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și inhală fumul. Toți se uitau la cer și la drumul pustiu ce trecea pe lîngă stadion. Aduseseră cu ei timpul lent, gol, lagărul-Închisoare. Fețele lor erau trase și lipsite de culoare și păreau să fi ieșit dintr-un bîrlog adînc de sub pămînt. — Lunghua... repetă Jim. Acel hamal cu bîta mai era Încă cu ochii pe el. Jim știa că, la cel mai mic semnal, el va face un pas și Îi va zdrobi capul. Chinezul cu pieptul gol, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uriașă care se profila pe ecran. Patronul se duse spre băncile din față, unde țipetele deveniseră mai violente. Teama risipindu-se, copiii se întreceau cine țipă mai tare. Ignatius asculta chicotelile și zbieretele lor ascuțite și se distra copios în bârlogul lui întunecat. Cu câteva amenințări blajine, patronul liniști rândurile din fața și apoi privi spre locul unde trupul izolat al lui Ignatius se înălța ca o matahală deasupra capetelor mici. Dar nu-i văzu decât profilul umflat. Ochii ce străluceau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Arăți ca o vrăjitoare tânără care și-a scos gluga și are părul cam Încâlcit (mâinile Myrei s-au repezit la păr). O, lasă-l așa, e grozav! Au urcat scările, parcă plutind, și Myra l-a condus În micuțul bârlog al visurilor sale, unde ardea un foc plăcut, În fața unei canapele pe care te cufundai până la pământ. Peste câțiva ani acesta avea să fie marele decor al lui Amory, leagănul multor crize emoționale. Acum, au discutat o vreme despre partidele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o lovitură de grație marca Fritzie Kupferman: un piolet în ureche, cu Fritzie care îl imita pe Toscanini dirijând Beethoven și făcea mici acolade și fandări cu bagheta înainte de a-i găuri creierul amărâtului. Mickey Leul și bungalow-ul de bambus - bârlogul lui. Buzz lăsă deoparte carnetul de însemnări, aruncând o ultimă privire la cele patru nume pe care Dudley i le dăduse mai devreme, cu niște Roșii care trebuiau verificați. Alte belele și, probabil, altă bumbăceală. Mickey Leul și Johnny Leul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o legendă bănățeană, „la o fântână, balaurul mănâncă în fiecare zi un chip de fată mare după ce o iubește” (81, p. 482), iar într-un basm rusesc, „zmeul a apucat-o pe fata de împărat și a târât-o în bârlogul lui, dar de mâncat n-a mâncat-o ; tare frumoasă era, așa că a luat-o de nevastă” (82, p. 315). Într-o variantă românească a legendei Sf. Gheorghe (secolul al XVII-lea), prințesa-victimă e împodobită „ca la nuntă” și oferită
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a motivului. Într-o legendă bănățeană, „la o fântână, balaurul mănâncă în fiecare zi un chip de fată mare, după ce o iubește” ; iar într-un basm rusesc, „Zmeul a apucat-o pe fata de împărat și a târât-o în bârlogul lui, dar de mâncat n-a mâncat-o ; tare frumoasă era, așa că a luat-o de nevastă” (116). Semnificativ este și faptul că, de regulă, cu fata nu se mai căsătorește balaurul, ci eroul care l-a răpus. Dar ideea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să se fotografieze orice, oricum și oricând. Evident, riscam amândoi să fim sancționați de autorități. Am avut noroc: nu ne-a văzut sau s-a făcut că nu ne vede nimeni... După o iarnă grea, abia așteptam să evadăm din bârlogurile friguroase din anexa de la Casa "Pogor" și să cântăm, liberi, în parc și pe străzi, refrenul ludic: "E primăvară, iar e primăvară/ Își scot strămoșii degetele-afară...". După două culegeri de versuri, publicate la editurile "Junimea" și "Albatros", înaintasem un mic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adus Dumnezeu pe lume, a făcut-o doar să pot depune mărturie cu viața mea despre cea mai mare tragedie pe care a trăit-o poporul român... Zice Creangă, la un moment dat: "Cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp și pruncul dezlipit de sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești când veni vremea să plec la Socola după stăruința mamei". Tu de ce ai plecat din Maramureș, unde se pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
expresie a libertății și adevăratei credințe, în lumina lui Hristos. El își asuma astfel o postura de martir: Scriu aceste rânduri pentru puținii oameni inteligenți, iar nu pentru aceia, care m-au pus la stâlpul infamiei, fiindcă am ieșit din bârlogul lor tradiționalist, slujind la acest Crematoriu și devenind un adevărat cetățean al patriei mele și al întregii lumi, eliberat de interese particulare și în slujba singurului adevăr Care este Iisus Christos"173. Prin urmare, arhimandritul se simțea un învingător, fiind
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este armonia dintre noi și ne înconjoară" este pentru ei nu numai un lucru străin, ci chiar straniu. Scriu aceste rânduri pentru puținii oameni inteligenți, iar nu pentru aceia, care m-au pus la stâlpul infamiei, fiindcă am ieșit din bârlogul lor tradiționalist, slujind la acest Crematoriu și devenind un adevărat cetățean al patriei mele și al întregii lumi, eliberat de interese particulare și în slujba singurului adevăr Care este Iisus Christos. Mi-e frică de fericirea pe care o concepe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de azi și probabil că va continua mereu. Se petrec lucruri tenebroase În spatele fiecărei uși Închise, cruzimi și disperări. Sub țara asta fierbe o nebunie ascunsă. De trei ori pe săptămână brațul nostru cel lung Îi ajunge pe asasini În bârlogurile lor. Nu putem dormi dacă nu facem Înainte un mic pogrom contra cazacilor. În fiecare dimineață Îl răpim pe Eichmann și În fiecare seară Îl lichidăm pe Hitler Încă de mic. La baschet Îl Învingem pe Hmelnițki și la Eurovision
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
construim.“ Otto Frank într-o scrisoare către fratele său, 16 martie 1946, citat din Viața secretă a lui Otto Frank, de Carol Ann Lee 2tc "2" A m părăsit clădirea în care se afla doctorul Gabor - o construcție joasă, un bârlog din beton pentru birouri de tot soiul - și am ieșit într-un val de căldură. Aerul era înăbușitor și simțeam cum tălpile mi se afundă în asfalt. În timp ce mă îndreptam spre mașină, mi-am scos sacoul și mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
arareori îl vedeau, greoi în ciuda trupului nespus de slab, criogenat într un timp care i se citea undeva, în spatele ochilor, le aducea cu un urs mare și alb, mereu cu ochii la linia orizontului, mereu dornic să se retragă în bârlogul lui, de unde ieșea din ce în ce mai rar și mai somnoros. 40. Schismă Știu cum se termină povestea. E oribil. Nu vreau să-mi spui mai departe. Nu? Nu! Leovigildo o să moară. Se va îndrăgosti de o creștină, va fi chemat la Damasc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înțelegeți de ce. Și detectorul îl înțelese efectiv. Astfel că, în cursul testelor care urmară, mâinile și gândirea nu încetară nici măcar o singură clipă să fie libere. Și încă ce teste! Fuseseră zeci, serii întregi. Pentru cele care necesitau aparatură, laboratorul ― bârlogul doctorului, aflat chiar alături de vestibul ― a fost locul cel mai potrivit. Deoarece, în cursul consultației, cu excepția a numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care cu obuz și alte materiale s-au spulberat într-o singură noapte!.. Asta-i pedeapsă de la Dumnezeu atotputernicul, un adevărat semnal de atenționare pentru un conducător vizionar. În astă situație, nici pe Constantin nu-l mai putem controla la bârlogul lui, că ne atacă din spate garnizoana de la Cetatea Neamțului. Fără ariergardă, mișelul ne lovește și pe noi, bravii mei căpitani. Așa că mai întâi va trebui să pălim acolo, la cuibul de vulturi de la cetate... Să-i nimicim pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
astăzi aterizez și eu la ora voastră de Română. Ard de nerăbdare să-l aud pe Pompiliu Constantinescu! ― Vino, dom'le! Tot vor să te cunoască băieții noștri, de când au auzit că i-ai imitat pe "balauri" în propriul lor bîrlog! Ușa clasei a VII-a reală de la liceul Sf. Sava se deschise scârțâind și intră profesorul Pompiliu Constantinescu. Un tânăr frumos, prezentabil, bine zidit și cu multa prestanță. Ochii, de o rară vioiciune! ― Bună seara, băieți! Răpăitul uniform de picioare
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Căpută a priceput spre cine bate șaua Daniel Mărăcinescu și că pe el îl prepune de vinovată întârziere, deoarece fiind pofticios și rob al pântecelui, s-a dedat șederii cu bucatele dinainte și îndestulării, așa, ca ursul, înainte de intra în bârlogul lui, pentru iernat Și necăjindu-se el, foarte, de acestea, Enea Căpută, cel cu un ochi de un fel și altul de altfel, a năzuit singur și, după exemplul lui, ne-am îndemnat și noi, ceilalți, să facem un dig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mâini. Cei care treceau pe lângă ei n-aveau nici cea mai mică idee de ceea ce se punea la cale și în ce încurcătură se aflau frații și Gaston. Pe stradă, înainte, urma un șir de baruri dubioase cunoscute a fi bârlogurile huliganilor. Era un colț întunecat, în spatele gării Shinjuku, care mirosea îngrozitor a urină și unde orice zgomot era înăbușit de trenurile care treceau fără încetare. Takamori și-a dat seama că într-acolo vor să-i atragă. Tomoe s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]