3,370 matches
-
și să ți-o tragă pe urmă pe la spate. Dar ea nu părea să-l asculte sau, dacă o făcuse, nu-i dădu atenție. Căutase o cîrpă și o flutura ridicată pe vîrfuri, pe marginea bărcii, Încleștată de unul dintre bețele care abia țineau În picioare cortul părăginit și aproape distrus. - Aici, aici! strigă ea cu puținele puteri care abia dacă s-ar fi auzit la cincisprezece metri distanță. Aici sîntem! Oberlus Întinse brațul, Îi smulse cîrpa și o obligă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
chiar înainte să-i ducă la piață. Povestește cum taică-său le dădea să mănânce deserturi expirate pe care le cumpăra cu sacul de la tot soiul de patiserii. Lumina soarelui cade peste noi prin aerul curat. La o aruncătură de băț sunt urși și munți. Brandy se uită la mine peste un stativ cu haine second-hand. — Tu știi șmecheria asta, nu? Aia cu porcii și cu dulciurile? zice. Folosea trucul cu burlanul de sobă și cartofii, asta făcea tatăl ei. Ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
imaginația este ceva de care trebuie să ținem cont cu aceeași grijă și în aceeași măsură cu care ne comportăm față de ceea ce numim realitate. De fapt, una se află în prelungirea celeilalte, situația poate fi asemănată cu aceea a unui băț de undiță pe care îl afundăm în apă. E același băț, dar o parte este uscată și o parte umedă, dacă poți privi din lateral vei constata că par a nu avea continuitate, par două bețe distincte, deși sînt același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grijă și în aceeași măsură cu care ne comportăm față de ceea ce numim realitate. De fapt, una se află în prelungirea celeilalte, situația poate fi asemănată cu aceea a unui băț de undiță pe care îl afundăm în apă. E același băț, dar o parte este uscată și o parte umedă, dacă poți privi din lateral vei constata că par a nu avea continuitate, par două bețe distincte, deși sînt același trunchi, difracție se cheamă; și deși ții în mînă doar partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu aceea a unui băț de undiță pe care îl afundăm în apă. E același băț, dar o parte este uscată și o parte umedă, dacă poți privi din lateral vei constata că par a nu avea continuitate, par două bețe distincte, deși sînt același trunchi, difracție se cheamă; și deși ții în mînă doar partea uscată, de fapt ții în mînă și partea umedă. Ca să te convingi trebuie să faci un singur gest fie să-l scoți în întregime afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să te cufunzi cu totul în imaginație ori să ieși cu totul din ea. Acest lucru ar dovedi obiectiv că nu există nici o fractură între imagine și real. Practic este imposibil, nu? Dar sînt semne, exact ca și în cazul bățului de undiță, se mai infiltrează apa prin lemn către mîna care ține contactul cu realitatea, mai scade apa și partea uscată a realității se întinde, așa și în viață, se mai amestecă lucrurile, între cele reale se mai amesteca pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și‑l Învârti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței când tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau când strângi hățurile ca să te ferești de o Încercare neașteptată, când din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei să-și dea seama, de la hainele lungi pe care le purtau. Existau însă și lucruri care îi fascinară din prima clipă, în special o serie de obiecte pe care le purtau atârnate la gât, care erau de fapt două bețe încrucișate, dar făcute dintr-un material atât de strălucitor, încât razele soarelui care se reflectau din ele aproape că îi orbeau. Nici Tapú Tetuanúi, nici Chimé din Farepíti nu mai văzuseră până atunci ceva asemănător, la fel cum nici macar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cuibărise un sentiment aparte și ea purtă această profundă simțire dincolo de trecerea grăbită a Bicii pe pământ. * * * Era un ghemotoc de fată, cu părul galben, vâlvoi și încâlcit în inele, cu o pereche de ochi negri, exagerat de mari, două bețe veșnic julite, ce-i țineau loc de picioare, o săgeată gata să țâșnească în orice direcție i-ar fi comandat sufletul, când unchiul Vali și unchiul Dali au venit acasă cu două biciclete. Noi nouțe, frumusețile luceau în soare aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se joace. "Ascunsa", "Prinsa" și "Pac-Pac", toate erau de domeniul trecutului. Jocul de fotbal se mutase pe altă stradă, cel cu mașinuțele nu mai avea cine să-l conducă. Luana, plină de fantezie, construia garajele din cutii mari de chibrituri, bețele de la "Marroc" trasau șoselele, carcasele de la filmele foto deveneau pompe de benzină iar clădirile și copacii le marca din te miri ce, deși, uneori, imaginația prea bogată a fetei îi făcea să se întrebe dacă nu cumva își bate joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
teribil, câteodată respira sacadat, gata să se înăbușe, trecea prin perioade în care cădea pe gânduri, cu privirea fixă și absentă. Fata trebuia să-l ghiontească serios ca să-l aducă la realitate, mai înainte ca învățătoarea să facă asta cu bățul ori cu mâna ei greoaie. Deși băiatul devenise mai îngrijit și începuse să învețe mai bine, tovarășa continua să-l bată. Luana strângea din pumni la fiecare lovitură și aduna în suflet revoltă. Într-o zi nu mai rezistă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zi nu mai rezistă. De dimineață, femeia se enervase teribil. Într-un moment anume, fără un motiv deosebit, îl înhăță pe Vându de-o mânecă și-l târî în fața clasei. Acolo, lipsită de jenă, îi dădu pantalonii jos și cu bățul îl lovi peste fundul gol până când băiatului i se înmuiară genunchii. Luana țâșni în picioare și strigă: Nu-l mai bateți! Realizând că sărise calul se înmuie: Vă rog, nu-l mai bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
m-am născut. — În Bali? Nu. În Buru. Sunt convins că nici nu știi pe unde e. Privirea nu-i mai era pierdută și zâmbea. Sigur că știu! E una dintre insulele Molucce. Nu-i decât la o aruncătură de băț de Noua Guinee, care e ultima insulă din lume și, dacă vrei să știi, e locul unde m-am născut eu, pe jos, Într-o colibă de lut. Acolo mi-am petrecut cea mai mare parte din copilă rie, În afară de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pământ, ZDROBIȚI MALAYSIA, JOS CU IMPERIALIȘTII OCCIDENTALI, fumau și discutau liniștiți Între ei. Purtau fâșii de cârpă legate În jurul capului, iar unii dintre băieți erau cu pieptul gol. Câțiva Începuseră să scandeze ceva. Se ridicaseră În picioare și fluturau niște bețe lungi și subțiri, Încercând să-i stârnească și pe ceilalți, dar era prea cald și erau prea obosiți, așa Încât, abia Începută, revolta s-a potolit rapid. Tare plicticoasă mai e și prostia asta cu Malaysia, a exclamat Margaret când treceau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chinez din Magelang, care l-a alungat din prăvălie când intrase să-și caute ceva de-ale gurii. Nici n-atinsese bine un sac cu calamar uscat, că omul a și sărit la el și l-a amenințat cu un băț ca pe-o jigodie de câine, iar el a fugit de-acolo, roșu ca sfecla de rușine, deși nu făcuse nimic rău. Timp de vreun ceas, până la plecarea autobuzului, cât bătuse străzile În după-amiaza care Înainta spre amurg pe străzile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei voce. Ce prostie, și-a zis. Să se teamă că se apropie de un grup de studenți legați la cap cu banderole caraghioase și fluturând pancarte cu lozinci! Pe unii Îi și recunoștea, uite colo, cel care scutură un băț, ăstuia Îi dăduse lecții de engleză, Îl Învățase să spună Good day, how do you do. Nu era primejdios. Nici unul nu era primejdios. Totuși amintirea tulburărilor violente din ajun era Încă vie. Paloarea ei Înecată În marea aceea de trupuri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care puteau să ți se Întâmple și ție. Drumul se termină la capătul estic al Javei. Dacă ții să mergi mai departe există porturi pentru feriboturi care duc spre alte insule, cum ar fi Ketapang, doar la o aruncătură de băț de Bali și În continuare spre insulele de la marginea arhipelagului, pe care puțini le vizitează. În aceste mici porturi din care se pleacă spre nicăieri, ți se pare uneori că ești la marginea lumii, la capătul tutu ror lucrurilor care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un răspuns sau i-ar fi plasat una dintre expresiile lui amabile: ești o mică japiță curioasă! Parcă-l vedea tronând la biroul lui masiv, încărcat de cărți până la refuz, teancuri întregi aflate într-un echilibru precar, cu multe semne, bețe de chibrit sau scobitori, înfipte între pagini, având doar spre mijloc un loc minuscul, unde abia dacă încăpea o coală de hârtie. El, la biroul lui, încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este invidiată de toate fetele din jur. Miros de praf de pușcă și noapte. Nopțile sunt grozave la fermă, se pare. Cine vorbea despre lună nu o știa uscată ca un burete secat, lăsată în jos, la o aruncătură de băț. Miros de pământ ars și praf. Un sfert de lună, o jumătate de lună, o lună întreagă. Mereu se drămuiește ochilor care o caută până devine o stea printre miile de stele care împânzesc cerul. O fată iese pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
râșnește cam mare dar ce să-i faci, asta-i! Căută în buzunar pachetul de tutun, alese cu multă atenție o țigară, o fixă între buze și cu fața crispată, toată numai cute adunate ca razele în jurul gurii, rupse trei bețe de chibrit până reuși să aprindă unul, apoi, cu un aer degajat, eliberă primul fum, săltând din cap de parcă scăpase de povară. Unde e Fana? Femeia o privi cu ochii ei mărunți, foarte umezi, strânși între pleoape și cum ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și paginile erau ca nisipul ce trece prin strâmtoarea clepsidrei, îl privi pe Alexe, stătea impasibil, cu mâinile încrucișate pe piept, cu privirea lui albăstruie fixând o scrumieră în interiorul căreia zăceau de-a valma mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, bețe de chibrit, cine știe de când. Ei, da, se coalizau împotriva ei, devenise o fată ca oricare, acum când venea să-i întrebe de un om ca oricare, despre care spusese odată pentru totdeauna că e lichea, ei n-aveau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și calm, imperturbabil, îi replică zâmbind cu ironie: Dar, întâmplător, bate un vânt prielnic, așa-i? Dinții îi erau parcă tot mai galbeni, aproape maronii. Sau numai hazardul ți le aranjează pe toate în viață? Scoase o țigară, consumă câteva bețe de chibrit până reuși să aprindă. Vântul i le stingea pe rând. Carmina îl privi clipind nedumerită. Ce tot spunea omul acesta? Cam prea greu de înghițit gălușca, mă, îi spuse după ce slobozi primul fum. Deci îmi este bine, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rost. Iar am greșit! Dar promit să nu mai dansez niciodată când e primăvară. Nici chiar dacă plouă! Magda Geană, clasa a VII-a B Zi de vară ,, Într-o zi frumoasă de vară, îmi luai legătura, o pusei în vârful bățului și o luai la picior pe drumul cel mare. Mergeam astfel printre câmpii cu holde... Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui. Eu îmi pusesem pălăria în vârful capului, astfel încât fruntea rămânea liberă și goală și fluieram alene un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Petre dădeau în copt. La Petre nu se putea, deoarece avea vreo cinci câini. Nică se furișează tiptil și se șupurește pe sub gard și țuști! în cireș. Eu eram în podul casei îl zăresc. Mă cobor repede îmi iau un băț îmi și pe câinele meu Leuțu, și mă duc direct la cireș. Deci, dumnealui îi e poftă de cireșe nu? Ha! Ha! Ha! Nu mă poate prinde câinele tău!!! Și dacă îl urc în copac? N-ai nici o grijă! E
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o moleșeală plăcută, cum numai recunoașterea târzie a vanității lumii Îți poate prilejui. Coriolan Închise ochii fericit, indiferent la echilibrul precar al valizei pe care Își odihnea trupul mătăhălos de o bună bucată de timp, Înconjurat de o ploaie de bețe până nu demult Înfășurate În smocuri de vată dulce, accesibilă oricui contra sumei anunțată cu tuș roșu pe boneta imaculată a Martei. Mai auzi doar ceva ce semăna cu Jezus Mária Înainte de a se prăbuși pe trotuarul acoperit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]