1,758 matches
-
majestățile” aciuate pe meleagurile noastre. Dacă iubea cu adevărat România, fostul monarh nu abdica, murea la Sighet, la Aiud, la Pitești sau la Canal, alături de floarea intelectualității românești! S-a mulțumit, însă, cu renta negociată cu Petru Groza... Nicholas, mergi băiete, de unde ai venit și trăiește-ți viața în mod cinstit! Ia-l și pe tataia cu tine! Vezi să nu uite nici Ordinul „Победа” de la Stalin, nici decorația „60 de ani de la victorie”, primită în 2005 de la Țarul Putin, în
Fostul rege încă mai crede în steaua lui Lenin, „Победа” lui Stalin şi decoraţia lui Putin [Corola-blog/BlogPost/92496_a_93788]
-
înțeles că vine un nebun cu fluturii și noi îi cumpărăm. Câți fluturi ai, domnule? - Păi, să-i numărăm! Ia vino, mă, cu borcanul aici! Răstoarnă-l pe masă! - Stați, stați! A sărit părintele Băluță. Câți fluturi ai acolo, măi băiete? - O mie șapte sute optzeci și doi! - Precis, precis? - Precis, numărați-i! - Lasă, pune borcanul acolo! - Scoate banii, părinte, că s-a muncit la prinderea lor! A scos părintele banii și a plătit. Din bani, “domnul” Dode a dat jumătate băiatului
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
Am învățat și eu cum e în capitalism. În cel autohton măcar. Tăcerea s-a așternut iarăși, de se auzeau bine vocile unor oameni care îndepărtau crengile purtate și învârtejite în albia pârâului de viitura ploii din ajun. Curat capitalism, băiete, am observat atunci, dacă tot ai adus tu vorba de Caragiale! Și m-am ridicat, mulțumindu-i primarului că mă omenise, ca să-mi văd de drum spre casă. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Cravata cu picățele / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
întorc când se întunecă. Hai să intru în casă! După ce deschid poarta, iar mă opresc. Alt gând : tata mi-a spus să mă întorc cu traista plină, să arăt că sunt bărbat. După ce mai reflectai, mi-am zis : fii bărbat, băiete! Umple traista, nu sta după sobă! Hotărât, pun bățul pe umăr și plec la colindat cu miraculosul „unu, unu!” Eram bucuros, optimist, mai ales că burnița se oprise, iar printre norii răsfirați își făcea aloc zâmbetul lunii, care învăluia băltoacele
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
constatat că omul avea dreptate. Femeile ieșeau din ce în ce mai rar cu bolindeți. Și apoi... Dacă mă urmărește din nou namila?...Păi, așa, nu umplu eu traista toată noaptea! Așa își făcu loc în creierașul meu și gândul cel bun: -Hai acasă, băiete, că ai ceva bolindeți! Poate, acum mama chiar plânge. Hotărât, o iau înapoi pe uliță, fără să mă mai opresc pe la porți. Mergeam agale, călcând prin băltoacem cu capul în jos. După o vreme, mă uit în stânga să văd turla
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mult, să mă informezi despre sănătatea ta. Îi lăsă bani pentru că pensia ei acoperea doar strictul necesar, nici vorbă.să poată face și altceva. Îi spuse că dorește să facă câteva îmbunătățiri, reparații în locuință, dar nu am cu ce , băiete. — Poate faci, mamă, un drum până la Virgil. Îmi amintesc că sunt ceva ani de când nu ai mai călătorit. — Ai dreptate, fiule, s-ar putea să plec și eu câteva zile de acasă că m-am sălbătăcit. Ștefan se întoarse la
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
o fi doar o coincidență? La una ca asta nu mă așteptam. Sper să aflu ce doresc cu adevărat, joi când ne întâlnim. Se așeză la biroul din fosta lui cameră, păstrată de mamă, neatinsă... vin doar să șterg praful, băiete. La fel fac și în camera fratelui tău. Măcar așa simt că-mi sunteți aproape. Își scoase laptop-ul, intră în pagina rezervată cazului Trandafirii Deliei, așa l-a intitulat. Citi și reciti toate momentele în care trandafirii au intrat
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
vârstă și locuiesc împreună. Cică nu a avut copii nici cu a doua soție, dar fosta nevastă avea un băiat din altă căsătorie, iar Anton l-a iubit foarte mult. — Mamă, am auzit că el cultivă și trandafiri, e adevărat? — Băiete, nu ai văzut așa o minunăție! Zece hectare de teren, numai trandafiri. Sunt cultivați acolo, dincolo de râu și spune lumea că în luna mai când încep să înflorească e un rai în zona aceea și un miros care te îmbată
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
the greek” era cu siguranță, numai pentru atragerea turiștilor străini. - Nu pot să fac asta ! Am demnitatea mea ! Dă-mi te rog banii ,pe care mi-i datorezi și o să plec ! - Banii ?! Care bani ?? Scrie undeva că-ți datorez ceva ? Băiete ,porția de halloumi costă zece euro ! Tu ai muncit doar patru ore, așa că mi-ești dator . Lustruiește -mi pantofii sau te dau pe mâna poliției ! Nu avea nevoie de complicații , înțelegea că este un fugar, ajuns acum o slugă . Se
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
și începe să dea luciu scarpeților oribili ce nu mai avuseseră parte de o lustruire amănunțită din vremuri ancestrale. Fiecare urmă de praf ce dispărea de pe pantof i se așternea în mod ireversibil peste inimă. - Bine-ai intrat în viață, băiete ! rânjește moșneagul umplut de satisfacție, că e stăpânul absolut , al slugii lui netrebnice. - Acum nu mai am nicio datorie la dumneata. Sper că ești mulțumit, că mi-ai adus atâta umilință ! Nu așteaptă răspunsul și iese în fugă spre bulevardul
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
Când te-ai trambalat? Senzorii de alarmă mi-au intrat brusc În funcțiune la parametri maximi. Foc, foc mare, incendiu! Idiotul de mine: mă luase gura pe dinainte, mă trădasem ca ultimul naiv, uitând pe cine am În față. Retragerea, băiete, cât nu e foarte târziu: Încă mai ai loc de-ntors; calm și artă teatrală cât cuprinde. Am privit-o În ochi cu liniștea cea mai nevinovată din lume, mimând nedumerirea: - Cât timp am efectuat recunoașterea terenului, de ce mă mai Întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce, cum s-ar zice, mâine vor râde la soare. — Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar în toate? - întrebă cu naivitate Iovănuț. — Ei, asta-i acum! - se zburli Metodiu. Uite că poate! — Bine, preacuvioase, dar cum? — Măi băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, băiete, bag sama că ție-ți place maieutica, măi!... Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI Și tot așa, târâș-grăpiș, ba vorbind una, ba ferindu-se să vorbească despre alta, cei doi călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la soare. — Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar în toate? - întrebă cu naivitate Iovănuț. — Ei, asta-i acum! - se zburli Metodiu. Uite că poate! — Bine, preacuvioase, dar cum? — Măi băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, băiete, bag sama că ție-ți place maieutica, măi!... Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI Și tot așa, târâș-grăpiș, ba vorbind una, ba ferindu-se să vorbească despre alta, cei doi călugări înaintau prin stepă, apropiindu-se de hotarele Moldovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar în toate? - întrebă cu naivitate Iovănuț. — Ei, asta-i acum! - se zburli Metodiu. Uite că poate! — Bine, preacuvioase, dar cum? — Măi băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, băiete, bag sama că ție-ți place maieutica, măi!... Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI Și tot așa, târâș-grăpiș, ba vorbind una, ba ferindu-se să vorbească despre alta, cei doi călugări înaintau prin stepă, apropiindu-se de hotarele Moldovei. în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nevestele! Cum s-ar speria tata! M-am întors o dată așa pe neașteptate dintr-o campanie în Pocuția și i-am luat ca din oală, nici n-au avut timp să treacă în camerele lor. M-am gândit: Tu, Kemale băiete, te lupți la dracu-n praznic pentru țară și sultan și ăștia o țin tot într-un zaiafet, nici tutunul nu l-au strâns”. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor, dar eram frânt de drum, călărisem două zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
câștigăm timp pentru ce? — Pentru ca toți concurenții să ajungă în Egipt. — Lichea blestemată! Asta-i tot ce-l interesează? Să ajungă în Egipt? — Poate că nu numai, dar cu siguranță asta e pe primul plan. — Nu pot să cred! Ascultă, băiete! spuse Yves Clos luându-l prietenește pe după umeri și îndepărtându-se împreună cu el. Și pe mine mă deranjează la fel de mult ca pe tine, dar îl înțeleg pe Fawcett. Dacă s-ar fi oprit cursa ori de câte ori vreun concurent s-a rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ai vrut-o. Cine te-a pus să te bagi în încurcătura asta? — Nimeni, dar înainte de toate sunt ziarist. Și când un ziarist adevărat descoperă un fapt despre care trebuie să scrie, obligația lui e s-o facă. — Păi scrie, băiete! Scrie! Dar nu te plânge dacă pentru asta trebuie să-ți petreci trei zile pe cocoașa unei cămile înconjurat de căpățâni de sare și sub un soare ce topește pietrele. - Se întoarse să-l privească încă o dată pieziș și insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
hai odată. Așa, copăcel. Ia-mă de gît, Încă un pas și Încă unu — I-ascultă, băi țîcă, tu chiar vrei să le ai pe toate de-a gata? Un mic compromis colo Îți pute, ai? Păi, nu merge așa băiete și cu dînsa-ntr-Însa și cu sufletu-n rai. Ce atîta dramă? Să zici merci că nu se leagă decît de detalii - ideea globală le scapă - ăsta-i norocul nostru. Mai cedează și tu, lasă-i să creadă că te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
l-a făcut pe Moise al lor. Ce? O, Isuse, chiar așa. Și ălălalt cu Înjurăturile după el. — L-am omorît, zice, s-au ce i-am făcut? Și mai și zbierînd la javră: După el, Jerry! După el, mă băiete! Și ce-am mai văzut la urmă era trăsura aia blestemată dînd colțul și fața de oaie Înăuntru gesticulînd și javra dracului după ei cu urechile pe spate străduindu-se cît putea să-i ajungă, să-l rupă În bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a pălmuit atunci atât de tare, că am simțit cum mi se învârte capul pe umeri. Inelul pe care îl primise de la un ajutor de predicator de la biserică mi-a lăsat o mică tăietură pe obraz. Mă ținea de umăr. — Băiete, nu am mai avut niciodată pe cineva ca tine. Știi, statul nu e obligat să accepte pe oricine la școală. Știai asta? Dacă nu, vei afla în curând. Hai cu mine. Mi-a înșfăcat cărțile și prânzul și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să se teamă, căci acum poate sta alături de orice alt creștin. Următorul care a luat cuvântul a fost un băiat din clasa domnului Farney. S-a uitat la microfon și a înghițit în sec. — Nu-ți fie frică de Iisus, băiete, i-a spus Bobbie Lee. — Mă numesc Billy Sunday Thompson și merg la școală aici, sun în clasa a opta. Ăăă, vreau să spun doar că mă bucur că mă dedic lui Iisus și mă bucur că am venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
merg pe jos, dar m-am dus cu ei la camion. — Pe aici, David, urcă. Tanti Mae mi-a ținut ușa și eu am urcat în față. — Nu, Mae, nu e destul loc pentru el aici. Du-te în spate, băiete, și ai grijă de vioara mea. Apoi l-am auzit spunându-i lui tanti Mae: Pun pariu că îi e mai bine în spate decât aici în față, cu noi. — Poți să vii aici dacă vrei, David, s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Femeile care își pierduseră soții în război comandau șervețele Kleenex și cremă de mâini și săpun Camay. Nu știu de ce, dar aproape întotdeauna le duceam lucruri de genul ăsta. Erau tăcute, dar nici una nu mai plângea. Îmi ziceau mereu „Mulțumesc, băiete“ și nici nu păreau să știe că sunt acolo. Făceam livrări și la casa domnului Farney. El comanda pudră scumpă pentru bărbați și loțiune după ras, cum nu mai folosea nimeni din oraș. Domnul Williams le lua de la firmă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o față subțire, gâtul ridat și un nas lung. Când mergeam acolo, venea mereu la ușă îmbrăcată în capot. Chestia asta mă mira. Nici o altă femeie din oraș nu mai ieșea în capot. După ce îi dădeam ce comandase, spunea: „Intră, băiete, cât aduc banii“. Prima oară când am intrat, i-a luat vreo cinci minute să își găsească geanta. I-am strigat spre camera unde era că trebuia să mă întorc la magazin. După o vreme a venit cu banii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Ieși. Mă auzi, ieși de aici. Coboară naibii de pe scările alea până nu vin eu să te trag și să chem șeriful. Ieși naibii din casa mea, nenorocitule, știu eu ce vrei tu să... Nu-ți voi mai asculta profanările, băiete. Păstrează-ți cumpătul și fii recunoscător că cineva are suficient interes să lucreze pentru voi și să vă ajute în numele Domnului! A început să urce iar,și eu am fugit în bucătărie să iau pușca. Am ochit și țintit exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]