599 matches
-
Dacă înfruntase, fără teamă, și o ploicică... Într-o holdă de grâu alerga în salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Lângă un pârâiaș, văzu un cârd de gâște păzit de o fată săracă, numai zdrențe, cu părul bălai, încâlcit. Uitându-se la făptura sărmană, o duioșie o cuprinse. Frecându-și cu putere elitrele una de alta, zise și ea: Cerule iubite, fă să se mărite!... Rița tocmai aterizase pe o floare de romaniță. Când, se pomeni cu o
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
băiatului de Verde îi plăceau stihurile simple și spuse din inimă... Fata aștepta, smerită, desculță, cu capul în jos. Ajutat de bătrână, tânărul strecură sigiliul împărătesc pe degetul viitoarei mirese, iar ea se preschimbă numaidecât într-o prințesă cu păr bălai, strălucitor. Atât, că soarele, o clipă, păli... Fusese ca o mică eclipsă. Aceasta,de altfel, și prezidase nunta tânărului împărat cu prințesa urgisită... Veți crede că e un basm. Dar așa s-a întâmplat... Nașa fu Rița pe care o
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
limitat: avea picioare mai curînd scurte, fruntea îngustă, era durdulie fără rotunjimi generoase și destul de blondă. Unde putea găsi contrast mai frapant decît cel oferit de exuberanța unduitoare și aurie a fiicei ei? Veronica era blondă nu doar prin părul bălai ce-i cădea în valuri pe umeri, ci mai degrabă printr-un soi de lumină ce emana din tot trupul ei; atunci cînd se găsea alături de maică-sa, s-ar fi putut spune că îi împrumuta un pic din auriul
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
se va mai întoarce fiindcă s-a măritat în străinătate și are și-un prunc. Luminița se resemnează și încearcă s-o ierte pe maică-sa, fiindu-i... milă de ea: „singură, acolo, printre străini, biata de ea”. Cătălin cel bălai și cârlionțat rămâne doar cu bunicul după plecarea lui mami Alina. Trăiește din amintirea și îmbrățișările mamei sale ca un îndrăgostit de prezența ei fermecătoare. Alina plecase împinsă de „nevoi și țara asta fără viitor”, sfătuită de „un domn bine
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
eufemistice ale pseudocitării, procedeu descris de Magdalena Vulpe (alături de: c-o fi, c-o păți; că așa, că pe dincolo; că treacă, că meargă; că sucită, că-nvârtită; că-n sus, că-n jos; încoace, încolo; că-i laie, că-i bălaie; nu știu ce etc.); autoarea sugera că mulțimea și frecvența în uz a acestor construcții (prin care locutorul evită repetarea discursului celuilalt, mai ales cînd nu este de acord cu el) e chiar o caracteristică a limbii române. În stilul jurnalistic și
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
jucați atunci, cu alți copii, de unul singur... Ș.F.: Cu alți copii (unul din ei, va fi fost Gigi Ogășanu, - viitorul cunoscut actor), jucam șotron în fața casei, pe trotuar. În parc, - cu cercul; și cu o fetiță foarte atracțioasă, bălaie ca o zână, însă rea (cam ca surorile Cenușăresei), copila unei prietene a mamei. În casă, domino, crochet și alte jocuri, în compania ultimei surori a de mult pierdutei mele străbunici... L. N.: Sau era vorba de „joaca jocului”? Ș
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
din heciorii șopârlelor, așa că am hugit. Îți las ție plodul ca să-l crești, iar eu hug în codrii, că de mă găsesc la tine tustrei vom muri. Grigore acceptă cu greu despărțirea de șerpoaică. Zilnic avea în minte părul ei bălai cu luciri verzui, ochii aceia vrăjiți, iar graiul său stâlcit parcă-l auzea mai mereu. Anii treceau, copilul crescuse și îi semăna mumă-sii. Era tot un drac de fată, obraznică, căpoasă, rea de gură și nimeni nu se înșelegea
Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
acestui critic, totuși laborios, profesionist, era să aibă câte un patron din care să ciugulească și să-l curețe respectuos de insecte. Patronii treceau, nevoia însă rămânea. Culmea e că, în ultimul timp, patron și-l alese tocmai pe răzvrătitul bălai de odinioară, care-l beștelise. Azi, criticul vorbește de "viziunea fănușiană" ca de Faust, și-așa ajunse departe de tot, potrivit clasicului: cu iaurt, cu gugoșele, te făcuși vornic, mișele. Dar, care-i chestia?... Toată lumea, orice ar face, greșește, când
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
ca toți supușii străini (bărbați) să fie internați un timp anumit (dar scurt) într-un lagăr oarecare. Printre noi se afla și muzicantul ceh, violonostul bine cunoscut, Hans Skohutil împreună cu soția sa, o înverșunată prusiană și copilașul lor, un puișor bălai foarte isteț, prieten de joacă al Mărioarei noastre. Și rândul lui Skohutil veni pentru a pleca în lagăr. Despărțire grea de soție și copilaș, pe care imi încredințează mie să-i apăr de orice eventualitate complicată. Într-o bună zi
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
nu mai recunoștea pe nimeni și nimic. Stătea ziua întreagă pe colacul closetului, unde se termina existența ei și a tatălui și a celorlalți, acolo unde se isprăvea și povestea ei adusă de la Ghimpații de Jos, a copiliței cu părul bălai și care era o dulce și o visătoare și al cărei fir al vieții se rupsese la nouăzeci de ani într-o iarnă la șase ianuarie de bobotează pe un ger de crăpau și pietrele, când orice existență pare că
Eredități... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5436_a_6761]
-
înainta greoi, domol, cu pași rari și inegali, prin noroiul slinos, lipicios, aluneca din când în când, gata să pice, dar se redresa deîndată și mergea mai departe, vântul năprasnic, șuierând dinspre răsărit, îi răvășea și răsucea în spirale pletele bălaie, mii de ace îi înțepau obrajii, lacrimi, de ger, îi umeziseră ochii... Pornise în marea aventură coreeană... își luase doar un geamantan cu lucruri de strictă necesitate, oficialii Ambasadei Coreei de Nord care îi aprobaseră plecarea îi promiseseră că acolo
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Cerul mână în turme nestematele norilor palide pietre pe mâna ta nevăzută Doamne Leoaică a soarelui pe o limbă de pământ ce intră în mare în ochii tăi îngăduiește-ne încă o vară curați precum pruncul din iesle ori copilul bălai ce înoată în valuri de grâu în valurile altui veac în unda altui râu Lalele roșii Lalelele se ivesc din pământ ca degetele unor copii roșii tremurătoare ca flăcările din infernul pomenit în groaznicele sudălmi ale bătrânului căruțaș ca flăcărui
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
viața potrivindu-mă de minune cu grădinile suspendate; dar asta nu-i de nasul tău dimpotrivă, și cu siguranță am pierdut urma cumplitei spaime de-a muri mâine pe vârful muntelui tău. XXXVII. În fața patului Dragostea mea nici laie nici bălaie, dușman de moarte-al iubirii cândva, a ajuns în fața patului chiar cu umbra-i bicefală; asta-i cu cântec, asta-i bună! XLI. La urma urmelor Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard înainte de vreme nici măcar când somnu-i
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
șfară, pantalonii pătați de motorină și bocancii din care se ițeau obielele completau pitoresc costumația acestui vrednic personaj. Lângă el, pe-o ieșitură de zid, adăsta un borcan cu spirt. Cu toată căciula sa cu clape și cu toată barba bălaie care-i astupa fața, roșu de ger și cu privirile iscoditoare, celălalt bătrân, mai pirpiriu, nu inspira aceeași încredere. Cu vădită nepăsare omul cu barba dogorâtă asculta, rezemat de zid, instrucțiunile unei femei bărbătoase, în pantaloni matlasați de culoarea verzuie
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
vorbă acolo... după care fiecare se ducea la carul lui. Când soarele părea că s-a oprit să se hodinească oleacă înaintea coborâșului, convoiul tocmai intra pe pietrele târgului. Dumitre, ia o piatră în gură, că de mâine o înțărcat bălaia. Adio cărăușie! La târg ai să mai vii din când în când - doar după gaz și sare. Râde hârb de oală spartă. Tu n-o să faci la fel, Pâcule? Apoi să ne ție Dumnezeu sănătoși, că la târg vom veni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că are dreptate? Mi-i peste mână. Să spun că i s-o părut? Nu-i el omul pe care să-l duci cu vorba... Cred că”... Cred că ai dreptate, moș Pâcule, dar... Nici un dar! Ori îi laie ori bălaie! De două culori nu poate fi. Mai degrabă lasă...lasă timpul să lucreze, iar tu fă-te că n-o vezi, chiar dacă mori de dorul de a o strânge în brațe... Vreau să văd că ești bărbat și nu un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
frumos decât săți poți ține copii în brațe, chiar dacă ai avea o sută de ani. Da’ să ai grijă ce bărbat ăi lua, fata tatii, că ești ca roua de dimineață curată la față, ‘naltă ca vița pe harag, bălaie ca soarele de vară și cu inima ca pâinea caldă. Să ai grijă, să nu te lași dusă de vorbele ca zaharul a primului flăcău mai îndrăzneț. Da’ lasă, că ți-oi mai spune, mergi de zi-i mamă-tii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cădea În adânci depresii crezând că-și pierduse Îndemânarea. A fost și anul În care eu m-am Îndrăgostit lulea și pe vecie de Angélica de Alquézar, perversă și ticăloasă cum nu poate fi decât Răul Întrupat Într-o fetiță bălaie de unsprezece sau doisprezece ani. Dar să povestim totul cu șart și la locul lui. Mă numesc Íñigo. Și numele meu a fost primul lucru pe care l-a rostit căpitanul Alatriste În dimineața când a fost eliberat din vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unde - am aflat după aceea - le slujea pe regină și pe prințesele tinere În calitate de menina sau domnișoară de onoare, grație poziției unchiului ei, aragonezul Luis de Alquézar, pe atunci unul din cei mai influenți secretari ai regelui. Pentru mine, fata bălaie din caretă era numai o viziune cerească, miraculoasă, tot atât de departe de biata-mi condiție mortală pe cât puteau fi soarele sau cea mai frumoasă stea de colțul acela al străzii Toledo, unde roțile vehiculului și copitele catârcelor stropeau cu noroi, arogante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
zâmbetul acela despre care nici În ziua de azi nu știu dacă a fost real sau imaginar. Iar eu am rămas În mijlocul drumului, Îndrăgostit până În ultima fibră a inimii, văzând cum se Îndepărtează mica domnișoară atât de asemănătoare unui Înger bălai și neștiind, bietul de mine, că tocmai făcusem cunoștință cu cea mai dulce, mai primejdioasă și mai mortală vrăjmașă a mea. Ambuscada În martie, noaptea se lasă devreme. Mai dăinuia o spuză de lumină sus pe cer; dar străzile strâmte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
felul În care mișca din cap și mai ales privirea arogantă și vicleană de meseriaș Îmbogățit, cu influență și putere, Îmi produseră un sentiment neplăcut la gândul că omul acela Împărțea careta și poate avea În comun legături familiale cu bălaia tinerică de care eram Îndrăgostit. Dar lucrul cel mai neliniștitor a fost ciudata scăpărare din ochii lui; expresia de ură și de mânie pe care am văzut-o apărând În ei când fata a pronunțat numele căpitanului Alatriste. Promenada de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de la San Felipe, mă stânjenea ca atunci când Într-o execuție muzicală care ți se pare perfectă descoperi o notă sau o mișcare nesigură, falsă. Nu făcusem altceva decât să mă apropii și să schimb câteva cuvinte, vrăjit de părul ei bălai atârnând În zulufi și de zâmbetu-i misterios. Fără a coborî din caretă, În timp ce Însoțitoarea ei, dueña, cumpăra ceva din prăvălii, iar vizitiul stătea nemișcat lângă catâri, nederanjându-mă cu nimic - lucru care ar fi trebuit să-mi dea de gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
temeinic pe mâncare, aruncând hălci întregi în gâtlejurile desfundate, sfârtecând sâni delicioși cu ochii și nările, înfruptându-se din șolduri de trufandale și spete de gâște; măcelărind cu furculițele și cuțitele fleicile sfârâinde, torturile maronii și cozonacii moldovenești, pufoși și bălai, crescuți cât potcapurile popești, cu-o ardoare și-un zel atât de îndârjit că păreau că niciodată nu vor avea de gând să se ridice de la mesele acelea, din sala aceea și din orașul acela. Cumplit pentru foamea și simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
limbile romanice surori. În afară de vechile nume de culori, moștenite din latină, și de cele mai moderne, împrumutate majoritatea din franceză, româna are, din această sferă semantică, câteva cuvinte de origine slavă (băl „alb“, de la care s-au format derivate ca bălai, bălan; sur „cenușiu“) sau turcă (civit „albastru închis, indigo“, cicic „roșu deschis“, pembé „roșu închis“); sunt termeni învechiți și/sau regionali. Unele nume de culori au fost formate pe teren românesc, cu ajutorul sufixului -iu < lat. -ivus, atât de la cuvinte de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cu nasturi, aveau multe echipe complete, Germania, Spania, Brazilia... Mircea era de rangul trei, cu Luci, băiatul peltic și cârlionțat al ofițerului de la Scara 3, Vova și frati-su Paul (primul cuminte ca o fetiță, celălalt mare golan, frumos și bălai), Dan Nebunul, Jean... Cei mai proști erau Simfonia și Lumpă. Urmau apoi fetele, care nu prea contau. Ele nu făceau decât să cânte la nesfârșit "Zăresc trei prinți călare", să alerge-n cerc la " Printre munți și printre văi" și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]