500 matches
-
pas de om ce poartă povară grea de gânduri... În chilioară m-am băgat în așternut, cu gând să adorm, dar... multă vreme somnul n-a vrut să se apropie de mine. Am ieșit afară și m-am așezat pe băncuța de la portiță. Luna urca deasupra pădurii, întețindu-și lumina văzând cu ochii. Încet-încet, privirea mi-a alunecat către chilia bătrânului. La început am crezut că mi se năzare, dar... rezemată de perete, cu fruntea ridicată spre astrul nopții și, mâinile
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Îndreptă iute, aproape sfidător, dorind să strige mulțimii Întărîtate că un Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tîlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub spînzurătoare. Chiar cînd călăul Îi va lua băncuța de sub picioare, tot mai aștepta o minune. Trupul i se Învîrti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiîntîlnit. „Domnilor, m-am aflat la cîțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se lucra pământul din jurul școlii. În jurul școlii cu ajutorul elevilor a fost amenajat un frumos spațiu verde cu pomi și flori. O chitanță din 8 decembrie 1960 atestă confecționarea pentru școală din fondurile bănești realizate de Comitetul de părinți a 3 băncuțe și 7 galerii pentru perdele la geamuri în valoare de 100 lei. Și exemplele pot continua. Se cuvine amintită intervenția comitetului de părinți la direcția Hidrocentralei Bicaz Tunel pentru a aproba organizarea în localul Balastierei Racova a șase hore naționale
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
s-a târât până la cada din granit. Apa era aproape prea fierbinte ca să fie suportabilă, dar Jina s-a cufundat totuși în ea. Fundul de piatră era neted, iar apa îi ajungea până la gât. Cineva săpase în peretele lateral o băncuță și un orificiu prin care apa se scurgea înspre locul unde apa fierbinte se prăbușea într-o cascadă îngustă înspre pârâiașul de jos, în lungul căruia creșteau tot soiul de plante ciudate și portocalii. O clipă, Jina a închis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea. Nu poți să te Întristezi decât dacă vii din acel loc, s-a gândit ea. Karl venea din Europa, ea nu. — Iartă-mă, a zis el, trebuie să mă așez. — Sigur, vai, de bună seamă! Au pornit spre o băncuță de la marginea curții. — Ce mai e cu piciorul tău? — Nu prea rău. În unele zile nu prea e bine. Azi pare să fie-n regulă. Doctorul Îmi spune că o să rămân cu un mers mai curios. Dar cred că greșește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
distribuite și care formau un tot foarte plăcut. Pictura era negreșit valoroasă, omul însă, văzut de aproape, o nemulțumise. După ce zgomotul de la început se calmase, urmaseră discuții, glume, conversații cu lichioruri și alte bău* ari fine. Cum în afară de vreo două băncuțe, scaune erau puține, mai toată lumea sta în picioare. Cât pentru Greg, era poza lui favorită, nu se așeza niciodată. Într-un colț, rezemat de un șevalet, discuta chestii de pictură sau comenta 116 ultimele anecdote ale confraților. Erau acolo un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
hotărî Carol să renunțe la serviciile vasului de sub pat, pentru a-și relua mersul la latrina de scânduri din fundul curții. Filip trebuia să-l urmeze de fiecare dată, zi sau noapte. Cu umbrela în mînă, se așeza pe o băncuță din fața closetului, a cărui ușă rămânea deschisă. Carol îl privea în ochi vreme îndelungată, căutând pe chipul său plouat și înfrigurat o umbră de umilință, o urmă de renunțare, un semn de revoltă față de postura înjositoare în care se afla
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Hai, drum bun, Îngăimă, ea, cu glas stins. Neculai șofă mai cu atenție decât cum o făcuse de zeci și zeci de ani, de când poseda permis de conducere și mașină proprietate personală. Acasă, Îl aștepta o surpriză a surprizelor: lângă băncuța de la intrare, Îmbrăcată În costum de rară sărbătoare, cu porțile curții lui larg deschise, Îl Întâmpină, nimeni alta, decât, Însăși vecina sa, din partea de către soare. Maricica Uzu. El parcă mașina. Închise porțilei mari. Veni, apoi, spre dânsa. Vecina Își desfăcu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trecut peste umăr și o clapetă care se închide cu un pocnet, protejând Biblia dinăuntru. O poșetă artizanală făcută pentru a căra de ici-colo Cuvântul lui Dumnezeu. Am așteptat autobuzul peste tot prin oraș. La colțuri de stradă sau pe băncuțele din stațiile de autobuz, până când apărea Sfântul Fără-Mațe. Domnul Whittier așezat în față, lângă doamna Clark. Contele Calomniei. Tovarășa Lătrău și Sora Justițiară. Sfântul Fără-Mațe trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înapoi în bandajul din jurul piciorului. — Bețivul ăla împuțit, spune Packer, e președintele de la Global Airlines. Și-atunci zdrențăroasa își ridică privirea și zice: Muffy? Packer? În timp ce mâna bețivului scormonește încă adânc în pantalonii ei stretch, ea bate ușor cu mâna băncuța și spune: — Ce surpriză plăcută. Vagabondul își scoate degetele care strălucesc umede în lumina felinarului și spune: — Packer! Salut. Și, desigur, Packer are întotdeauna dreptate. Sărăcia, spune Inky, e noua bogăție. Anonimatul e noua celebritate. — Prăbușiții pe scara socială, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Îndreptă iute, aproape sfidător, dorind să strige mulțimii Întărâtate că un Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tâlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub spânzurătoare. Chiar când călăul Îi va lua băncuța de sub picioare, tot mai aștepta o minune. Trupul i se Învârti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiântâlnit. „Domnilor, m‑am aflat la câțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
n-avem unde să-l îngropăm pe Costache! - Ei, ’tu-le muma lor de puturoși, Doamne iartă-mă, gura mea... și eu ce să fac? - Păi nu știu, părinte, poate să ne oprim aici, lângă stejarul acela, punem mortul pe băncuță și te-apuci și Sfinția Ta să spui o predică, ceva, mai lunguță, mai o rugăciune, să aibă timp ai noștri să termine groapa. - Bine, omule, dar... - Plătim ce-i de plătit, chiar la tarif special, ne socotim... - Ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pentru mânz ...așa, doar îl mângâia cu palma și își culca fața plină de lacrimi pe spatele cald al mânzului. -Tu nu mai poți fi Luminosul! De astăzi ești doar un cal normal... Cuvintele - Elisabeta Un băiat trist stătea pe băncuța din fața casei, într-un mic oraș. Trăia cu unchiul și mătușa lui. Părinții i-au murit când era mai mic. Vizavi de casa lor locuia un bătrânel slab care își ducea veacul singur-singurel. Într-o zi băiatul se întâlni cu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nu bea din fântână? Pentru că nu poate. Fetița tăcu, ascultând cântecul blajin al greierelui. Cri-cri! Cri-cri! Tăticule, pot să-i dau eu o cană cu apă? Sigur că poți. Angelina luă o cană cu apă din găleata așezată pe o băncuță, lângă ușa bucătăriei de vară și merse la locul de unde se auzea cântecul greierelui. În fața casei, sub cerdacul alb ca o broderie de lemn, un fir de bună-dimineața se cățărase îmbrăcând cu haina lui înflorată burlanul de tablă prin care
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile școlare în așa fel încât cursul primar deveni greoi, ca o facultate. Liceul, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
invadatorilor un tablou ce avea să fie imortalizat mai târziu în pictura renascentistă, în care opulența formelor obraznic de frumoase îmbăta simțul estetic al privitorilor. Poate n-ar mai trebui amintită gălăgia însorită de pe trotuarele pline de trecători, urmăriți de pe băncuțe sau scaunele întotdeauna de vreo babă, bârfa telefonând-o nurorii rezemată de stâlpul porții, transmisă mai departe nașei, la rându-i, vecinelor, o școală în aer liber a psihologiei umane, de studiu pe viu a caracterelor evidențiate de mers, croială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-o mai văzut șâ cum era disculțâ, li căutam sâ văd pi undi li-o ci pus ... Minunându-ne cu câtă repeziciune ajunsese în celălalt capăt de sat vestea despre sandalele cu pricina, soția le-a adus de sub o băncuță din holul de la intrare. - Doamne, da frumoasâ mai sânt! Șâ cu toace di celea lungi șâ legati așă cu nojâți ca la ochinci, bre, sâ mai zâcâ cineava câ în zâua di az nu sâ ie creatorii iștia după modelili
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Ce-ți veni? Stai că-mi împrăștii hârtiile! - Mai ai? - Termin în curând. - Hai la Miles Canyon - O fi rece... - Ne îmbrăcam mai gros. E soare încă. Nu stăm mult. - OK, măi dă-mi o oră. Am pus hainele sub băncuța, aranjate frumos. Briză nu e rece, dar îmi înfioară pielea. E cald, aici e cald mereu, chiar și noaptea. Klick <maria>: bună, victor <victor37>: bună, maria <maria>: nu mi- ai mai scris <victor37>: nu știam că te interesează <maria>: întotdeauna
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
te aud. Simt În vocea ta ceva nedefinit... ceva care mă Încântă și-mi răscolește sufletul. „Și eu care m-am străduit să fiu cât mai „neutră”! Da... Voiam să-ți citesc poemul pe care l-am scris stând pe băncuța de lemn din fața casei. Ți-am povestit, nu de multă vreme, de bolta cu viță-de vie ce se Întinde de lângă gard până sus pe acoperiș. Toamna, când se coc strugurii și frunzele capătă nuanțe atât de variate, Îmi place să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și mușcam din pernă, repetându-mi că este o glumă stupidă, o nedreptate pentru care voi cere socoteală. Am adormit cu dorința să nu mă mai trezesc decât, Într-o după-amiază blândă de toamnă, stând la povești cu Borger pe băncuța din fața casei părintești. Doar mi-a promis... că o să vină să culegem struguri și, mai apoi, seara să ne găsească admirând Împreună - amurgul Încărcat de taine.... Necunoscuta Mergea Înaintea mea, fără grabă, balansându-se ușor de pe un picior pe altul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mătușa mea devenea mai Înfocată și ridica tonul, cu voie sau fără voie. Părintele a ascultat fără să scoată un cuvânt și la final a spus: „Bine, să vină!” Eu auzeam frânturi din toată această discuție, așezată fiind pe o băncuță din curtea bisericii, băncuță aflată În fața ferestrei , de unde o vedeam pe mătușa mea gesticulând. Inima Îmi bătea cu putere și emoția mă strângea de gât. Când am văzut-o ieșind din parohie am Început să tremur toată. S-a apropiat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Înfocată și ridica tonul, cu voie sau fără voie. Părintele a ascultat fără să scoată un cuvânt și la final a spus: „Bine, să vină!” Eu auzeam frânturi din toată această discuție, așezată fiind pe o băncuță din curtea bisericii, băncuță aflată În fața ferestrei , de unde o vedeam pe mătușa mea gesticulând. Inima Îmi bătea cu putere și emoția mă strângea de gât. Când am văzut-o ieșind din parohie am Început să tremur toată. S-a apropiat de mine, m-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un simplu portărel. În jurul orei 7.30, elevii exteni au Început să dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte o mașină “Dacia” claxonau de zor să li se deschidă porțile mari. Noi stăteam pe băncuța din baraca portărelului, băncuță aflată chiar lângă ușă, cu capetele plecate, spășite și gândindu-ne cu Îngrijorare la cele ce aveau să urmeze... A venit din nou vremea să găsim cât mai repede o soluție de salvare din această situație
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
orei 7.30, elevii exteni au Început să dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte o mașină “Dacia” claxonau de zor să li se deschidă porțile mari. Noi stăteam pe băncuța din baraca portărelului, băncuță aflată chiar lângă ușă, cu capetele plecate, spășite și gândindu-ne cu Îngrijorare la cele ce aveau să urmeze... A venit din nou vremea să găsim cât mai repede o soluție de salvare din această situație chinuitoare. În Învălmășeala care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]