739 matches
-
și-i spuse răgușit să spele putina cât mai iute. Nicu plecă târșâindu-și pașii și se ascunse după primul colț. Hoțul nu se dădea dus, se așezase pe bancă și scosese sticla. Începură să vină oamenii, care-l priveau bănuitori, apoi stația se umplu, așa că bețivul plecă cu coada-ntre picioare, dintr-odată foarte umil. Ca toți nemernicii, era foarte curajos cu cei slabi. Victimele lui predilecte erau copiii și tinerele servitoare. Un nor de ciori umplu cerul de negreală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
știu când visează și când sunt treji. Dar nu de vise e vorba, visele le știu, separat, și-ntr-o lume, și-n a doua. L-am văzut încruntându-se. Ceva părea că-l nemulțumește. S-a uitat la mine bănuitor, cum se uită atâta lume la mine, de la un timp: Nu cumva vrei să mă folosești ca paravan - și a arătat spre cel înflorat din cabinet. Adică să-ți ascunzi vreo faptă rea sub scuza că ești bolnav psihic, că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Vedeți doar, trec totul în carnet. ― Chiar totul? ― Absolut! Acum puteți să vă dați seama că nu i-am purtat sâmbetele lui Panaitescu ori domnișoarei Scurtu. Indivizii mi-au fost indiferenți. N-am nici o vină că au murit. ― Cineva mai bănuitor ar putea raționa altfel. ― Cum? ― Mi-ați arătat agenda încercînd să mă convingeți că vă notați fiecare pas. ― Exact. ― Dar dacă ați omis conștient câte ceva? ― Mă jigniți! Mă jigniți profund! ― Dacă nimic din ceea ce ați scris nu e adevărat? ― Extraordinar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
stîrnească suspiciunea omului cu care vorbise. Dacă rămînea și punea mîna pe navă, se rezolva întreaga problemă a propulsiei. ― Ce s-a întîmplat? îl trezi din meditație glasul acela aspru. Ce mai aștepți? Ușa e deschisă. DECI OMUL ERA DEJA BĂNUITOR. DAR ȘI NELINIȘTIT, JUDECÎND DUPĂ VOCE. ACEST OM, CINE O FI FOST, ERA FĂRĂ DOAR ȘI POATE NERĂBDĂTOR SĂ AIBĂ LA BORD UN INGINER ATOMIST. ASTA ÎN MOD SUBTIL ÎL FĂCEA SĂ CADĂ ÎN PALMA LUI HEDROCK. ACESTA AVU DECI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PRIZONIER. VĂZU UN INDIVID DE MAXIMUM 35 DE ANI, ÎNALT ȘI DEȘIRAT, CU FAȚA PALIDĂ. EL MANEVRASE UNITATEA MOBILĂ CĂTRE PLAFON ȘI ACUM SE AFLA ÎNDĂRĂTUL UNUI IZOLATOR DE ENERGIE TRANSPARENT. SE UITĂ LA HEDROCK CU OCHI MARI NEGRI, FOARTE BĂNUITORI. HEDROCK ÎI RĂSPUNSE: ― Văd eu că se-ntîmplă ceva al dracului de ciudat aici. Dar așa cum stau lucrurile, am nevoie de bani cît mai repede cît putință, așa că primesc slujba. Mă înțelegeți? Își dădu seama că nimerise nota potrivită. Individul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era mai bine să nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe-acolo a însemnat o schimbare de o sută optzeci de grade în atitudinea mea. Lucrurile s-au petrecut în felul următor. M-am purtat colțos cu doctorii fără să reușesc altceva decât să-i silesc să fie și mai bănuitori cu mine. Pe măsură ce eu mă izolam mai arțăgos în tăcerea mea, refuzând să răspund la întrebări și să înghit medicamentele pe care mi le dădeau, mă socoteau din ce în ce mai evident un bolnav dificil. Îmi dădeam seama de asta din felul cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vedeam nici o ieșire când mi-a trecut prin minte să încerc să mă prefac. Am devenit blajin, ascultător, cuminte, încît în primele zile doctorii și-au închipuit că am înnebunit de-a binelea. S-au uitat la mine și mai bănuitor, de parcă se temeau să nu-i mușc de gât în clipa următoare. Treptat, însă, s-au obișnuit, ba chiar m-au bătut pe umăr: "Bravo, băiete, ai început să-ți revii". Cum aveam un oarecare talent la desen, m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sânge a mânjit hârtia. Victorios și mulțumit, portarul a deschis ferăstruica și mi-a făcut semn, binevoitor, că acum avea în sfârșit timp pentru mine. Când i-am explicat însă ce căutam acolo, a rămas pe gânduri. M-a privit bănuitor, încruntîndu-și sprâncenele. Nu-l anunțase nimeni că vin. ― Stai aici, zise, și a intrat în clădire, de unde, după o vreme, s-a întors și mai încurcat. N-am găsit-o pe Moașa, nu pot să-ți dau drumul. ― Moașa? m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe cineva în legătură cu mine nu-l mai iertam. Și am ieșit trântind ușa. Cam tot atunci mi-am făcut, dintr-o prostie, și din, Mopsul un dușman. ― Ulise, i-am zis, de ce ești atât de modest? Mopsul m-a privit bănuitor. ― Nu înțeleg, domnule. ― Sânt convins că ai fost mult mai mult decât un biet acrobat la trapez... Hai, mărturisește, l-am îndemnat ironic. Dar Mopsul era prea inteligent ca să se lase înșelat de lauda mea. ― Nu, domnule, mi-a replicat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îndrăzneala de a fi pângărit un loc unde nimeni n-ar fi trebuit să pună piciorul. Dar în cele din urmă curiozitatea s-a dovedit mai puternică și mi-a venit inima la loc. "Chiar ați fost?" m-a întrebat, bănuitor, Domnul Andrei. "Am fost, sigur că am fost". "Și?" "Și ce?" "Cum arată?" "Cine?" "Ei, asta-i bună, sala, domnule", izbucni Mopsul. Rezervele s-au topit dintr-odată și toți m-au înconjurat, trepidând acum de nerăbdare, dornici să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul și-a potrivit piciorul bolnav pe perna de postav roșu, apoi s-a uitat la mine bănuitor și rece. Vroia să-mi dovedească astfel că știa ce se întîmplase după moartea Laurei? Mă privea cum ai privi o insectă care se crede liberă lângă laba unui tigru, dîndu-mi de înțeles că răbdarea lui avea limite. ― Regret că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrînite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor ieșise din absența lui și se apropiase. Siminel i-a făcut loc între ei. Filip a rupt primul tăcerea. "Glumiți, domnule scluptor". "Ba nu glumesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mut. Eu râdeam mai departe. Mă lăsaseră nervii după atâta încordare și mă eliberam prin râs. Bătrânii mă ascultau atenți, cu un aer foarte serios. Apoi au început să devină stânjeniți. Nu îndrăzneau totuși să mă oprească. Mopsul mă măsura bănuitor, pe figura lui se citea limpede întrebarea: "Ce ne facem dacă sculptorul nu încetează cu rîsul?" Singurul pe care râsul meu îl bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: "Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întristă el brusc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Henry, pe care acesta o trăsese după el. Henry o ridică pe tejgheaua de metal dintre ei și o desfăcu. Gardianul scotoci printre chiloți, șosete, pungi de toaletă, după care ajunse la teancul de ciocolate. Se uită la Henry, ridicând bănuitor din sprânceană. —Și asta ce e? —E ciocolată. De ce ai adus atât de multă? —E pentru nepotul meu. Îi e dor de casă. Pot s-o desfac? — Sigur. Te ajut și eu. Henry era sigur că îi tremurau mâinile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Pe care nu trebuie să-l dai în vileag. Ar avea repercusiuni comerciale. Știu să păstrez un secret. — Lucrul pe care trebuie să-l faci, iar asta e într-adevăr cheia întregii probleme. Trebuie să... Nu, nu pot. O privi bănuitor. De unde știu că pot să am încredere în tine? — Știi că poți să ai încredere în mine. Secretul e să asculți. Trebuie să asculți. Și de unde ai învățat asta? De la tatăl meu. — Serios? Nu mi-am imaginat că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o nouă dimensiune. A fi implicat activ într-un sistem pe care îl critic va constitui o ironie în sine. Ignatius râgâi sonor. Dacă ar putea vedea Myrna Mincoff cât de jos am căzut! — Ce mai învârte fata aia? întrebă bănuitoare doamna Reilly. Am cheltuit o grămadă de bani cu tine la universitate și a trebuit să te-ncurci cu una ca aia. — Myrna este tot la New York, habitatul ei nativ. Nu mă îndoiesc că, în momentul ăsta, ia parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
închipui că e cam greu s-o înțelegi după cum schingiuiește limba noastră maternă. — A spus că ar trebui să-ți dea cineva un pumn drept în nas. — Venind de la ea, nu pare o metaforă. — Ce mai face Myrna aia? întrebă bănuitoare doamna Reilly. Cum de-ți scrie așa des? Nu i-ar strica un duș zdravăn fetei ăleia. — Psihicul Myrnei nu suportă apa decât în context oral. — Ce-ai zis? — N-ai vrea să fii atât de amabilă să încetezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
e plin de semnificație. Ongah este o persoană reală și vitală. Virilă și agresivă. Sfâșie realitatea și rupe vălurile care o ascund. — Maică Doamne, se văicări Ignatius. Amărâta asta a fost violată de un Mau-Mau. Asta ce mai e? întrebă bănuitoare doamna Reilly. — Du-te și dă drumul televizorului să se încălzească, spuse absent Ignatius și reluă furios lectura scrisorii. Nu-ți seamănă nici un pic, așa cum îți poți imagina. Este și muzician și sculptor, și-și petrece fiecare minut într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lucru minunat! Poate ai să reușești în politică, băiete. Ai o voce frumoasă. La ce club, dragă? Democrații Orașului Semilună? Al Veteranilor? — Mi-e teamă că numele partidului este deocamdată secret. — Ce fel de partid politic cu nume secret? întrebă bănuitoare doamna Reilly. Doar n-ai de gând să vorbești în fața unei adunături de comuniști! — Hm! — Mi-a dat cineva o broșură despre comuniști, băiete. Am citit totu’ despre nenorociții ăia! Nu-ncerca să mă prostești, Ignatius. A, da! Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vino, copile. Ușa se deschise încet. Ignatius își scoase pe ușă capul masiv și cenușiu. Ochii mamei lui se umeziră văzând bandajul. — Sărută-mă, dragă! Îmi pare rău că totul s-a sfârșit așa. — Ce înseamnă toate văicărelile astea? întrebă bănuitor Ignatius. Ce te-a apucat de ești dintr-o dată amabilă? Ai vreun bătrân cu care vrei să te-ntâlnești? — Ai avut dreptate, Ignatius. Tu nu poți merge să muncești. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Am să încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
destul de arbitrar de diverși membri ai familiei Kazanci. Maică-sa a interpretat cuvântul „graniță“ ca pe o problemă În strânsă legătură cu poliția, funcționarii vamali și ilegalitatea, descoperind astfel o „delincventă străină“ În persoana Feridei. Astfel a devenit și mai bănuitoare În privința acestei fiice nebune În care nu avusese niciodată Încredere. În total dezacord cu ea, surorile Feridei Își evocau prin conceptul de „graniță“ În primul rând ideea de margine, iar ideea de margine le evoca imaginea unei stânci mortale. Multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unei fețe copilărești. A fluierat o bucată dintr-un cântec de Johnny Cash de care Îi plăcea să-și aducă aminte În timpul diverselor altercații cu mătușile sale: „De ce eu, Doamne, ce am făcut ca să merit asta...“. — Ce cânți? a Întrebat bănuitoare mătușa Banu. Nu știa o boabă de engleză și nu avea deloc Încredere În nici o limbă care o făcea să piardă ceva evident. — Cânt un cântec care spune că, fiind mătușa cea mai În vârstă, trebuie să fii un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cumpătul În fața izbucnirilor mătușii Feride. După ce navigase cu credință prin „schizofrenia hebefrenică“ timp de ani de zile, mătușa Feride trecuse de curând la paranoia. Cu cât Încercau mai mult s-o aducă la realitate, cu atât mai paranoică și mai bănuitoare devenea. — Să-i fie teamă că cineva a otrăvit tortul? Sigur că nu, nebună inofensivă ce ești! Toate capetele din Încăpere s-au Întors spre ușa În cadrul căreia stătea mătușa Zeliha cu o jachetă de catifea reiată aruncată pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lumina. — Bine. Asya a zâmbit. — Mă doare puțin spatele de la toate extensiile ale pe care profesoara ne obligă să le facem, Însă, totuși, nu pot să mă plâng, am Învățat multe mișcări noi... — A, da? s-a auzit o voce bănuitoare. Vorbise mătușa Zeliha. — Ca de pildă? — Păi... a răspuns Asya luând prima gură de tort. Să vedem. Am Învățat să fac petit jeté, un fel de săritură joasă, pirueta și glisada. Știi, chestia asta e ca și cum ai omorî doi iepuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]