976 matches
-
debutat cu versuri în „Tânărul scriitor” (1954), iar editorial - cu volumul Fără popas (1961). Primele volume - versificația de circumstanță, sub imperativul „comenzii sociale” fiind repede abandonată - o impun ca poet al câmpiei și satului ancestral. Idilismul este evitat structural. Imaginea Bărăganului sălbatic, scitic, bântuit de vârtejuri și de secetă, nu exclude totuși „melancolia serilor” și poezia halucinantă stârnită de „fata morgana”. La A., pastelul, alcătuit din notații eliptice și sincopate, se interiorizează, iar poezia satului depășește documentarul etnografic. Cu timpul, muncile
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
în următoarele luni”. Pentru reportaj. Cel mai bun final îl reprezintă o imagine, o metaforă sau comparație avântată, o scurtă scenă semnificativă, un gest - mai rar, un citat: Trenul pornește. Trec la fereastra din partea cealaltă, spre câmp. Sub lumina lunii, Bărăganul se întinde nesfârșit și în depărtare devine haotic. E luni, 10 octombrie 1938, mă cheamă Geo Bogza, am treizeci de ani și am vizitat pentru prima oară în viața mea Mizilul. Viața și lumea mi se par fantastice, de neînțeles
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Semnificația Ardealului (1944), evocare a trăsăturilor unei generații și caldă pledoarie pentru valoarea notelor definitorii ardelenești prezente în specificul etnic românesc. Câteva dintre articolele publicate în reviste (de pildă, Orașe dunărene, 1939) conțin, în sinteză, idei din eseul neterminat Spațiul Bărăganului, proiectat de B. ca studiu complementar la Spațiul mioritic (care-i este dedicat), pentru a releva semnificațiile spațiului de câmpie în complexul de trăsături ale mentalului românesc. După 1960, în evocările și interpretările sale revin cu insistență figuri spirituale determinante
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
Ileana Băncilă, Brăila, 1994; Duhul sărbătorii, București, 1996; Copilărie și miracol brăilean, Brăila, 1996; Corespondență Vasile Băncilă-Basil Munteanu, îngr. Zamfir Bălan, Brăila, 1997; C. Rădulescu-Motru, îngr. Ileana Băncilă, Constanța, 1997; Filosofia vârstelor, îngr. și introd. Ileana Băncilă, București, 1997; Spațiul Bărăganului, îngr. Dora Mezdrea, București, 2000; Vasile Băncilă-Lucian Blaga. Corespondență, îngr. Dora Mezdrea, București, 2001; Artă și cunoaștere, îngr. Dora Mezdrea, București, 2002; Opere, îngr. Dora Mezdrea, Brăila, 2003. Repere bibliografice: Vrabie, Gândirismul, 325-330; N. Bagdasar, Istoria filosofiei românești, București, 1941
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
înfășat în brațe, îi suflă în față șoșotind. încetîncet, copilul se ogoi. - Să vii la mine să-ți dau buruiană de scăldătoare și să-i faci ceai să-i storci în gură, zise bătrâna, plecând târșit mai departe. NUNTĂ îN BĂRĂGAN Sub casa cu grădină mărginită de salcâmi iarba coboară în pantă, rupându-se deasupra unui maidan. Vara, maidanul exala mirosuri pestilențiale iar seara răsuna de vociferări : acolo copiii jumuleau o minge. în locul țipetelor, într-o zi a scrâșnit un ambreiaj
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de la o școală profesională să lucreze, ca mecanic, într-o mică întreprindere din Slobozia. S-au căsătorit legal și au făcut împreună trei copii. Brăduț, soțul Frosei muncea din greu să le asigure traiul. În Slobozia, oraș de pripas în mijlocul Bărăganului, nu prea erau locuri de muncă, mai ales pentru femei, așa că Frosa își petrecea majoritatea timpului în gospodăria mătușii ce îi fusese ca o mamă, și care lucra la un atelier de țesut covoare. Frosa avea grijă de copii si
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
versurile. 2.Găsiți cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv în text. 3.Completați expresiile: roșu ca..................... albastru ca..................... alb ca........................... fierbinte ca.................. 4 Introduceți într-o compunere cu sfârșit dat expresiile obținute la exercițiul anterior. Alegeți un titlu potrivit. „Bărăganul însuși îți procură asemenea clipe plăcute, dacă știi încotro să privești și să înțelegi ceea ce vezi. Monotonia zărilor e numai aparentă. Se plictisește acela care s ar plictisi și pe marginea căldărilor din munți, cu apa limpede a tăurilor. Tabloul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și într-o pădure ecuatorială. Alături de vegetația buiacă și sălbatică, o sumedenie de vietăți fac pe călător să se creadă într-o țară cu totul depărtată. Mai întâi o mulțime de păsări-unele cu pene de o frumusețe pe care plugarul Bărăganului sau păstorul munților nici n-o bănuiește. Dar ceea ce uimește și mai mult vederea sunt ochiurile de apă cu desăvârșire limpede, nu tulbure, ca cea din Dunăre, și bălțile aproape încropite, pe care se întind ca un covor pestriț nuferii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră deasupra pământului îngrozit furia lor prăpăditoare” (Calistrat Hogaș -În Munții Neamțului) “Partea cea mai secetoasă din toată țara e Dobrogea. Moldova primește mai tot atâta ploaie, cât și Bărăganul și Burnasul ( ca ½ metri). Culmile dealurilor împădurite se bucură însă de mai multă umezeală. Fie că vântul vine din baltă (sud), fie că vine dinspre răsărit (crivățul), el se răcește suind dealurile și dă mai multă ploaie.” (Simion Mehedinți) „Crivățul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Mauriacus. Acela era locul: nimic mai mult decât o răscruce în mijlocul pustiului, unde se ridicau ruinele unui construcții foarte vechi, o stație de poștă, probabil, distrusă mai înainte de alte invazii, sau un punct militar, acum părăsit. De jur împrejur, un bărăgan ce părea nesfârșit și chiar se întindea pe zeci de mile, întrerupt doar de pâlcuri de arbuști și de câteva șiruri de plopi. Nimeni nu-și mai amintea de ce se chema așa, însă un lucru era sigur: acolo urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ne scot datori?! Cum să lași destinul țării și tot sufletul din ea În răspunderea acestor parveniți de mahala?! Să nu ne-amăgim cu gândul că doar ei sunt vinovați, Ci tot neamul ce trăiește de la Istru la Carpați; De la Bărăganul negru până-n tulburata mare, Suntem victime-ale unei tehnici de manipulare. Pașii noștri-nceți și siguri ne îndreaptă spre uitare, Viciați de incultură, de-analfabetismu-n floare. Cum să mai clădim destinul, viitorul țării ntregi Cu aceste mutre acre, adormite prin bodegi, Ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pomenește adesea, soția lui, la fel - au îmbătrânit aici. Tu nu mai vii, dar sunt fericită că te-am văzut, ce-a trebuit să fie n-a fost, pulberea s-a ales de toate până și de câmpia asta a Bărăganului, binecuvântată, blestemată de Dumnezeu, în care încă de pe vremea sciților roadele erau date pieirii, și sciții au tot continuat să vină, din răsărit, din apus, din toate părțile lumii. Dimineața mă înalț în vârful picioarelor pe prispă, mă uit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
această schiță era subînțeleasă ca o metaforă a „relației dintre exploatați și exploatatori“. Păcat boieresctc "Păcat boieresc" Itc "I" Moșia noastră e departe de balta plină de vânat și de pește a Borcii, cale de două ceasuri cu calul, înlăuntrul Bărăganului. În vara anului 1896 eram singur, cu logofătul, cu lucrătorii, cu lanurile întinse, în căldura nemiloasă a verii. Veniseră ai noștri la putere, și tata sta la București, om politic, năpădit de grele afaceri. Mama și două surori erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și chem pe Marin, și treaba e gata! Pe onoarea mea! Și rămase în fața crâșmei, cu mânile în șolduri, cu nădragii largi umflați ca de vânt, privind fericit în urma mea, pe când eu mă cufundam repede pe Corbul meu în umbrele Bărăganului, spre asfințitul șters, aproape stâns. A doua zi pe la toacă, cum descălecai, Sandu se repezi pe ușa crâșmei ca izbit de cineva și răcni la un țânc numai de o șchioapă, care se prăjea la soare: —Mă, tătuță, mă! fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scară. Când mă simți, prin întuneric, necheză ușurel, dulce, și-mi atinse cu botul umed mâna întinsă. Grăjdarul strânse chinga. Îmi pipăii torba, cercai oțelele puștii și mă avântai în șa. Noaptea era caldă. Pete mari de nouri acopereau stelele. Bărăganul tăcea, desfășurându-se ca o mare împietrită în necunoscutul depărtării. Nici glas de om, nici trâmbițare de cucoș, nimic; umbra din fața mea făcea un zid, care se retrăgea cu repejune, pe măsură ce calul înainta în trap iute. Eram nerăbdător, dădeam pinteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curgă fără sfârșit - după cum fără sfârșit îmi închipuiam că va fi flacăra tinereții mele. Dar tresării ca dintr-un vis: îmi răsărise înaintea ochilor icoana vânătorului, amărâtă și aspră... Înainte-mi, până în depărtări nemăsurate, în perdele de neguri, se întindea Bărăganul drept, fără o ridicătură, fără un arbore. Călăream singur subt un cer nemărginit, cu dragostea și cu neliniștea; un vânt slab îmi mângâia și-mi răcorea fața. Un canton, undeva departe, sună de două ori trist, prelung, în nemărginire. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
calitate. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată,/ Pomul vieții vesel fremătând,/ Versul plin de dor, o nestemată,/ Curcubeu în zare tremurând. Doinița Nistor, Spune. Un crâmpei din confesiunea unei poete născute la împreunarea apelor marelui fluviu cu farmecul straniu al bărăganului. Dar și un destin marcat, fără îndoială, de tristele melopei ale ierburilor uscate înainte de vreme. Eu, genele îmi plec spre verdele din frunză,/ Iar cerul meu albastru-l amestec pe o pânză;/în amalgam de temeri și neștiute taine/ Culorile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu-i de-al nostru»; «nu simte românește”»..); deci: vinovații! - pentru că, o dată, vorba tatei: „cunoscuseră”, mult Înainte, nenorocirea dinspre Răsărit, iar a doua oară: de-a dreptul periculoși: cum Îndrăznesc ei, niște... rusificați, să se ridice În două picioare, În mijlocul Bărăganului de patru labe neaoșe (acestea daco-romane!) și să strige că-i doare? - ce, parcă numai pe ei Îi doare lovitura de ciomag ori de gârbaci?, pe toți ne doare, dar nu mai facem atâta caz - apoi noi suntem Români, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe care-l căutăm noi. Prâslea Prefectului de Ianuarie pândea însă sosirea Profesorului încă din prima zi de după Sfântul Vasile. Nu reușise să-și termine tema primită astă toamnă și acum, îngrijorat, ațintea cu binoclul, din balcon, câmpia dunăreană și bărăganul de unde se putea ivi inamicul. Într-adevăr,pe la mijloc de mai, odată cu primele cireșe, siluetele dușmanilor se conturară pe buza orizontului. Neamțo dracoli, șuieră prâsleanul și pe nesimțite trase cuiul de la o petardă defensivă. Pașaportu și aplecu’ mamii ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
orașului. Cu toții veți forma o unitate nouă, ne spune ceremonios un maior, după ce sîntem aliniați În careu. N-avem de ce să fim mîndri, sîntem cu toții convinși că e vorba de o strategie agricolă, bănuim cam ce ne așteaptă În CÎmpia Bărăganului. Cei aproape 200 de soldați vor pleca cu trenuri civile, pe rînd, În grupe de cîte 50. Prima joncțiune se face În gara din Brașov, spre orele 19. De acolo se pleacă mai departe În doar două grupe de cîte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
binoclul puternic, Îmi amintesc cu nostalgie de peisajul de la Hațeg. De jur Împrejur totul e plat, iar ceea ce se vede foarte departe e doar vînt vînăt și cer. Și un punct negru tremurînd nedeslușit - probabil un măgar rumegînd nisip. CÎmpia Bărăganului, În miez de toamnă. După-amiezile descărcăm ramele de fier ale paturilor și le montăm În Încăperile mici, cu tavanul foarte jos, ale dormitoarelor În care ne vom instala după jurămînt. Ar fi bine ca aceia care vor nimeri În paturile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sacoșă flască se zgîiește aiurea, cineva plimbă un cîine, cîinele arată ca dracu’, parcă a pățit ceva Îngrozitor. Unde naiba e toată lumea? Ceva nu e În regulă, Îmi amintesc de aerul speriat al lui taică-meu, văzînd orașul din cîmpia Bărăganului. Dar de Craiova nu se sperie? Încerc să-i povestesc faza lui Andi, dar Îmi iese cu reținere și oricum el merge iute În fața mea și pare că nu vrea să audă, pare că se gîndește la altceva. Un restaurant
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În care se reunesc unități de artilerie, aviație și transmisiuni. Mergem Înapoi În Bateria a 2-a, șoferul tace și eu mă uit la arhitectura standard, clădiri posace, nereușite, aspre, toate militare. Dar, dincolo de aparența comună, e ceva specific locului. Bărăganul Începe să-mi pară un fel de Academie militară. Aici totul are un aer de ogradă oltenească, e ceva neglijent În tot ce se află În jur și te aștepți ca În orice clipă un cîrd de gîște să străbată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noi prin ferestrele deschise, așa că le Închidem. În sfîrșit ne mișcăm. Urmăresc, cu tîmpla lipită de fereastră, stelele care aici, În bezna acestei cîmpii nesfîrșite, sînt fără număr. SÎnt aceeași spuzeală hipnotică din creierii munților din Hațeg și din cîmpia Bărăganului. Și apoi cred că am intrat Într-un tunel, pentru că stelele au dispărut, iar lîngă tren e un zid de cărămidă. Se pare că trenul s-a oprit din nou. Ies din mașină și sar de pe platformă, iar undeva În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
odihnit, pentru diseară. Și pentru la noapte. Pentru toată noaptea de la noapte! în rest,îți doresc numai bucurii. Nebunule! Și eu ție. Nebuno! COPILUL ZĂPEZII Sfârșit de ianuar-început de fevrar. Curenții atmosferici au transferat gerul și zăpezile Siberiei Rusești în Bărăganul Românesc. Ceeace de obicei pe aici era miezul raiului, acum e al iadului.Păreri și convingeri, de la vlădică la opincă, diametral opuse. Ce, pentru unii pare a fi un viitor de aur, pentru alții, e un prezent aproape de mormânt. De
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]