3,362 matches
-
după care încetini și rămase în urmă, permițând altor mașini să intre între ei, și adoptă o poziție vigilentă pe banda de viteză redusă. Începu să imite felul de a conduce al lui Catherine, poziția elegantă a umerilor și a bărbiei, folosirea neîncetată a pedalei de frână. Armonizate, stopurile lor de frână înaintau pe autostradă ca într-un dialog al unui cuplu căsătorit de mult timp. Mă mențineam în spatele lor cu viteză maximă, făcând semne cu farurile tuturor mașinilor care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cumva complici. Treaba a durat mai mult decât mă așteptam și s-a terminat cu un orgasm (al meu, desigur). Am coborât de pe ea. - Ești ok? am întrebat-o. M-a înjurat, tușind. Sângele din buze i se scurgea pe bărbie. - Îmi pare rău, am zis. M-am urcat în mașină, am aruncat lucrurile ei în iarbă și am plecat. Continuam să mă simt aiurea, așa că am mers cu 70 la oră până la București. Când am ajuns acasă, pe la unșpe jumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aș fi putut avea încep de aici: fata care ar fi putut fi iubita mea și nu a fost, cu aceeași ochi, același păr... Ea privește în jur, cu aerul că mă ia peste picior; eu fac un semn din bărbie către ea; ea își ridică colțurile gurii, ca pentru a surâde, apoi se oprește: poate pentru că și-a schimbat părerea, sau așa surâde ea. — Nu știu dacă e un compliment, dar îl iau ca pe un compliment. Și apoi? Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de mânecă, îi supune atenției o problemă, îi încarcă brațele cu un teanc de corecturi. „Doctor Cavedagna!“, „Ascultați, doctor Cavedagna!“, „Să-l întrebăm pe doctor Cavedagna!“, iar el se concentrează de fiecare dată asupra cererii ultimului interlocutor, cu ochii ficși, bărbia tremurând, gâtul răsucindu-se în efortul de a ține în suspensie și în evidență toate celelalte probleme nerezolvate, cu răbdarea dezolată a oamenilor prea nervoși și nervozitatea supersonică a oamenilor prea răbdători. Când ai intrat în sediul editurii și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iese nici un roman care să stea în picioare. Sau programul trebuie revăzut, sau cititoarea nu mai poate fi folosită. Privesc la fața subțire, acoperită de ochelari și vizieră, impasibilă și din cauza tampoanelor din urechi și a suportului care-i imobilizează bărbia. Care va fi soarta ei?“ Nu găsesc nici un răspuns la întrebarea aruncată de Marana aproape cu indiferență. Cu răsuflarea tăiată ai urmărit de la o scrisoare la alta transformările cititoarei, de parcă ar fi fost vorba de aceeași persoană... Dar și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
exemplu mărul lui Adam proeminent, sau modul de a-ți înfunda capul în umeri, folosindu-le pentru a stabili o margine de detașare, de rezervă critică sau încredere, jucăușă; apoi, amănuntul descoperit incidental e valorificat peste măsură, de pildă forma bărbiei tale sau un semn special pe umăr; și din acest început își ia avânt, parcurge (parcurgeți împreună) o pagină după alta de la cap la coadă, fără a sări o virgulă. Între timp, în satisfacția pe care o resimți din felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mamă? O palmă mi-a venit ca răspuns. M-am răzbunat și-am smuls coada vulpii, când nu era nimeni atent, am luat-o cu mine. Acum m-am relaxat. - Uite, ca să nu mă crezi toantă de-a binelea... Ridică bărbia - parcă s-a mai ascuțit nițel - și-și ia un aer transpus: - „Prin decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la toată lumea! M-a botezat maică-mea pe ascuns, că el nu voia s-audă, zice partidu’ că nu, nu... S-a dus cu mine să mă arate la cantină, frumos băiat i-a făcut femeia, are și gropița-n bărbie ca tat-su, m-a desfășat s-arate că-s dotat de mic, a pus mesele cap la cap, a cinstit pe toată lumea, au cântat și m-a uitat acolo, de m-au găsit bucătăresele orăcăind pe-un scaun... Acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor sărat al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus, coboară și urcă pe brațe, urmărește venele care se umflă, alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu-mi dau voie să mai intru de când m-au căutat o zi întreagă și eu am stat acolo și-am tăcut. Am adormit cu capul pe o haină de catifea gri, adusă de unchiu-meu, vaporeanul, cu genunchii strânși sub bărbie, era bine, mirosea a busuioc și a mentă. Haina aceea are căptușeala lucioasă și fâșâie când dai cu unghia încet. Toată lumea e acolo-n dulap și nu mai e nevoie de nimeni din afară. După ce te înveți cu întunericul, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Negru, de dincolo de pod... Mă cheamă Ștefan... - Ștefan... Semeni cu Roland al meu când era mic, ai și semnul din frunte, alunița aceea și sprâncenele unite și nasul... Tare mai semeni... Avea degetele reci și îmi plăcea să-mi ridice bărbia, să se uite la mine. Într-o zi mi-a arătat fotografii cu Roland, serios, în costumaș cu pantaloni scurți și guler alb, sprijinit de-un scaun, dar nu știu dacă semănăm, pentru că eu n-am poze și nici oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am eu cu toate astea? protestă chilianul. Ce vină am eu pentru cîte ți s-au Întîmplat ție, dacă nici măcar nu te cunoșteam? - Vina pe care o aveți cu toții... Uită-te la mine! Îi porunci, Oberlis și apucîndu-l brusc de bărbie obligîndu-l să ridice capul. Privește-mi chipul... E urît, nu-i așa? Uită-te la cicatricea asta de pe obraz și la pata asta roșie și păroasă... Și uită-te la spinarea mea, la picioarele mele strîmbe, la mîna mea stîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
admise el cu naturalețe. E prietenul tău, ai navigat mulți ani cu el pe mare și mai e și singurul supraviețuitor care rămîne de pe vaporul tău... SÎnteți foarte uniți, nu-i așa? Lassa Încuviință În tăcere, În timp ce Georges Își ridica bărbia, ca și cum ar fi fost atent la discuție, Încetînd treptat să mai plîngă. O mică speranță de viață se năștea În adîncul sufletului lui. - E frumoasă prietenia! a continuat Oberlus pe același ton liniștit, aproape afabil și fără să dea semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Pentru că nimeni nu m-a tratat vreodată ca și cum aș fi... Ieși din ea și se așeză pe pat, Începînd s-o dezlege Încet. În cele din urmă, o obligă să se Întoarcă și Îi strînse cu putere fața, apucînd-o de bărbie: - Privește-mă! Îi porunci. Îți par cu adevărat o ființă umană, o persoană? - În fața afirmației ei mute și terorizate, rîse amuzat. Cea mai Înspăimîntătoare dintre toate, nu-i așa? Dar tot un om rămîn, pînă la urmă - plescăi din limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avocatul ei, magicianul ăla simpatic și nostim. — N-am spus că e simpatic, zise ea. Sora Katherine zise: — E încă puțin timid. În carnețel, am scris: Încă? — De când cu ghinionu’ ăla mic, zise ea și zâmbi cu sprâncenele arcuite și bărbiile duble îndesate una într-alta. Nu purta centura de siguranță. Ea zise: — Mașina s-a rostogolit chiar peste el. Ea zise: — De-asta ar fi așa perfect pentru tine. Mai-nainte, când eram încă sedată, cineva îmi luase oglinda din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
găsit. Cearșafurile de hotel lasă aceeași impresie la atingere ca cearșafurile de spital. Suntem la distanță de mii de kilometri de când ne-am întâlnit, și degetele mari ale lui Brandy încă mai netezesc păturile de sub locul unde cândva îmi era bărbia. Fața mea e ultimul lucru pe care băieții și fetele go-go vor să-l întâlnească atunci când intră pe o alee întunecată în căutare de hapuri puternice. Brandy zice: — Ne întoarcem imediat ce vindem toată marfa. Silueta lui Seth se vede în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un ostatic c-o supradoză. Brandy își ascunde ochii în spatele ochelarilor Ray-Ban, să poată conduce în intimitate. Glamour, instantaneu de pe-o altă planetă în anii ’50, Brandy își trage o eșarfă Hermès peste părul roșcat și-o leagă sub bărbie. Eu nu mă văd decât pe mine reflectată în ochelarii Ray-Ban ai lui Brandy, mititică și oribilă. Încă încordată și debusolată de aerul rece al nopții în jurul parbrizului. Cu capotul de baie încă târât pe asfalt, prins în portieră. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lingurițe de argint năvălesc în picioarele noastre. Brandy are sfeșnice între picioare. Un taler de argint strălucind în lumina stelelor e pe jumătate ieșit de sub scaunul lui Brandy, uitându-se în sus între picioarele ei lungi. Brandy mă privește. Cu bărbia în piept, Brandy își coboară ochelarii Ray-Ban până pe vârful nasului și-și arcuiește sprâncenele desenate cu creionul dermatograf. Ridic din umeri. Cobor să-mi eliberez încărcătura drăgăstoasă. Chiar și cu portbagajul deschis, Manus nu se mișcă. Genunchii îi sunt lipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se mijesc. Brandy se aplecă mai aproape ca să-l studieze mai bine. Fratele meu care vrea să-mi fure logodnicul. În punctul ăsta, vreau doar ca toată lumea să moară. — Trezește-te, scumpete, zice Brandy cu o mână strânsă căuș sub bărbia lui Manus. Și Manus se uită printre gene: — Mami? — Trezește-te, scumpete, zice Brandy. E OK. — Acum? zice Manus. — E OK. Se aude un răpăit slab, sunetul ploii pe acoperișul unui cort sau pe-o decapotabilă acoperită. — O, Doamne - Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Ascultă, nu vreau să știu cine ești, dar dacă ai putea fi oricine, cine ai fi? — Nu îmbătrânesc, asta-i sigur, zice Manus, scuturând din cap. Nici nu mă gândesc. Cu brațele încrucișate, se leagănă călcâie-vârfuri, călcâie-vârfuri. Manus își vâră bărbia în piept și se leagănă, uitându-se în jos la toate sticlele sparte. Plouă mai tare. Nu simți mirosul penelor mele de struț afumate și nici L’Air du Temps al lui Brandy. — Atunci ești domnul Denver Omelet, zice Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-mi trebuie genul ăla de atenție. Nu-l mai vreau. — Contur de buze! zice Sofonda. — Luciu de buze! zice ea. Ea zice: — Avem o hemoragie! Și Vivienne se apropie cu o batistă de hârtie ca să tamponeze Plumbagoul în exces de pe bărbia lui Shane. Sora Katherine îmi aduce ce i-am cerut, te rog, și sunt fotografiile, pozele lucioase 20x25 cu mine în cămașa mea albă. Nu sunt bune sau rele, urâte sau frumoase. Sunt pur și simplu așa cum arăt. Adevărul. Viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
al Serviciului și nu și-a schimbat în nici un fel atitudinea față de el. Aceeași expresie blazată de cîine adormit, mai precis, care pare adormit, supraveghind lumea din jur printre gene cu o privire tăioasă, rapidă. Saluta umflîndu-și buzele, ridicîndu-și nițel bărbia și atîta tot. Trecea legănîndu-se ca un urs, pășind ușurel în pantofii imenși, caraghioși, cu talpă de cauciuc alb. Singura extravaganță. În rest, cu toate că oricine ar fi tresărit dacă l-ar fi văzut în preajmă, în clipa următoare îl uitai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era colonel se vedea după uniformă, iar că era în retragere te lămureai văzîndu-l. Un colonel de aviație, supt la față, cu ochii negri și adînciți în orbite, cu o strălucire de cărbune proaspăt, mișcări iuți, cenușiu în obraz, cu bărbia ascuțită și ușor întoarsă, semn de ambiție și încăpățînare. Era însoțit de un bărbat rotofei, cu favoriți albi și pete pe frunte, altfel cu obraz roșu și gît gros. Trăsura s-a rătăcit puțin pe ulițe, pînă la urmă vizitiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față pe prinț, silindu-l să întindă mîna mai mult pentru a păstra o distanță cuviincioasă. Balbo se lumină în obraz, cu toate că arboră o expresie neașteptat de nouă, aspră, își împinse bărbia cu un gest cunoscut din jurnalele de actualități Luce, părea a fi un semn ori un consemn al cavalerismului oficial, își duse mîna stîngă la spate, iar dreapta o întinse scurt, energic. Cînd i-a simțit palma, degetele, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu zboară, ci se tîrăște pe cer. Iar aerul de deasupra mării le este inaccesibil aici, deasupra mării noi sîntem stăpîni. Sîntem un popor de artiști, de eroi, de navigatori." Și-și puse brusc mîinile încrucișate pe piept, își împinse bărbia cu un efort vădit înainte, își înclină capul pe spate coborînd pleoapele, privind așa, ca printr-o ambrazură. Leonard Bîlbîie îl auzi pe prinț spunînd cu o amărăciune pînă atunci nesesizată în voce, îl auzi în ciuda ropotului de aplauze care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]