680 matches
-
doi secu riști pentru al aresta pe tata. - Îmbracă-te că mergi cu noi! - au poruncit coborâții. Cu stăpânirea de sine care-l caracteriza, demnă de admirat și astăzi, le-a răspuns: - Vă așteptam, dar dați-mi voie să mă bărbieresc și să stau la masă... Au acceptat, n-au folosit violența; i au impresionat poate lacrimile noastre. A urmat calvarul familiei Scum pu. Întemnițat la închisoarea din Bârlad, a fost transferat apoi tocmai la închisoarea din Brașov. Cote mari de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
demnitate, ducându-l la secție în chiloți. Are mare dreptate neamțul. Huooo, poliția nemțească! Normal era, să fie anunțat omul cu cel puțin o săptămână mai înainte, că va fi săltat, să aibă omul răgaz să se tundă, să se bărbierească, să-și pupe copiii și aia a mă-sii, să se îmbrace la patru ace după ce, eventual, a reușit să mai slăbească un pic în vederea încarcerării. Dar iată că o știre din cancan.ro m-a făcut, paf! Este vorba
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
imaginației sau al constatării că lipsesc. Personajele văd ceea ce nu mai există pentru că rememorează și chiar inventează. În acest caz, verbul "a vedea" nu este folosit ca simbol al lucidității, ci al tulburării: "Înainte, nu mă priveam niciodată. Când mă bărbieream, vedeam un obraz, apoi altul. Nu pe mine. Acum aș vrea să mă privesc, dar nu se mai poate" (p. 55). În lipsa oglinzilor, cei doi preiau rolul reflexiei, povestindu-și reciproc cum arată. Se orientează astfel spre o gemelitate semnificativă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
e un lucru natural, firesc și chiar eficient. Cui i-ar folosi, spre exemplu, să țină minte cu ce fel de obiele sau cu ce fel de nojițe, în fiecare dimineață, își mula opincile pe picioare străbunicul lui; dacă se bărbierea sau nu; ce mânca la prânz, cât de multă sare și ce fel de ardei punea în mujdei; pe ce rogojină sau în ce căpiță făcea amor cu străbunica și anume când, ziua sau mai probabil noaptea pentru a se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
invinuiri aberante, ba mă mai și lovea de multe ori. Era duminică 26 ianuarie 1975. Soțul meu de abia venise acasă după o săptămână de absență. Venise să se schimbe și iar să plece. A intrat în baie să se bărbierească și să se spele iar în acest timp cânta o romanță pe care o cânta de multe ori împreună cu mama când mergeam la părinții mei. El și cu mama mea aveau și acord în voce. Deodată s-a auzit soneria
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
părea suspect. Împărtășea fratelui său teama de a nu fi omorât într-un fel sau altul, dar mai ales prin otrăvire. Refuza mâncarea, singur își prepara câte un pui, își fierbea și lapte. Nu se ducea în sat să se bărbierească, ci chema frizerul acasă. Alteori, se ducea singur tocmai la târgul Podu Turcului pentru cumpărături, deoarece acolo spera să nu-l cunoască nimeni. În oboseala lui, persoana cea mai temută era subalternul și colaboratorul său, doctorul C. I. Parhon care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în holul principal al școlii și obțineai semnătura mult dorită. Abia după aceea începea febra pregătirilor vestimentare care cuprindea întreaga clasă. O îmbrăcăminte frumoasă, impecabilă, care să facă impresie, nu era un lucru ușor de realizat. În timp ce specialistul clasei îl bărbierea și tundea pe cel grăbit să ajungă la întâlnire, ceilalți colegi căutau costumul de haine cel mai elegant, la care asortau cămașa și cravata, ghetele cele mai bune, lustruite cu cremă Gladys, pălăria și pardesiul le asortau cu ghetele, iar
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
-l fi auzit venind, se profila În contralumină chiar În ușa turnului. 9. - Am și intrat? Stătea În picioare În fața picturii murale, iar fumul țigării care Îi atârna Între buze Îl făcea să mijească ochii dincolo de lentilele ochelarilor. Era proaspăt bărbierit și purta o cămașă curată, cu mânecile suflecate până la coate. Faulques i-a urmărit direcția privirii. Într-o zonă Încă nepictată, desenul În cărbune și unele tușe de culoare peste văruiala albă schițau forme Întinse pe pământ, care, atunci când fresca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fiecare deținut, de tăiat, legat și cărat la grind. Imposibil de realizat”. Și mai departe acesta concluzionează: „Deveniserăm niște fiare. De la 5 decembrie până la 15 martie - atâta durează sezonul de tăiat - nimeni nu s-a spălat, nimeni nu s-a bărbierit. Eram opt brigăzi în fiecare bac, deci cam patru sau cinci sute de deținuți, dormind în cele trei cale ale acestui șlep de grâne de pe vremea împăratului Franz- Joseph. În fiecare seară, după numărătoare, câte trei din fiecare brigadă eram
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
i-a spus: -“Mamă, eu sunt!,”emoția revederii i-a fost fatală mamei sale. Iosif Schwartz, povestește că, după eliberarea din închisoare, ajunge la București și, în timp ce aștepta trenul spre Timișoara, a intrat la o frizerie să se bărbierească. Atunci când s-a uitat în oglindă a rămas stupefiat văzând chipul unui om îmbătrânit și obosit, cu dinții căzuți și a înțeles de ce gardienii i se adresau cu “moșule”. Din fericire atunci când a ajuns acasă fiul său l-a recunoscut
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Plouă istoric și postum/ ploaia de dincolo". În acest context lupta împotriva destinului rămâne singurul sens al existenței ("Balaurul","Zarurile sunt aruncate"): "Balaurul cu șapte capete,/ Degeaba pierde unul dintre ele/ Că-i sare altul viu din rană./ Al cărui bărbieri suntem/ Tăind mereu aceste capete/ Ce cresc la fel, după tăiere.". Permanenta zbatere pentru a învinge face din Adrian Păunescu un poet stenic "îngăduiți-mi să mai încerc,/ am destul sânge și destul vis,/ mi-e capul inflamarea unui cerc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu cîrpești pe cineva, că-i cîrpești mințile. Nu se mănîncă ceva uitat, că acela uită degrabă. Se crede că cetind cineva seara și punîndu-și cartea sub căpătîi nu va uita cele cetite. Mire Mirele e dator să nu se bărbierească pînă în sara de vedere. Mireasă Cînd vine mireasa acasă, ea nu se dă jos pînă nu vine soacră-sa să o ia. Mireasa toate le poate face cît este mireasă, numai să nu se laie și să nu aducă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a răsări soarele, acela nu mai are boale în oase. Unii țin vinerea mai mult decît dumineca. Să nu dai afară gunoiul, nici să dai cu împrumut foc sau sare. Să nu toci, că-ți coc degetele. Să nu te bărbierești sau să te tunzi. (Gh.F.C.) Vis Cînd te culci numărînd, ai să visezi ceva. Toate visele visate sîmbătă noaptea spre duminecă se izbîndesc. Visurile înspre duminecă nu se izbîndesc. Cînd te scoli din somn să nu te uiți pe fereastră
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
frumos în prezența ei. Băiatul prefera ca ea să stea la depărtare, de unde să trimită bani. Spera ca și de data asta cei doi să plece într-o excursie. În ziua aterizării, bătrînul s-a dus la frizer, s-a bărbierit, și-a luat cămașă nouă, și-a scos de la curățătorie costumul cel mai bun, și-a făcut pantofii cu cremă, s-a dat cu trei tone de parfum. S-a uitat de cîteva ori în oglindă înainte de-a ieși
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
oglindea, în afară de faptul că purta, în loc de costum, fustă în culori țipătoare. Două șiruri de mărgele mari și colorate curgeau printre straturile de grăsime. Și mai era o deosebire: ea avea o mustăcioară deasupra buzelor strident rujate. Tatăl lui Alin se bărbierea. Seara făceau întrecere care are țîțe mai mari și mai lăsate. Mama așeza gulerul cămășii lui Alin și-i netezea cutele hainelor. Alin încerca să se desprindă din brațele ei de caracatiță. Alin nu părea supărat. Mușca dintr-un baton
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
zile. S-a stins Într-o liniște desăvîrșită. Dumnezeu să o ierte! Mortul este spălat. După aceasta i se taie unghiile de la mîini și de la picioare, le bagă Într-o batistă, care se pune În sicriu. Dacă este bărbat este bărbierit, pieptănat, Îmbrăcat cu haine noi, ca pentru o călătorie aleasă. În sicriu se așterne un macat nou iar acoperămînt pentru față o pînză lungă albă lungă cît corpul. Într-o mică perniță se Înfig ace la care se adaugă o
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ei este nevoia acestora de activitatea respectivă, dacă o asemenea nevoie există. Dar, observă Nozick, acest mod de a gândi conduce la concluzii inacceptabile, de tipul aceleia că singurul criteriu potrivit pentru distribuirea serviciilor bărbierului este nevoia de a fi bărbierit. În plus, constată Nozick, Williams nu aduce niciun argument care să legitimeze ideea că țelul intern al activității ar trebui să precumpănească, ca și criteriu de distribuție, față de, spre exemplu, scopul particular al persoanei care realizează activitatea: Dacă cineva se
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
nedrept din partea lui să-și aloce serviciile acelora cu care lui îi place cel mai mult să stea de vorbă? Sau dacă lucrează ca bărbier pentru a câștiga bani spre a-și plăti taxele la școală, poate el să-i bărbierească numai pe aceia care plătesc mai bine sau dau un bacșiș mai gras? De ce să nu poată un bărbier să folosească exact aceleași criterii în alocarea serviciilor sale ca oricine altcineva ale cărui activități nu au niciun țel intern care
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
căruia doar natura umană trebuie să i se supună. Conștiința temporalității începe să se facă din ce în ce mai simțită pe parcursul cărții, odată cu perceperea unei oboseli stranii, a unei dorințe de uitare și liniștire, căci "mi-s grei bocancii timpului pe umăr" (Mă bărbieresc și plâng). În Orizont și stil, Blaga denumește metaforic "cele trei orizonturi temporale posibile și de profil divers, ale inconștientului": timpul-havuz, "orizontul temporal deschis unor trăiri îndreptate prin excelență spre viitor", timpul-cascadă, "orizontul unor trăiri pentru care accentul supremei valori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celebrări ale clipelor unui prezent care se vrea etern în succesiunea lor; regăsim, astfel, un prezent al celebrării întâlnirii îndrăgostiților Sărut mâinile Doamnă! La revedere Domnule!, unul al adâncirii într-o Noapte gurmandă, altul al suferinței, în Bătrânii sau Mă bărbieresc și plâng, multiplele ipostazieri ale prezentului revoltei, în Talanga, Presiunea luminii sau Demonul, în fine, un prezent al creației în Cititorilor, dulcilor mei contribuabili. Există, surprinzător, și un poem în care sunt unificate cele trei timpuri, cu o ironie mușcătoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înțelege treptat că se află în mijlocul unui univers de coduri alegorice, care trebuie numaidecît descifrate. Agasat de prezența stăruitoare a sclavului Babo între el și Cereno, căpitanul american intuiește că la mijloc ar putea fi ceva necurat (mai ales după ce, bărbierindu-l pe Don Benito, Babo a lăsat briciul să alunece încet pe jugulara stăpînului său, în butaforia vagă, dar morbidă, a unei amenințări enigmatice). Ca atare, el simulează părăsirea vasului chilian, oferind totuși, într-o sugestie destul de evidentă, căpitanului sud-american
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în pat, dar cu tine deasupra. da, da, clatină-te și alintă-te și nu coborî mai jos ăstea două-trei zile cît sînt liber de anul nou. mîine o să-ncerc s-ajung la tine de pe pat. dar numai după ce mă bărbieresc și mă fac frumos. pssst! bat colindători la ușă, dar nu vreau să te vadă. așa că n-o să descui. însă mîine nu va mai bate nimeni. mîine, după ce mă bărbieresc și mă fac frumos, mă ridic din pat pe vîrfuri
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
s-ajung la tine de pe pat. dar numai după ce mă bărbieresc și mă fac frumos. pssst! bat colindători la ușă, dar nu vreau să te vadă. așa că n-o să descui. însă mîine nu va mai bate nimeni. mîine, după ce mă bărbieresc și mă fac frumos, mă ridic din pat pe vîrfuri și ne-ntîlnim acolo. în sfîrșit. bucla ta blondă, încheiată cu un nod cît toate zilele, se va-ntuneca puțin, pentru că trupu-i plin de zemuri sumbre, dar tu ești lumină, ce
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
cei rămași la urmă, se întreține cu grupul celor mai puțin grăbiți. Un du-te-vino zgomotos apropie și separă grupurile și în dimineața următoare, când sosesc alți invitați. Agitația se stinge abia după prânz. Doamnele sunt la coafor, bărbații citesc, se bărbieresc, dorm. Înaintea premierei mai stăruie doar silueta unei pelerine cenușii. Flutură, ca un clopot, de sub streașina unor boruri largi și negre. Se pierde în dunga unor uliți ascunse... Străinul ar putea fi recunoscut, spun cei intrigați : chipul supt, fruntea prelungită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În interior le dă dreptate, vede În fiecare zi cum rânjește disperarea pe la colț de stradă, iar faptul că este membru de partid la pedele a Început să-i provoace insomnii. De-aia nici nu a avut curaj să se bărbierească, pentru a nu-și tăia cumva jugulara din cauza dracilor care s-au luat la bătaie În corpul său. Băi, băieți, știți că eu nu sunt un om rău. Presa este pentru mine apă și aer. Dacă ăștia ai mei Îmi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]