546 matches
-
gură s-o vadă bucurîndu-se și chiar să-i ceară imediat poeziile ca să le citească, îl întrebă pe un ton total neadecvat momentului: De ce nu te legi la șireturi?... Vai, cît de neglijent ești! O să-ți pierzi tenișii prin mocirlă! Bărzăunul se răci complet, ca și cum ar fi turnat cineva pe el o găleată cu apă. Încercă să surprindă ochii Ilincăi, pentru a vedea dacă nu cumva a glumit, dar nu reuși. Ilinca părea străină. Nu mai spuse nimic și chiar încetini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
scrie poezii ca unei zîne, iar ea îl întreabă de ce nu se încheie la șireturi!... Dar știe ea ce lucru mare-i să poți scrie o poezie? De cum ajunseră la grup porniră cu toții imediat, fără să-l întrebe nimeni pe Bărzăun de ce-a întîrziat. Doar Virgil și Vlad îi aruncară priviri nu prea prietenești și se apropiară amîndoi de Ilinca pentru a-i lua din mîini unul o sacoșă mică, în care avea o tartină și trei mere, iar celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bucura de participarea domnului Nicanor, a lui Iancu Răgălie, a doctorului Pompiliu Stănescu, a arheologului Ovidiu Ardei, a actorului Petrică Ciuraru de la Teatrul Național, aflat în concediu în sat, precum și a Ilincăi, a lui Virgil, Vlad, Tomiță, și bineînțeles, a Bărzăunului. Erau, așadar, 10 persoane. Toți se îmbrăcaseră cît mai sumar, pentru a avea posibilități mai mari de mișcare și pentru a nu-și murdări hainele de noroi. Drumul pînă la marginea pădurii se scurse repede, fără nimic deosebit. Cei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vampiri, iar cei mai tineri mergeau cu cîțiva pași înainte, în următoarea formație: Ilinca, avîndu-l în dreapta pe Virgil și în stînga pe Vlad, Tomiță, cînd în dreapta, cînd în stînga celor trei fără să-și poată găsi un loc stabil, apoi Bărzăunul, singur, cu capul în pămînt, lovind mereu, cînd cu un picior cînd cu altul, în pietre, bulgări, lemne. Numai de-al dracului nu-și legase șireturile, deși avusese acest gînd de cum ieșise pe poartă. Dar de ce trebuise să-i atragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de-al dracului nu-și legase șireturile, deși avusese acest gînd de cum ieșise pe poartă. Dar de ce trebuise să-i atragă atenția Ilinca? Și, mai ales, cu tonul acela și-ntr-un moment deosebit! De cum intrară mai în adîncul pădurii, Bărzăunul fu invitat în mod oficial, de Nicanor, să treacă în frunte și să-i conducă pe unde-i mai bine. Bagă de seamă cum ne duci și pe unde ne duci, flăcăule! îi strigă doctorul amenințîndu-l cu degetul. Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
amenințîndu-l cu degetul. Nu cumva să ne pomenim hrană broaștelor în mlaștină! Ticu știe cel mai bine drumul, strigă Ilinca trecînd în imediata lui apropiere. O să vedeți prin ce locuri frumoase o să ne ducă și cîte o să ne arate! Dar Bărzăunul nu se arătă deloc impresionat de laudele Ilincăi. Aproape că nici nu le auzise. Se mulțumi doar să dea din cap trist, ca după ceva iremediabil pierdut și să-și vadă în continuare de drum. Nu mai avea nimic nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-și vadă în continuare de drum. Nu mai avea nimic nici o valoare... Și nu mai scoase nici o vorbă, cu toate provocările lui Virgil și Vlad, dar mai cu seamă ale Ilincăi, pînă ajunseră la Piatra Domniței. Mare poznă și cu Bărzăunul ăsta, se spovedi Ilinca lui Tomiță într-o vreme. Se supără pe mine degeaba... foarte des se supără pe mine... Și măcar de mi-ar spune din ce cauză, dar tace mereu... La Piatra Domniței făcură un popas mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
poalele peretelui de stîncă și minunîndu-se tot timpul de frumusețile extraordinare pe care le vedeau de jur împrejur. Și pentru că toți se pomeniră cu o poftă grozavă de mîncare, se hotărîră să guste ceva din cele luate de-acasă. Numai Bărzăunul n-avea nimic, nimic... și nici acasă nu mîncase nimic... Iar foamea mușca din el cu colți de hienă. Pentru a nu mai fi martorul acelui ospăț total nepotrivit cu starea sa, se hotărî să intre în iaz și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca niciodată, îl paralizară din nou. Nu fu în stare decît să rămînă cu gura căscată, deși nu voise să scoată nici o vorbă. Tu nu vrei să mănînci nimic, Ticule? îl întrebă ea cu voce blîndă și prietenoasă. Nu, răspunse Bărzăunul, continuînd să fie supărat și reușind, după sforțări inumane, să întoarcă privirea în altă parte. Dar ce-i cu tine, mă băiatule, de te-ai acrit așa, din senin? Și de ce nu mai scoți o vorbă cu nimeni?... Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întoarcă privirea în altă parte. Dar ce-i cu tine, mă băiatule, de te-ai acrit așa, din senin? Și de ce nu mai scoți o vorbă cu nimeni?... Ce ți-am mai făcut de data asta? Mare poznă cu tine! Bărzăunul ridică dintr-un umăr și nu-i răspunse. Ține asta, zise Ilinca încercînd să-i prindă privirea. Și-i întinse tartina pe care i-o pusese maică-sa de-acasă, o tartină mare, cu unt și șuncă presată. Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i prindă privirea. Și-i întinse tartina pe care i-o pusese maică-sa de-acasă, o tartină mare, cu unt și șuncă presată. Mie nu mi-i foame... Am mîncat acasă... Mănîncă tu și nu mai fi prost degeaba. Bărzăunul vru să se împotrivească și totodată să-i spună cîteva cuvinte cu care să lichideze, o dată pentru totdeauna, orice sămînță de discuție între ei doi. Dar... cînd descoperi iar acele buchete de minuni din ochii ei și cînd îl acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o ia... O fracțiune de secundă ochii săi se plimbară de la tartină la Ilinca și invers. Firimitura de zîmbet din colțul stîng al gurii căpătă proporții. Dar nu întinse mîna după tartină. Nu iei, Ticuțule? insistă Ilinca. Abia atunci descoperi Bărzăunul că nici o muzică din lume nu-i mai frumoasă ca vocea Ilincăi. Dar tu? bîigui el încet, nereușind încă să întindă mîna după tartină. Mie nu mi-i foame, nu ți-am spus?... Ia tu... tu ai plecat flămînd... Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nereușind încă să întindă mîna după tartină. Mie nu mi-i foame, nu ți-am spus?... Ia tu... tu ai plecat flămînd... Știu eu ce știu. Și-i întinse tartina pînă sub nas rîzînd și topindu-se toată în ochii Bărzăunului. Bărzăunul luă tartina, dar în clipa aceea nu mai simți nici un fel de foame. Parcă atunci s-ar fi ridicat de la cel mai grozav ospăț. Hotărît lucru, ochii și zîmbetul Ilincăi puteau ține și de foame și de sete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
încă să întindă mîna după tartină. Mie nu mi-i foame, nu ți-am spus?... Ia tu... tu ai plecat flămînd... Știu eu ce știu. Și-i întinse tartina pînă sub nas rîzînd și topindu-se toată în ochii Bărzăunului. Bărzăunul luă tartina, dar în clipa aceea nu mai simți nici un fel de foame. Parcă atunci s-ar fi ridicat de la cel mai grozav ospăț. Hotărît lucru, ochii și zîmbetul Ilincăi puteau ține și de foame și de sete și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aceea nu mai simți nici un fel de foame. Parcă atunci s-ar fi ridicat de la cel mai grozav ospăț. Hotărît lucru, ochii și zîmbetul Ilincăi puteau ține și de foame și de sete și de toate la un loc! Și Bărzăunul se blestemă iar în gînd, cu mult mai puternică tărie pentru faptul că îndrăznise să se supere pe Ilinca. Se hotărî deci să nu se mai supere niciodată pe ea, orice-ar fi. În clipa aceea se apropiară de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu mult mai puternică tărie pentru faptul că îndrăznise să se supere pe Ilinca. Se hotărî deci să nu se mai supere niciodată pe ea, orice-ar fi. În clipa aceea se apropiară de ei Vlad și Virgil vorbind... dar Bărzăunul nu mai putea fi atunci atent la nimeni și nimic în afară de Ilinca. Puse tartina pe o piatră, lîngă hainele pe care le dezbrăcase și se aruncă deodată în apa rece pufăind și scoțînd fel de fel de strigăte. Toți de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care le dezbrăcase și se aruncă deodată în apa rece pufăind și scoțînd fel de fel de strigăte. Toți de pe mal se apropiară de apă privindu-l mirați și făcînd glume pe seama sa. Și cînd toți se așteptau mai puțin, Bărzăunul se ridică din apă ținînd în mîna dreaptă un păstrăv mare, strălucind în bătaia razelor. Ilinca scoase un țipăt de plăcere, iar ceilalți holbară ochii ca la ceva cu totul ieșit din comun. Bărzăunul aruncă păstrăvul spre Ilinca și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cînd toți se așteptau mai puțin, Bărzăunul se ridică din apă ținînd în mîna dreaptă un păstrăv mare, strălucind în bătaia razelor. Ilinca scoase un țipăt de plăcere, iar ceilalți holbară ochii ca la ceva cu totul ieșit din comun. Bărzăunul aruncă păstrăvul spre Ilinca și intră iar în apă. În mai puțin de un sfert de oră reuși să prindă 8 păstrăvi mari și cîțiva mai mici, minunîndu-i pe toți cei prezenți. Ilinca părea cea mai fericită. Se agita mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în apă. În mai puțin de un sfert de oră reuși să prindă 8 păstrăvi mari și cîțiva mai mici, minunîndu-i pe toți cei prezenți. Ilinca părea cea mai fericită. Se agita mereu pe mal scoțînd strigăte ori rîzînd spre Bărzăun. Domnul Nicanor, la insistențele doctorului și ale lui Petrică Ciuraru, aprinse un foc de vreascuri și pregăti, după indicațiile Bărzăunului, vatra pe care să frigă peștele. În iaz mai intrară, alături de Bărzăun, Vlad, Tomiță și arheologul Ovidiu Ardei. Dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
minunîndu-i pe toți cei prezenți. Ilinca părea cea mai fericită. Se agita mereu pe mal scoțînd strigăte ori rîzînd spre Bărzăun. Domnul Nicanor, la insistențele doctorului și ale lui Petrică Ciuraru, aprinse un foc de vreascuri și pregăti, după indicațiile Bărzăunului, vatra pe care să frigă peștele. În iaz mai intrară, alături de Bărzăun, Vlad, Tomiță și arheologul Ovidiu Ardei. Dar nimeni, în afara Bărzăunului, nu mai reuși să prindă măcar un păstrăv. Lui Vlad îi venea să tune și să fulgere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mereu pe mal scoțînd strigăte ori rîzînd spre Bărzăun. Domnul Nicanor, la insistențele doctorului și ale lui Petrică Ciuraru, aprinse un foc de vreascuri și pregăti, după indicațiile Bărzăunului, vatra pe care să frigă peștele. În iaz mai intrară, alături de Bărzăun, Vlad, Tomiță și arheologul Ovidiu Ardei. Dar nimeni, în afara Bărzăunului, nu mai reuși să prindă măcar un păstrăv. Lui Vlad îi venea să tune și să fulgere de furie. Auzi tu, să ajungă să-l întreacă pe el Bărzăunul! Degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nicanor, la insistențele doctorului și ale lui Petrică Ciuraru, aprinse un foc de vreascuri și pregăti, după indicațiile Bărzăunului, vatra pe care să frigă peștele. În iaz mai intrară, alături de Bărzăun, Vlad, Tomiță și arheologul Ovidiu Ardei. Dar nimeni, în afara Bărzăunului, nu mai reuși să prindă măcar un păstrăv. Lui Vlad îi venea să tune și să fulgere de furie. Auzi tu, să ajungă să-l întreacă pe el Bărzăunul! Degeaba, însă. Oricît se străduia, sub orice stîncă ar fi căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
alături de Bărzăun, Vlad, Tomiță și arheologul Ovidiu Ardei. Dar nimeni, în afara Bărzăunului, nu mai reuși să prindă măcar un păstrăv. Lui Vlad îi venea să tune și să fulgere de furie. Auzi tu, să ajungă să-l întreacă pe el Bărzăunul! Degeaba, însă. Oricît se străduia, sub orice stîncă ar fi căutat, păstrăvii nu voiau să se lase prinși, iar Ilinca arunca în el cu pietricele, ironizîndu-l. În scurtă vreme Bărzăunul deveni eroul zilei și toți cei mari, cu excepția domnului Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
furie. Auzi tu, să ajungă să-l întreacă pe el Bărzăunul! Degeaba, însă. Oricît se străduia, sub orice stîncă ar fi căutat, păstrăvii nu voiau să se lase prinși, iar Ilinca arunca în el cu pietricele, ironizîndu-l. În scurtă vreme Bărzăunul deveni eroul zilei și toți cei mari, cu excepția domnului Nicanor și a cumnatului său, Răgălie, îi adresară cele mai grozave laude. E de la sine înțeles că asemenea laude, spuse în gura mare de față cu Ilinca, nu plăcură deloc lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cele mai grozave laude. E de la sine înțeles că asemenea laude, spuse în gura mare de față cu Ilinca, nu plăcură deloc lui Vlad și nici lui Virgil. Dar nu se manifestară în nici un fel. În timp ce păstrăvii sfîrîiau pe lespede, Bărzăunul, dîrdîind de frig, dar fericit în cel mai deplin înțeles al cuvîntului, aruncă iar priviri lungi spre cele două porți de întuneric din inima Pietrei Domniței. Și, fără să se gîndească prea mult dacă-i bine sau nu să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]