527 matches
-
ești un jurnalist justițiar, care scrie pentru revista de față, și ești ciopîrțit În porții mici În propriul tău living - asasinule, bucură-te!!! -, atunci șeful Parker și mongoloizii lui moraliști, mizantropi și tembeli Își vor pune palmele În sîn (bine bătătorite de cîte peșcheșuri au Încasat) și vor fredona „justiția e o chestie trecătoare“, În vreme ce ucigașul scapă basma curată. Se Împlinesc doi ani de cînd Sid Hudgens a fost ucis și tăiat În bucăți În livingul său din Chapman Park. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se opune dificilul ,,salt al infinitului”, al ,,acrobatului eleuzin”, si poate că nimic nu capătă mai multă pregnanta În volumul Alinei Tăcu decât acest mod de a călători al eului În căutarea poeziei. Ieșirea din spațio-temporalitatea măsurabila - cale, de altfel, bătătorita de Închinătorii Euterpei - are Însemnătate nu atât În sine, cât mai ales pentru calitatea să corelativa, atunci când Înăuntru și În afara năpădesc deopotrivă ființă, dorindu-se cantate de dublul flaut al muzei. Cunoașterea ,,cuvântului nocturn” este zbatere, chin Împăcat În marginile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ieșeana a relatat pe larg ceea ce s-a Intamplat In Piata Unirii. Organele represive, care au suprimat mișcarea nu și-au prezentat niciodată punctul de vedere. În linii mari, povestea lui 14 decembrie 1989 a mers mereu pe aceleași urme bătătorite. La 14 decembrie 1989, un grup de intelectuali ieșeni a Încercat să organizeze la Iași o amplă acțiune de protest Împotriva regimului ceaușist. Membrii mișcării conspirative care se numea ,,Frontul Popular Român” susțin că acțiunea era pregătită de cel putin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
al divinului Iulius, așezat între cele două arcuri triumfale care sărbătoresc victoria lui Augustus de la Actium și succesul său în Parția. Totul conceput ca o idee unitară menită să-l glorifice pe princeps. Se angajează cu pași mărunți pe drumul bătătorit ce leagă Templul Vestei de palatul pontifical. Se gândește că noile clădiri le exclud cu multă eleganță pe cele vechi din spațiul public. Așa cum Templul Vestei și Regia au fost înlocuite de noul altar de pe Palatin. Au devenit indezirabile pentru că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Închis Înăuntrul ei pe Cagliostro, Într-o celulă fără ușă (se intra, pentru prima și ultima oară, printr-un chepeng din tavan), cu o ferestruică prin care condamnatul putea vedea doar cele două biserici ale satului. Pe patul de pământ bătătorit unde dormea Cagliostro și unde a murit am văzut un buchet de trandafiri, și mi s-a explicat că mai există și azi mulți adepți ai lui care merg În pelerinaj la locul martiriului. Mi-au spus că printre pelerinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un drumeag pentru vite, care duce la coliba singurului sfânt de bună-credință, aflat în limita hotarelor Fatehpurului. Acolo, Conducătorul Suprem, care confundă Întunericul și Sabia Sfântă a Islamului, se trezește în fața unui sărman orb, căruia îi atinge picioarele cu pielea bătătorită și-l imploră să-l scape de blestem. Charlie Privett-Clampe se trezește dis-de-dimineață, dornică să călărească devreme, înainte de a începe treburile zilei. Îl ia pe Bradywine la o plimbare rapidă și este deja înapoi, spălată și pregătită pentru chota hazri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aici. Face un semn spre stradă, spre Liniile Civile. Încearcă să imite felul de a vorbi al lui Privett-Clampe . — Plec, le spune. Mă simt foarte bine. Soldații rămân pe loc, privindu-l. Bărbatul de pe jos râcâie în praf cu călcâiele bătătorite. — Mă simt foarte bine. Plec. Chiar acum. Pran pleacă. Sergentul strigă în urma lui: — Ai grijă! Pran se întoarce și înclină din cap încercând să se stăpânească, să n-o ia la goană după primul colț. Dar imediat ce nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șiragul său, continuându-și incantația, sub forma unui ritual în fața unei nișe din stâncă. În nișă, se află un altar plin de obiecte de tot felul. Tigvele în care se află resturile lipicioase ale libațiilor. Sunt acolo lame de cupru bătătorite, mănunchiuri de ierburi, un craniu de câine învelit în iarbă uscată. Nișa este împroșcată cu praf de cretă, sânge și bere de mei, ceea ce face dificil să vadă celelalte lucruri; briceagul, oglinda de mână, cutia goală de conserve și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bunăvoința de masă a bărbaților generoși și luminați. Sunt convinsă că în întreaga istorie patriarhală (adică istoria în care bărbații dețin monopolul resurselor politice, financiare, culturale), femeile au acționat ca să își facă și ele partea lor. Cea mai simplă și bătătorită cale este cea „feminină”: bărbații trebuie să fie flatați, orgoliul lor trebuie gâdilat, chiar dacă aceasta înseamnă să mimezi slăbiciunea, vulnerabilitatea, inferioritatea, dependența. Cum nu ai acces direct la resurse, ai acces la posesorii lor. Ei pot să fie luați în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi Îngheță parcă În vene, inima-mi deveni o pungă de gheață roșie păstrînd doar forma de inimă. Drum asfaltat bătătorit. Mingea veche de cauciuc, spartă și abandonată, arăta ca o pată mică, albă, pe spațiul verde. Pantofii mei plini de praf păreau auriți În lumina felinarelor care iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
asta periculoasă... — Periculoasă? — El obișnuia să spună că omul n-are nevoie decît de o hartă În viață. Lumea aceasta e o pădure, o Junglă În care mișună animale sălbatice și insecte otrăvitoare. Trebuie s-o apuci numai pe cărări bătătorite, să treci numai prin locuri În care te afli În deplină siguranță. — Da, e ca și cînd ai zice că trebuie să dezinfectezi săpunul Înainte de a te spăla pe mîini. Da, așa-i. Asta-i fratele meu și pace! CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
2697 î.e.n., prima dată stabilită cu relativă certitudine, în nordul Chinei domnește cel dintâi principe al cărui nume s-a păstrat: Huang Di. Tot pe atunci, ceva mai la sud, înflorește cultura Long Shan: sate păzite, cu incinte din pământ bătătorit, precum și o organizare în sistem de principate, cum a fost Hao Xi’an. Aici se cresc vite și oi, se cultivă grâu și orz. Totuși, dezordinea era la ea acasă: este așa-zisa perioadă a „celor zece mii de regate”. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
braț și o trase spre el aproape brutal. Hai, hai că n-a murit nimeni, te văd vecinii și te faci de râs. Veșnicul lui orgoliu de a salva aparențele. Păreau ciudați toți patru, opriți acolo la poartă pe zăpada bătătorită așa cum îi vedea Carmina din pragul casei, tatăl trăgând de un braț al mamei, cuscra de celălalt braț de parcă ea era obiectul ce trebuia împărțit între cele două tabere și mama neputincioasă, alertată, cu mâinile atârnând de parcă erau tăiate, luptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
purtă din nou la Fana. Era sfârșitul lui iunie, fata culesese vișine într-un coșuleț din plastic galben, avea o rochie roșie cu punctișoare mici, movulii, o fundă pe cap din același material ca și rochia, pășea absentă pe cărăruia bătătorită și atunci când o observase pe Sidonia,așteptând-o pe băncuța din chioșc, își îndreptase spatele și pornise către ea maiestos, sigur, dând o mai mare amploare mișcării șoldurilor parcă nu mai era o biată țărăncuță ce-și culesese vișinele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
m-am străduit să-mi mențin echilibrul pe scaunul de birou cu trei picioare. În curând, apartamentul acesta nu va mai fi al meu. În câteva ore - acum e 9. 30 seara, conform ceasului deșteptător - va fi predat În mâinile bătătorite ale lui Frau Britz. Va aștepta probabil până mâine pentru a implementa schimbarea proprietarului, dar după aceea eram sigur că nu voi mai avea unde sta. Problema era Încotro s-o apuc. Acum o jumătate de oră, când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
săpunul cu sodă puternică cu care ne spăla cămășile... Era senină și resemnată văzând diferența dintre mâinile noastre, ale mele tinere, albe și îngrijite (fiindcă după ce intrasem la școală, furca, sapa, secerea, băligarul, țesala nu le mai atingeam), ale ei bătătorite și având culoarea pământului, cu noduri tari ca lemnul în podul palmei și cu pielea încrețită. "Uite, maică, zicea, nici nu pot să le mai întind bine"... Și încerca să le întindă. Avea mijlociul chiar zgârcit, se înțepase într-o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am mai fost aici de un an. De fiecare dată când vin, pământul îmi pare schimbat, cerul îmi pare schimbat, numai liniștea e mereu aceeași. O respir cu ochii închiși și cu tălpile tenișilor bine înfipte în țărână. Două dâre bătătorite au rămas drumul lung spre șosea. În spatele meu sunt străzile. Ulițele copilăriei, cum le-ar numi Ionel Teodoreanu. Le-am evitat și astăzi, așa cum le evit de cincisprezece ani încoace, de atunci de când „la țară, la bunici“ a devenit simplu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi-o amintesc doar vag. În drumul meu culeg de pe marginea ei câteva flori colorate cu parfum de vară. După ce rătăcesc pe mai multe alei, găsesc până la urmă chipurile familiare zâmbindu-mi așa cum le țineam minte. Așez florile pe pământul bătătorit și, după ce șterg cu mâna praful de pe poza alb-negru ce-mi zâmbește a copilărie, mă așez pe bordură și îi întreb printre două lacrimi de ciudă: — Nu mai știu cum era cu vița-de-vie. Se tăia, se lega, se săpa? Sau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lumină slabă și aceeași apăsare a cerului peste orașul troienit. Gerul care se întețise ne-a izbit din nou în față, dar ne-am obișnuit repede. M-am trezit imediat, mergeam în urma lui Andrei, care călca cu greutate pe cărăruia bătătorită. Nu mai fâșâia nici un troleibuz, era prea târziu. N-aveam chef să mă duc acasă. Mă trezisem brusc, n-aș fi putut dormi, nu aveam chef nici măcar să citesc. „Hai la Yvonne“, i-am zis lui Andrei Vlădescu. „E la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tăindu-i apoi capul cu briceagul... În fața lui Jim era lagărul Lunghua, căminul și universul lui din ultimii trei ani și Închisoarea sufocantă a aproape două mii de persoane din Națiunile Aliate. Barăcile urîte și blocurile-dormitoare din ciment, terenul de adunare bătătorit și casa paznicilor cu turnul de pază Înclinat stăteau laolaltă sub soarele de iunie, loc de Întîlnire al tuturor muștelor și țînțarilor din bazinul Yangtze. Dar, de Îndată ce intră prin gardul de sîrmă, Jim simți aerul apăsîndu-l. Alergă pe pista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim savura numele; faptul de a ști că avioanele erau Mustang era mai important pentru el decît confirmarea că Basie trăgea cu urechea la aparatul secret de radio din lagăr. Era flămînd de nume noi. Jim se Împiedică pe cărarea bătătorită, nesigur pe picioare În pantofii de golf. În ultima vreme, amețea foarte des. Doctorul Ransome Îl atenționase să nu alerge, dar atacurile aeriene americane și perspectiva iminentă a sfîrșitului războiului Îl făceau prea nerăbdător ca să meargă Încet. Încercînd să protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe drum. Soldații japonezi coborîră pe mal, făcînd semne cu puștile și cerîndu-le prizonierilor să se ridice. Camioanele de la coada coloanei porniseră motoarele. Bărbații și femeile se cățăraseră pe mal, cu copiii și valizele În mînă. Alții rămaseră În iarba bătătorită, nevoind să părăsească acest canal liniștit. Jim stătea culcat pe o parte, cu brațul Îndoit sub cap. Îi era somn, după cartoful de la doamna Philips, iar zgomotul bombelor și vocile femeilor britanice păreau foarte departe. Se uita fix la firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bățul. Ca un om adormit care se trezește dintr-un vis, Îl aruncă În urzici. CÎnd Jim se sperie, vîrÎ mîna În buzunarul de la pieptul salopetei sale de zbor și scoase un mango mic. Jim luă fructul galben din mîinile bătătorite ale pilotului. Trupul lui Îl Încălzise. Încercînd să dea dovadă de aceeași autodisciplină, Jim se forță să nu mănînce. Așteptă În timp ce pilotul se uita fix la pista de ciment. Cu un ultim strigăt de dezgust, pilotul făcu un pas Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urmări pe agent cum se grăbește printre buruienile Îmbibate cu apă. După ce ajunse la locul indicat, Logan Îl apucă hotărât de haină pe omul de la consiliu. — E timpul să Îți livrezi hârtiile, spuse el și făcu câțiva pași pe iarba bătătorită. Bărbatul În hanorac portocaliu se afla deja la mai puțin de doi metri când privi Într-un final În sus. Logan nu Îl recunoscu după nume, dar Îi știa chipul: era Hoitarul. Se așezară pe o bancă improvizată În interiorul clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să scriu cărți care sunt vii. Restul nu contează sau vine de la sine. Ce înseamnă curaj în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Curaj în literatură înseamnă, evident, să cauți cu obstinație drumuri noi. Să nu pășești, textual, pe drumuri bătătorite. Când vrei să ajungi undeva, să-ți inventezi tu drumul. Ca o apă care-și sapă, cu energia ei, albia observi, reiau imaginea. Așadar, din nimic, prin puterile gândului tău, să-ți creezi albia, forma expresivă viabilă în care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]