5,357 matches
-
căsătoriți. Mai toți cei bătrâni au stat pe strada lui Gheorghe, iar statul de toți a avut grijă. I-a mutat împreună, a ținut cont că se cunosc între ei... La propunerile unui ofițer de securitate, s-a dispus internarea bătrânei, dar peste trei săptămâni a reapărut. Gheorghe nu a mai luat-o în seamă, căci avea un suflet bun... E încă lumină la dumneavoastră, tovarășe secretar... Doamna, săraca, vă așteaptă... Du mașina la garaj, Vasile! Poate o speli, mâine mergem
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai știe, care muriseră în timpul foametei, în ’47. Otrăviți au murit. Le-a adus Costache bureți din pădurea Bălășoaia. El a scăpat ca prin minune... Era să moară și el, tot tânăr ca și nevastă-sa, dar l-a scăpat bătrâna Tălparu, când au ocupat rușii satul. A ieșit să-i întâmpine, de parcă ar fi fost primar, dar a avut ideea proastă să se încătărămeze cu centură și diagonală, crezând că, astfel, îi va impresiona pe ruși. Nu a fost așa
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
femeilor, deoarece le considera proaste. Oftă doar, își făcu cruce și luă, aproape opintindu-se, cele două valize destul de voluminoase, Elenei lăsându-i gențile pline până la refuz. Nu făcură decât câțiva pași, când, ca din pământ, le apăru în față bătrâna Tălparu. Își strânse în brațele uscățive nora și, îmbrățișate, plânseră amândouă minute în șir, fără să-și vorbească. Acasă, în ușă, după ce îl omeni pe moșneag cu o ulcică cu vin, o întrebă, în sfârșit, nereușind să-și ascundă teama
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai întoarce sau numai te-a adus pe tine? Se întoarce, mamă, unde să se mai ducă? A mers să lase mașina... vine cu Petrică în două-trei ore... Dar spunemi, de ce au plecat oamenii din sat, unde s-au dus? Bătrâna privi trist în jur, oftă prelung și izbucni iarăși în plâns. S-au dus, mamă, au băgat tractoarele cu lamă într-o dimineață. Pe câini, șeful de post i-a împușcat, banditul...Tu-l ții minte pe Marin a’ lui
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
generalului Iulian Vlad, prin care anunță că securitatea este alături de popor, de revoluționari, Gheorghe tresări ca trezit brusc din somn, poate chiar adormise, își luă arma și, fără să spună ceva, se ridică încet, oftă prelung și ieși în curte. Bătrâna sări imediat, uitând de baston și de boală. Făcu precipitat doi pași spre ușă, dar se opri lângă Elena care, de ore în șir, stătea în picioare, fără să spună nimic, lipită de soba de teracotă. Du-te după el
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bine. Nu ai văzut că acum câteva minute a aruncat ceva în foc? Legitimația și carnetul de partid, asta a ars, mamă... Nu mai putu continua. Gheorghe intră în cameră, se apropie de sobă, deschise portița și o întrebă pe bătrână, dintr-o dată calm și cu un aer de gospodar la casa lui: Unde ții lemnele, mamă, tot în spate? S-a răcit soba, vrei să te îmbolnăvești? Dacă-l mai dau pe tovarășul Iliescu, să mă chemați... Nu-i răspunse
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dintr-o dată calm și cu un aer de gospodar la casa lui: Unde ții lemnele, mamă, tot în spate? S-a răcit soba, vrei să te îmbolnăvești? Dacă-l mai dau pe tovarășul Iliescu, să mă chemați... Nu-i răspunse bătrâna. Își așeză broboada, care-i descoperise părul alb și rar, apoi îl întrebă timid: Pe Petrache de ce l-ai lăsat să plece, dacă se înhăitează cu... și îl omoară? Am vrut să te întreb încă de aseară, dar asta îți
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
doar o mângâie pe creștet, ca pe un copil. Ieși apoi sprinten, cu toate că nu dormise în ultimele nopți. Femeile îl urmăriră cu priviri descumpănite: Gheorghe parcă nu mai era el, ieșise un bărbat și parcă intrase un altul în casă. Bătrâna își făcu cruce, șoptind ceva de neînțeles, iar Elena se așeză pe pat și izbucni în plâns. Fugi, Lucico, și cheamă-l pe cumnatu-tu, au prins un terorist, voi nu vedeți!? Ieși Lucica, nebăgată de nimeni până atunci în seamă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
îi făcu pe toți să tresară. Gheorghe chiar se albi la față, bâjbâind înfrigurat cu mâinile pe masă, căutând parcă ceva. E Petrache! strigă Lucica, ieșind ca o furtună și lăsând ușile deschise. La el nu bate câinele, mamă, șopti bătrâna, fără a fi auzită de cineva... După câteva clipe, un bărbat voinic, fără palton și căciulă, nebărbierit, cu părul vâlvoi, pătrunse în casă. Se aruncă în brațele mamei lui Gheorghe Tălparu, plângând ca un copil. În rest, parcă nimeni nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fix, fără să-i tresară nici un mușchi de pe față. Nimeni nu-l auzi vorbind, iar Petrache, cum avea să relateze mai târziu, se trezi aducându-și aminte povestirile mamei sale, pe care nu și-a explicat niciodată de unde le aflase bătrâna, legate de garda legionarilor de la catafalcul lui Codreanu: Nu mișca nimeni. Să-i fi înțepat cu un ac în cur, nu ar fi simțit...” Nu-i fusese ușor mezinului Tălparu să pătrundă în sediul comitetului județean de partid. Când a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cascheta... a călcat-o în picioare... Reușise Petrache Tălparu să intre singur. De plecat, nu a mai plecat de acolo decât după câteva luni bune... Capitolul 3 Stai binișor, domnule primar, la mine e loc destul... ești flămând? îl întrebă bătrâna, aranjând cuvertura de pe pat și făcându-i semn Lucicăi să se așeze pe un scaun. Nu-mi mai spune primar, mătușă, spune-mi Ioan, cum mă cheamă, de când mă jucam cu Gheorghe prin curte... Nu mi-e foame, cu toate că n-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cum mă cheamă, de când mă jucam cu Gheorghe prin curte... Nu mi-e foame, cu toate că n-am mâncat de ieri, de când a început prăpădu’... Dacă este ceva de băut... nu refuz. Gheorghe se așeză lângă primar. Dădu din cap spre bătrână, care deja umbla la dulap, mai bine zis un bufet de bucătărie, împodobit cu abțibilduri. Îl primise de la Petrache, când acesta s-a mutat de la cămin la bloc. Atunci fiul și-a luat lucruri noi, a făcut o rată, iar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un bufet de bucătărie, împodobit cu abțibilduri. Îl primise de la Petrache, când acesta s-a mutat de la cămin la bloc. Atunci fiul și-a luat lucruri noi, a făcut o rată, iar ce-a mai avut a adus acasă la bătrână, într-o noapte, cu un camion de la combinat. Tot atunci a adus mult fier beton, să ridice un gard, cum văzuse la un doctor, în oraș. Nu l-a mai făcut, mai târziu a vrut să-l vândă, la niște
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
noapte, cu un camion de la combinat. Tot atunci a adus mult fier beton, să ridice un gard, cum văzuse la un doctor, în oraș. Nu l-a mai făcut, mai târziu a vrut să-l vândă, la niște țigani, dar bătrâna s-a opus. Nu a putut nici șeful de post, bun prieten de-al lui Petrache, să o lămurească. Lasă-l acolo, mamă, e bun la cimitir, pentru grilaje, voi nici măcar locuri nu ați prins... îl vindeți și-l beți
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și, poate, mai buni decât securiștii... Nici aceștia nu-i cunoșteau, știau doar că există... Discuția le fu întreruptă de reapariția celor două femei. Elena așeză pe masă un fund de lemn cu o mămăligă din care ieșeau aburi, iar bătrâna, un castron cu friptură și două străchini de lut. Apoi, femeile plecară la fel de tăcute precum intraseră. Dar voi nu mâncați? E Post, Gheorghe... Știu că voi nu țineți... îl lămuri, din 81 ușă, bătrâna. Eu cu fata ne-am făcut
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mămăligă din care ieșeau aburi, iar bătrâna, un castron cu friptură și două străchini de lut. Apoi, femeile plecară la fel de tăcute precum intraseră. Dar voi nu mâncați? E Post, Gheorghe... Știu că voi nu țineți... îl lămuri, din 81 ușă, bătrâna. Eu cu fata ne-am făcut un ceai, îl bem dincolo. Dacă vă mai trebuie vin, mai este pe sală, dar să nu vă puneți mintea cu el, că... nici nu s-a luminat încă și Dumnezeu știe ce va
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
luminat încă și Dumnezeu știe ce va mai fi și azi... Nu terminaseră de mâncat bărbații, când zgomotul unui motor de tractor îi făcu să se repeadă la fereastră. Gheorghe stinse rapid lumina și ieși în hol, să încuie ușa. Bătrâna se ivi lângă el, îl dădu încet la o parte, spunându-i cu milă parcă: E Sandu, mi-a spus că vine azi să-mi ducă la moară... Am terminat făina, i-am mai dat și lui frate-tu, să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
care se dusese în altă cameră, cuibărinduse lângă Elena. Petrache plecase tot pe întuneric, cu două sacoșe pline cu mâncare și băutură pentru revoluționarii lăsați să conducă orașul. O tăcere ca la priveghi se așternu în odaia de curat a bătrânei Tălparu. Gheorghe încremeni în picioare, lângă masă, încleștând cu mâinile spătarul scaunului. Fostul primar, puhav de băutură și de somn puțin, se uita tâmp când la ecranul televizorului, când la Tălparu, așteptând parcă să-i confirme și acesta că Ceaușescu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
din cealaltă cameră, imediat după bărbat, dar apoi se așezase și acum stătea calmă pe scaunul din fața televizorului, fără să-i tresară un mușchi pe fața încă tânără și frumoasă. Doar din când în când, ofta încet, cu milă parcă. Bătrâna își reveni prima. Umplu un pahar cu vin, vărsă câteva picături pe jos, își făcu o cruce mare, apoi bău, fără să se oprească, până goli paharul. Dumnezeu, să-i ierte! I-au ajuns blestemele... Gheorghe se uită la maică
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să faci altceva? Eu... mai stau pe aici, să se liniștească apele, nu este exclus să intru iar în politică, mă pricep și cred că noul partid al tovarășului Iliescu o să aibă nevoie și de oameni ca mine... Avusese dreptate bătrâna. Nu peste mult timp, se convinseră că cei doi au fost împușcați, iar unii dintre cei aflați în casa Tălparilor izbucniră în chiote. Dumbrăveanu sărea în sus, ca un copil. Am scăpat de hoț! Vino să te pup, Ghiță! Florine
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și acum. Nu mergea cu mașina partidului, iar lucruri bune a făcut tot înainte, de asta l-au și schimbat. Cică, nu i-a plăcut Elenei, doamnei academician, de asta l-au și dat afară... Discuția bărbaților fu întreruptă de bătrână, care îi invită la masă, în bucătărie. Pensionarii schimbară apoi cursul discuției, începând să se plângă de problemele lor de sănătate, înșirând bolile de care sufereau, de parcă ar fi organizat un concurs privind cel mai bolnav bătrân câștigă... Petrache se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Se uitară câteva clipe la tatăl lor, nu spuseră nimic, apoi se întoarseră, ca la o comandă, alergând după Lucica. Intră întâi Petrache. Pe două mese, puse cap la cap, învelite cu o cuvertură croșetată din ață, era așezată o bătrână slăbuță, răpusă de o boală nemiloasă, doar în douătrei luni. Nu s-a plâns la nimeni că-i bolnavă, că-i pe moarte; a așteptat sfârșitul liniștită și, doar înainte de a muri, a făcut semn norei sale să vină lângă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
care băuse toată noaptea (altceva ce era să facă? se justificase el apoi, lumină nu, televizor nu, frig, frig) îi încântă pe copii. Împărți bani la toți, sume mari, iar câțiva se aleseră chiar cu dolari, de sufletul moartei. O bătrână, sprijinită într-un baston noduros, se strecură printre copii, se opri în fața lui și-i puse mâna pe umăr. Tu ești Gheorghe sau Petrache? Eu sunt tușa Sanda, sora cea mică a lui maică-ta, Dumnezeu s-o ierte! Am
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
podul din ușă cui i-l dați? Nu mai avu timp să-i răspundă, fiindcă preoții, fiecare cu câte doi dascăli, intrară în curtea plină de copii, dădură mâna cu frații Tălparu și cu soțiile acestora, iar peste câteva minute bătrâna fu scoasă din casă. -S-a făcut vreme bună, nu i-a părut rău că a murit... murmură Lucica, în timp ce lega poarta cu o sârmă. Acasă nu rămase nimeni, așa hotărâse Gheorghe, de la cimitir direct în oraș, la praznic... Își făcu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ar mai fi trebuit, ca pe tovarăși să-i mai preocupe și astfel de... nimicuri. Dar Gheorghe Tălparu a fost unul dintre cei care a trebuit să se confrunte cu asemenea aspecte. Mai întâi, a fost nevoit să scape de bătrâna nebună care revendicase casa câteva săptămâni, poate chiar luni, până când s-a dispus internarea ei în ospiciul de la capătul orașului, cu ajutorului colonelului de securitate Iamandi, Dumnezeu să-i dea sănătate, cum îi ura Gheorghe când își aducea aminte de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]