707 matches
-
ei cu cadoul. A crezut atunci că refuzul ei de a sta la țară mai mult de douăzeci și patru de ore ar fi numai din cauză că i-e silă de "cocioaba fără gust și fără confort", cum spunea ea că este conacul bătrânesc de la Amara. Ca să o ademenească, s-a gândit să clădească un castel demn de frumusețea ei. Bătrânul era mâhnit că vechiul conac, în care s-au născut și au trăit patru generații de înaintași, nu mai mulțumește pe Grigore. Socotea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scaun domnului Herdelea! Titu dădu mâna cu Mișu și cu Tănăsescu. Așezîndu-se, mai văzu un militar, pe care însă nu-l cunoștea, în colțul cel mai întunecos al cămăruței. După o mică pauză, refăcîndu-se parcă atmosfera, Tănăsescu vorbi cu glasu-i bătrînesc: ― Dacă-i pe dreptate, domnule Mișu, apoi s-o începem de la început, că așa se cuvine. Fă-i dumneata dreptate țăranului, nu zic, dar mai întîi nu lăsa de batjocură pe cei care au slujit statul o viață întreagă, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se dădu în lături, lăutarii trecură la mijloc și astfel fură împăcați și cei rămași în jurul mesei, și dansatorii care se puteau frământa în largul lor dincolo. Nadina reuși să înduplece până și pe Miron Iuga să facă un vals bătrânesc cu ea. Totuși aici rolul principal revenea lui Raul care, pentru a fi pe placul Nadinei, dansă pe rând cu toate cucoanele. Singură soția prefectului îl refuză, scuzîndu-se amabil că nu mai e în vârsta când unei femei îi șade
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bărbat cu stare și de inimă. Poate să aveți de-a face și dumneavoastră cu dânsul, că e dintre cei care se întovărășiseră să cumpere proprietatea coniței Nadina! Avocatul Stavrat se oprise și ieri, de două ori, în curtea conacului bătrânesc, când au sosit și când pe urmă s-au înapoiat de la Miron Iuga fără să fi intrat în casă. Totuși acuma examină clădirile și ograda, parcă niciodată nu le-ar fi văzut, observând ursuz: ― În conacurile astea nu e nici o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coșmaruri sau insomii ,ieșeam să mă plimb zilnic, înainte de căderea serii. O luam pe Galați și Domnița Ruxandra, ajungeam în piața Galați și mă înfundam apoi pe străduțele tăcute și aurii de dincolo de strada Toamnei, până înspre Moșilor. Priveam casele bătrânești, cu balcoane sub formă de alveolă periculos suspendată deasupra străzii, cu stucaturi, ciubuce și mascaroane, cu atlași de ipsos muced sub arcade. Pe măsură ce soarele cobora la orizont, aurul zidurilor trecea în ambră, și apoi în purpură, obrajii și nasurile gorgonelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bețele de chibrit, iar peste oase aveau doar piele, pe care fluturau lent haine prea scurte. Fiecare pală de vânt le ștergea contururile. Fețele lor, pierdute parcă în nori, erau identice, bolnave, albăstrii. Femeia avea părul vopsit într-un mov bătrânesc, iar tânărul, fiul ei probabil, era blond-alburiu. Era și mai subțire decât maică-sa și șchiopăta de un picior. Gambele și coapsele lui trebuie să fi fost lungi, tari și subțiri ca picioarele langustelor și la fel de lente. Era din ce în ce mai evident
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
își va pune obligatoria compresă pe obrazul boțit. Chiar și în mijlocul acestei mahalale, chiar și în mijlocul celor mai penibile încercări, trebuie să rămâi cel, cea care ai fost, păstrându-ți înfățișarea îngrijită și măruntele obiceiuri !... Tușești, enervat de încăpățânarea ei bătrânească, ai vrea să-ți iei încă o dată rămas-bun și totuși nu te înduri s-o lași necăjită, tăcerea, scârțâitul ușii, ce moment prost și-a găsit mezina să te înțepe, împinsă de firea ei certăreață ! Ce proastă inspirație să ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iluminismului, în orice caz un protest al rațiunii împotriva superstițiilor care-l împresurau la Dublin. Maică-sa era romantic pioasă, iar la Bruxelles continuase să se ducă la biserica anglicană și să cânte vechile imnuri cu vocea ei dulce, ușor bătrânească. Avea un glas plăcut de soprană și reușea să-l imite amuzant pe Richard Tauber.) Emma semăna cu tatăl lui, pe care-l iubise enorm; reverberațiile șocului pe care i-l pricinuise moartea tatălui încă se mai făceau simțite. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-o bancă, hop și el, ca un câine de stână, dar cu ochi de viezure, prompt, lângă oița rătăcită! În clipa aceea, jos, își făcea intrarea rectorul Marciuc, candidat în științe, masiv, aplecându-se greoi în timp ce urca, cu puteri bătrânești, treptele către masa prezidiului. Toată suflarea studențească se ridica în picioare, lăsând sutele de tăblii rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se izbească de speteze într-un ropot de lemne întărite cu fiare. Și un nou ropot câteva clipe mai târziu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mult cu taică-său în felul de a fi, a lăsat să se scurgă o fărâmă de timp bună până să răspundă. S-a desprins din îmbrățișarea lor, s a dus spre prispă, s-a așezat cu gesturi și icnet bătrânești și, după ce i-a privit pe rând, a deschis vorba: Păi, cum să fie? Ca la orice examen... Lume multă - cu cățel cu purcel - agitată, plângăreață, disperată, nedormită, nemâncată... Ca în Iad. Și tu ce ai făcut? - a întrebat Maranda
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Brusc, familia lor s-a rupt. Ca o coardă, care, fiind excesiv întinsă, plesnește, de la punctul cel mai slab. Cel mai uzat de vreme. Fără alte explicații. Și, s-a mutat, alături cu casa ei. Și-a reparat, acolo, casa bătrânească, de la tatăl său, pe care a făcut-o, ca pe o floare din grădină,în plină desprimăvărare. Numai, că, aniiîi treceau. Patina lor lăsa urme destructibile. Care urme,însă, nu erau de observat, pe dinafară. Doar pe dinlăuntru. Și doar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai mult un fel de speculă, care trecea neobservată, totul constândîn a cumpăra, diferite mărfuri, de ici, și în a le vinde, clienților,în localurile sale, de dincolo. Așa a putut, Covrigel, și cu Stejara lui, să-și modernizeze casa bătrânească,în care nu mai rămăsese decât el, aici, la Logofeții. Nici casa de la Breaza nu era însă de lepădat. Li s-au părut lui și neveste-sii că, ar fi cu mult mai frumos și mai avantajos, dacă ar vinde
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să stea jos. Ce rău era și orașul ăsta, nu-i așa? cu atîtea clădiri uriașe, Înalte pînă la cer, de unde oamenii se azvîrleau sinucigîndu-se, galbene, murdare, unele mai Înalte, altele mai joase, unele mai moderne, altele mai vechi, case bătrînești și pe urmă asfaltul autostrăzii Abancay, largă de tot, asfaltul trotuarelor, peste tot numai asfalt și nicăieri bănci, și ea simțea nevoia să stea jos, un minister atît de mare și nici o bancă și picioarele o dureau Îngrozitor, la ruda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întotdeauna Îngrozitoare, cu afișele clasice DE ÎNCHIRIAT sau APARTAMENTE DE VÎNZARE; clădiri de tipul ne-mutăm-din-Chorrillos-din-vechea-căsoaie-de-chirpici-În-Lince; clădiri mai puțin impunătoare, cu prăvălie, bar sau restaurant la parter, iar la etaj cu camere de Închiriat sau cel puțin așa lăsau impresia; case bătrînești și cîte o pensiune adaptată pentru fotbalistul argentinian care a semnat de curînd un contract, cam buhăit acum, dar a fost un jucător mare, pensiune bună și pentru actorul de aceeași naționalitate, care interpretează roluri de prim amorez la teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca adolescent. M-aș fi topit și eu în turbioanele de praf, m-aș fi filtrat și eu prin frunzele ascuțite ale oleandrilor din curțile înguste. Eram îndrăgostit fără să știu de cine, toată ziua umblasem năuc privind fațadele acelea bătrânești și bălțile în care se reflecta cerul. Casele erau vechi și păreau părăsite, aveau ziare îngălbenite în loc de geamuri. Deodată mi-am dat seama că eram foarte aproape de ceea ce căutam: din fundul unei curți peste care se-ntindeau frânghii de rufe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ținuse o oră de Cânt la clasa a doua primară, profesorul îndrumător a chemat-o în cancelarie și i-a spus: „Mi e teamă, domnișoară, că, prin ceea ce am să-ți spun, o să te mâhnesc. Dar, cum spune vorba noastră bătrânească, mai bine un adevăr dureros, decât o minciună frumoasă. Pentru că, dacă-mi dai voie să fiu sincer cu dumneata, sunt convins de absența, la persoana ce-o am în fața ochilor, a oricăror calități de pedagog. Uite, ora aceasta de cânt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la adresa urmașului apostolic: "na", zice uina Slauca, "acuma ce i-o trebuit și lui Papa să vină la noi, nu vedeți că abia să poartă, abia pășește, de zici că acuma, acuma pică; nu-i mai vrednic, așa-i când 'bătrânești", zice uina, plină deodată de o înțelepciune fortuna labilis: "dacă ai 'bătrânit stai acasă, pe lângă cuină, mai faci una, alta, ce te mai țin puterile, brăcinarii, cum se zice, nu te apuci tu și te sui în avion și pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
toți banii din casă și ieși uitând lumina aprinsă. Sub cristalul de pe noptieră, râdea Elvis Priesley într-o cămașă roșie, sub o pălărie enormă de cowboy. * Florence se întoarse la locul ei ținîndu-se de masă. Căpătase dintr-o dată un mers bătrânesc, târșit și nesigur. Ioniță Dragu o privea cu inima zdrobită. " Prin ce trece, Dumnezeule! Prin ce trece!" Cârnul se juca expert cu pistolul învîrtindu-l pe arătător. Observă indiferent: ― Ăla s-a dus întins la Miliție, ascultați-mă pe mine! Inginerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un fragment neputincios dintr-o ființă umană. Fascistul acela bătrân ar fi depus mărturie pentru domnul Levy, sperând ca viitorul său fiu vitreg să fie aruncat în închisoare iar el să aibă mână liberă să-și satisfacă poftele perverse și bătrânești cu nebănuitoarea Irene Reilly, să o supună practicilor lui de conservator cu o îndrăzneală neînfrânată. Prostituatele nu erau protejate de asistența socială și de sistemul ajutorului pentru șomeri. Fără îndoială că Robichaux roué era atras de ele. Numai Fortuna știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară” a culturii Decadenței: vagul, vaporozitatea impresionistă, lamentația nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel”, antipaseist și vital-emancipator, a dinamismului tehnologic, a materialității concretiste, pendulînd între utopia colectivismului social și atitudinea anarhică în raport cu formele oficializate. Arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tinerilor într-o epocă de cădere a politicianismului”, iar corupția politicianistă - cu devitalizarea/degenerarea și slăbiciunea (altfel spus, cu bătrînețea și feminizarea). Tinerețea și bărbăția devin astfel pricipalele motoare ale „revoluției naționale”: „Spiritul ce-i animă nu e feminin sau bătrînesc formal, ci tînăr, bărbătesc, fecund revoluționar”. Ca și tînărul Mircea Eliade, Emil Riegler-Dinu consideră - în spirit nietzschean - că, „oricît de virtuoși ar fi bătrînii”, sînt de preferat „viciile regeneratoare ale tinerilor păgîni”. Ideea potrivit căreia „păgînismul” trebuie contrapus creștinismului tradițional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
până în salonul cel mare al casei și rămăsese acolo după ce plecase servitoarea. Voia să vadă cum trăiește Achile și ce fel de om este, acolo, în cuibul lui. Era o încăpere mărișoară, cu sobă de teracotă bleu și cu mobilă bătrânească: canapea cu picioare de fier, un divan tapițat cu mătase bleumarin, două măsuțe rotunde și joase, acoperite cu dantelă grea. Lângă canapea, erau răsfirate câteva reviste americane, iar din salon se vedea, pe ușa deschisă, tăblia de fier a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cărare și apoi acasă unde mă aștepta mama mea cea dragă. Gălățanu Nicoleta, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,,Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea profesor coordonator Șerban Daniela Plaiurile dobrogene Locul în care m-am născut și am copilărit este casa bătrânească de pe malul Dunării din plaiurile dobrogene străvechi. Când mă gândesc la toate lucrurile ce mi s-au întâmplat, fie rele, fie bune, în acele locuri pline de mândrie și înțelepciune mă simt un om norocos că am avut ocazia să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ani de zile, pe ulița satului se ivește un tânăr brunet, cu ochii de-un albastru-verzui precum marea, cu părul creț de parcă niște șerpi s-ar încolăci pe capul lui, îmbrăcat în costum de aviator. Se oprește în dreptul unei case bătrânești. Deschide ușa și scârțâitul acesteia i se pare neschimbat. Înaintează cu emoție oprindu-se în camera unde, pe un perete, se află multe diplome. O lacrimă se prelinge pe obraz. Bieții lui părinți, câte sacrificii trebuie să fi făcut pentru ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pe linie maternă, oamenii din familia mea îmbătrânesc urât. Fețele, mai ales, li se brăzdează cu o rețea densă de riduri și pliuri, culoarea pielii le devine măslinie și, din cauza atâtor denivelări ale suprafeței obrazului, nici măcar obișnuitele pete și alunițe bătrânești nu mai au loc să apară. Dacă totuși, din întâmplare, ele își găsesc loc cu chiu cu vai deasupra gurii, sub ochi, pe frunte sau la tâmple, încrețirea pielii le face practic invizibile. Căzuți, împuținați, lipsiți de densitate și ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]