871 matches
-
nu, dar ne dă a înțelege că un bacșiș bun i-ar trebui. Are aerul că-și târguește bacșișul. Ne privește pieziș, zâmbește: el n-are leafă, el are numai mâncare, altul care să ne conducă nu e, că un bacșiș face să-i dăm... "Îți dau bacșiș ouăle clocite pe care ni le-ai dat eri!" i-am răspuns. S-a dus în odaia lui sub turn, s-a întors cu același glas de idioată fățărnicie și ne-a declarat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un bacșiș bun i-ar trebui. Are aerul că-și târguește bacșișul. Ne privește pieziș, zâmbește: el n-are leafă, el are numai mâncare, altul care să ne conducă nu e, că un bacșiș face să-i dăm... "Îți dau bacșiș ouăle clocite pe care ni le-ai dat eri!" i-am răspuns. S-a dus în odaia lui sub turn, s-a întors cu același glas de idioată fățărnicie și ne-a declarat că nu merge, că are treabă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prietinie unul la altul, se ridică cu paharele pline, ciocnesc și se ploconesc cu capetele apropiate, zâmbindu-și și firitisindu-se, cuprinși deodată de o prietinie subită La școala normală "Vasile Lupu" 30 F. 926. Cuvinte indiene (Kipling): serdar vechil han bacșiș, burcă. A alicni, astă noapte Dafina doamna, soția lui Istrate Vodă. Și sunt toate trecătoare Ca o iarbă sau o floare. (din Stihuri Politicești din Pomelnicul lui Iacob Putneanu) Un funcționar dela Prefectura de județ tată grec, mamă româncă, om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îmi ceruse, „deschis”, despre romanul său, în legătură cu care îmi permisesem să formulez cîteva obiecții. „Poți să le publici, bătrîne, a rupt el tăcerea, fii intransigent! Uneori se poartă. Dar îți atrag atenția că pentru recenzia ta «mușcătoare» vei primi un «bacșiș» de cîțiva firfirici. În schimb, mie, pentru romanul ăsta așa «neconcludent» sau «prost», cum îl crezi tu, mi-au plătit 30.000. Îți repet în litere, reține: treizeci de mii!” E pentru prima dată, în cei peste douăzeci de ani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Luînd de bună povestea, directorul nu numai că i-a aprobat cheltuiala, dar i-a cerut să-i facă rost și lui de un set motor, pentru care i-a dat 3.000 de lei, ca, deh, să aibă de bacșiș. Împingînd nerușinarea la culme, finul i a vîndut setul motor vechi. Uluitor e că - a încheiat T. - îmi vorbea despre toate astea ca de niște bravuri, mîndru de istețimea sa. Cred că a rămas foarte nedumerit văzînd că nu zîmbesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ciser: Dați libertățile cele mai mari și cele mai largi de asociere și de întrunire (,) cuvîntului și presei. Libertățile acestea, a cuvîntului, a presei, a întrunirilor, sînt singurul remediu pentru a putea lupta și a stîrpi abuzurile, a se stîrpi bacșișurile, cointeresările, fraudele. Controlul și critica politică este (sic!) singurul mijloc să (se) facă ordine în viața publică” (v. „Cuvîntul lui Iosif Ciser din 19 iulie 1920”, în Deputații socialiști..., p. 198). Obișnuit mai degrabă cu judecățile negative decît cu cele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
puțină literatură. Uneori sînt gata să schițez oarecari demersuri, dar „vocea rațiunii” îmi spune că, momentan, ar fi „curată nebunie”! O trăsătură a acestor ani poate fi dedusă și din faptul că acum s-au format verbele a bacșișa (din bacșiș) și a kentui (din Kent, numele unei vestite mărci de țigări). *Ignorarea lipsurilor materiale de către cei care ne conduc are ca efect, între altele, macularea imaginii realizărilor din anii și deceniile anterioare. Sînt destui cei care dau copite trecutului, denigrîndu-l
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mă grăbesc, cu întreruperi scurte la fiecare 20 de metri. Chiar ajuns în stație, calvarul nu se termină: trenul e tras undeva departe, în dreapta. Pe ultimii metri tîrîi gențile aproape împleticindu-mă. Le aburc în vagonul de marfă, plătesc ceferistului bacșișul, apoi mă întorc acasă pentru a telefona copiilor că le-am lăsat lui cutare (urmează portretul). Cînd pun jos telefonul, mîinile încă îmi tremură de efort. *O ascult pe Monica Lovinescu (un comentariu referitor la faptul că autoritățile nu au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
niciun ban pentru avocat, cazul fiind "ilar de simplu".) Celor șase familii Posdram mutate în mod samavolnic la Brănduț prin matrapazlâcurile lui Bahadur B. Posdram, fostul șef de post, actualmente decedat, atât au așteptat! Așa că l-au pus contra unui bacșiș corespunzător pe contabilul Vasile R. Posdram, rudă de-a treia cu cei trei frați, să-i sponsorizeze plătindu-l pe maestrul Ludovic L. să le apere cauza la recurs. Chiar dacă se afla la începutul strălucitei sale cariere, maestrul Ludovic L.
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
tocit procurorii coatele atâția ani pe mesele bibliotecilor. 3 De fapt pentru culpa respectivă i s-ar cuveni doar doi ani, nouă luni și patru zile, dar în aceste cazuri cutuma pretinde cifre întregi, așa că diferența poate fi socotită un bacșiș licit din partea judecătorului. 1 A se revedea cu atenție Rezumatul 4 (din cursul IV: "Toți suspecții sunt vinovați".) 2 Orice proces ce se respectă are urmări ce dovedesc că nimeni nu-i mai puțin vinovat decât noi toți, ceilalți. Așa că
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
au instalat nenumărate puncte de ascultare și așa s-a făcut că, în noiembrie 1956, un individ respingător s-a prezentat la noi, ca din partea Telefoanelor. Ar fi trebuit să fiu ceva mai perspicace, căci, atunci când i-am dat un bacșiș, nu l-a luat ca un meșter normal, întrucât nu se aștepta. Puțin timp după aceea, am putut vedea pe stâlpul din fața casei un fel de lucrări asemănătoare cu cele pe care le făceau Telefoanele, dar mult mai târziu mi-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
muncitor în civil, membru de partid, desigur, care mă înjura și urla: „Care pașaport? În Bărăgan te duci!“ N-am reușit niciodată să-mi obțin buletinul. Dar, tot apelând la unul și la altul, mai din cumsecădenie, mai cu un bacșiș, am fost trimis la autoritățile militare, unde, spre marea mea mirare, totul a mers ca pe roate și mi s-a dat carnetul de ofițer cu cea mai mare amabilitate. Cum acesta avea fotografie, am putut să mă legitimez și
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
la un cuptor țărănesc, iar alta bătea ușor într-un tam-tam (cred) probabil ca să descântece aluatul. Aici, fiecărui om întâlnit în cale, fie că îi face ceva (pentru tine sau pentru alții) fie că nu face, trebuie să-i dai bacșiș. E puțin complicat și pentru noi, chiar dacă este pentru prima oară când, fiind într-o țară străină, mă simt mai bogată decât locuitorii ei. În fond, nivelul nostru de trai nu-i chiar cel mai ridicat și pentru a porni
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ca roata morii, și fiecare secol așișderea. Când citesc în paginile lui Flaubert litaniile călugărilor catolici copleșiți de birurile impuse de nu știu care pașă, parcă le aud pe cele ale gazdelor mele de ieri, când dominicanul din epocă se plângea că "bacșișul și bâta sunt temeliile lumii arabe", parcă-l aud pe deputatul de azi din partea locului. Iar "disprețuitoarea animozitate" pe care o resimțea același Flaubert ca vizitator creștin pe străduțele arabe din Ierusalim, care-i arabul rătăcit pe străzile evreiești ale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prindă" flota germană care păzea strîmtorile de la intrarea în Marea Baltică, și să-i cauzeze pierderi de o importanță similară cu cele suferite de Coronel. A fost ultima mare bătălie morală din primul război mondial. 177 Cavaleria Sfîntul Gheorghe era porecla bacșișurilor cu care Anglia își asigura sprijinul oamenilor politici și al comandanților militari străini și chiar dușmani. Numele vine de la imaginea Sfîntului Gheorghe călare ce figurează pe reversul monedelor de aur anglezești. 178 Ca Lord al Amiralității în 1915 a fost
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Niki ; cu demnitatea lui cazonă, rigidă, este un corp străin, cu care conștiința flască a publicului nu se identifică : el se identifică tocmai cu Flo, personajul bricoleur, descurcăreț, acomodant, un Mitică de tranziție, cu mica tiranie în buzunar, ca un bacșiș oricând la îndemână... Atunci intervine Gabriela Adameșteanu, discuția devine tot mai animată, mai pun întrebări Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și totul se termină cu ropote de aplauze, covrigi și vin. A doua zi, L.P. mă sună să-mi spună că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
chelnerul e iritat de pretențiile clientului și nu se simte deloc îndemnat să-l răsfețe. Instalatorul zice că vine și nu vine, sau întârzie, sau nu se pricepe. Zidarii te lasă cu pereții neterminați, gunoierii nu iau gunoiul decât pe bacșiș, serviciile în genere nu se pun în mișcare decât la suprapreț. Toți vor să câștige rapid, pe socoteala celorlalți. Trăim în epidemia talentelor negative: talentul de a fraieri, de a da „țepe“ și „tunuri“, de a te strecura șmecherește, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
celulare, în loc de creier, un iPod. A face afaceri e, pentru el, a fi băiat deștept, a fi șmecher, a ști să te învârți. Vorbește tare oriunde s-ar afla, e convertibil în femei și mașini, face cadouri scumpe și dă bacșișuri grase. Nu-l complexează nimic, nu i e rușine de nimic, nu înțelege ce ai cu el. În general se tunde scurt, ceea ce îi dă un aspect de bodyguard deghizat în patron. Se îmbracă inadecvat, se poartă frust, râde zgomotos
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
decât să organizeze un plan de evadare a protejatului lor. E greu de aflat cine dintre dregătorii domnești a consimțit și a înlesnit fuga lui Eminek. La 3 martie 1473, acesta era deja liber și rectorii din Caffa răsplăteau cu bacșiș, pe tătarul trimis de Mamak să le aducă vestea. Să fi fost oare amestecați și genovezii în această evadare ? Dacă da, atunci ea a fost spre pieirea Caffei. Căci în anul 1474, odată cu dispariția lui Mamak, Eminek, rămânând cel dintâi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
că ne-a luat. Mă uitam la el cum stătea cu mâinile pe volan și-și mișca umerii în ritm de reggae. Când a oprit în fața casei, am scos banii și i-am plătit cursa. I-am dat și un bacșiș de o mie de yeni, spunându-i: — Cumpără-ți o casetă care-ți place. — Mulțumesc din suflet. Sper să ne mai întâlnim. — Și eu. Nu credeți că peste vreo zece sau cincisprezece ani ne vor permite să le punem clienților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mare. În ziua a doua și a treia, dimineața, se umbla cu vălăretul. După terminarea dansurilor, gospodarul punea la dispoziția celor prezenți câteva sticle cu vin, celor care au organizat activitatea o anumită sumă de bani, iar la muzicanți un bacșiș, pască, cozonac și ouă roșii. Înălțarea Domnului coincidea cu ziua eroilor, când mergeam cu școala la biserică și la cimitir, unde slăveam prin cântece și poezii, eroismul celor căzuți la datorie pentru apărarea gliei strămoșești și întregirea neamului. Cu această
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fete (un fel de discotecă a zilelor de astăzi), în timp ce serile, până spre miezul nopții, erau la dispoziția însurățeilor. Cine participa la aceste petreceri de Crăciun - intrarea era gratuită - se obliga într-un fel să primească țurca de Anul Nou. Bacșișul în cauză era după buzunar. Dacă organizatorii ieșeau în câștig, mai dădeau câte un bal la Bobotează sau la Sfântul Ion. Dacă nu, aleluia. Capra era lăsată în grija flăcăilor de 16-17 ani. Era un fel de debut în ale
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
România poate fi prezentată mai bine citând câțiva autori: [Așa cum remarcau unii istorici] aproape toate sectoarele de activitate s-au aflat, în acești ani (1990-1996), sub semnul celor două plăgi, abătute asupra societății românești de cel puțin trei sute de ani: bacșiș și hatâr. Corupția și hoția au ajuns la niveluri fără precedent în istoria națională. Libertatea - atât de râvnită în anii dictaturii comuniste - a fost înțeleasă ca libertatea de a face orice sau de a nu face nimic. [...] Exemplul germanilor și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
n-a putut crea și pregăti personalul subaltern calificat pentru aplicarea legii în spiritul ei» (din Enciclopedie a României, vol. I, 1938). România Mare sau, mai exact, societatea românească din frontierele ei a continuat să evolueze între vechile coordonate ale bacșișului și hatârului. Spiritul civic, fără de care nu există democrație adevărată, nu s-a putut dezvolta în aceste condiții. Democrația a rămas firavă. România este la ora actuală un vas care plutește în derivă, învârtindu-se în cerc. Iar cercul acesta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a Ecaterinei a II-a, datorată „slugarnicilor noștri filosofi” etc. Era descrisă, totodată, sumar și aspru reședința episcopului Inochentie (1753-1782), care în acea perioadă păstorea la Huși. În același spirit, aghesmuirea călătorilor de către „o ceată de popi” care așteptau un bacșiș (!). După ce a trecut prin Bârlad și a parcurs un drum anevoios, D’Antraignes a sosit „într-un sat mare sau mai curând într-un mic oraș, reșe//dința unui episcop (Inochentie, 1752-1782, n.a.). Se cheamă Huși. Ne-am dus în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]