975 matches
-
fiul ei, Richárd, ea afirmă următoarele: "„Timpurile schimbă sufletele, băiatul meu! Cu toții am devenit alți oameni. Chiar și pietrele au astăzi inimă și le doare. Unii ar fi vrut ca cei care poartă arme să nu aibă inimă. Pădurea de baionete însă are o mamă, numele ei e Patria! Au știut și ei asta. Au știut că poate fi biciuită, ruptă în bucăți, strivită, dar că nu poate striga: ajută-mă, fiule! La un singur lucru nu s-au gândit dușmanii
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
afini!), Ungureanu a descins, în mod spectaculos, în decembrie 2004, la București, ca ministru de Externe. În martie 2007, în urma unui imbroglio de extracție dâmbovițeană, tipic pentru funcționarea indecis bicefală în interiorul aceleiași puteri, în care câștigurile nete în lupta la baionetă contează mai mult decât valoarea oamenilor sacrificați, Ungureanu reușește să schimbe o necesitate într-o virtute, cum spun americanii: demisionează, într-un gest de onoare, întrerupând, fie și într-un caz greu repetabil, celebrul punctuated equilibrium, care, potrivit unui profet
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
sânt pironiți cu flămîngiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir până sub zidurile Veneției și apoi mai departe... tot mai departe. Și această misiune tainică o împlinesc apoi diplomații și baionetele. Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în capetele a mii de oameni visători cari dau tonul în Rusia. Războiul a fost declarat Porții pentru a elibera pe creștini - în formă ― în fond însă pentru a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pământul Dobrogei, ne indignase. Același principiu moral care ne dictase respect pentru averea privată din Dobrogea ne dictează și șirurile acestea, cari ating modul politic al luării în posesiune. A face ce fac toți, adecă a lua și stăpâni cu baioneta, e lucru ușor; a păstra însă acest Orient în miniatură, cu tot amestecul său de popoară, a dovedi că sîntem destul de drepți și destul de cumpătareți ca să ținem în ecuilibru și în bună pace elementele cele mai diverse este o artă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au adus pe sătean la sapă de lemn. Știm că vorbele noastre sânt ca celea ale prorocului din pustii. Contra instinctelor de rapacitate a unei societăți putrede și corupte, contra Bizanțului modern cuvintele nu ajută nimic, ci numai biciul și baioneta; dar ne îndeplinim datoria, deși știm bine că, în loc ca Dobrogea să devie un Eldorado al unei bune și părintești administrații, al dreptății și muncii regulate, va deveni din contra un Eldorado al tuturor cavalerilor de industrie, al diurnașilor și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar fi fost nu pacea cu rușii, ci intervenirea rușilor în afacerile României. Principele Carol a refuzat de-a intra în vederile ce voiau să-i dicteze; a cruțat țării sale durerea și rușinea de-a vedea ordinea restabilită de baionetele rusești în folosul câtorva ambițioși. ........................................................................................................................... Bucurîndu-se de aclamările cari izbucneau în calea sa și ascultând mulțămirile meritate pe cari i le exprima bărbăteasca elocință a d-lui C. A. Rosetti, principele Carol a putut compara situațiunea actuală cu aceea în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
titluri de ale statului. Acești acționari vor veni totdauna înarmați cu teșcherele nemțești de protecție extraordinară, fiecare din ei va fi statul german personificat și nu ne vom putea mocarisi de ei pentru că îndărătul lor vor fi un milion de baionete și principele de Bismark pe deasupra. În discuțiunea aceasta "Presa" ne adresează următoarele cuvinte bine simțite: Combaterea lor nu are de țintă proiectul supus Corpurilor legiuitoare și guvernul propuitor. În această privință ne place a recunoaște francheța ziarului "Timpul", care declară
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de intensiv, încît, orice s-ar mai petrece în țara aceasta, ea nu mai poate fi augmentată. Pentru un om ca și pentru o țară indiferent daca un fluviu sau un ocean [î]i îneacă; dar e un fluviu de baionete străine, dar e un ocean de datorii publice, dar precede moartea economică pe cea politică sau cea politică pe cea economică, rezultatul letal e acelaș. O fatalitate grea, păcatele părinților și a strămoșilor poate, păcatele generației actuale, setoase de câștig
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
făcut un prici suprapus ca să putem dormi mai mulți, și În noaptea următoare am fost atacați deja de bandiții ucraineni... Am omis să spun că mama era să fie ucisă, tot așa, Între două sate, pe Înserat: unii cu o baionetă au speriat-o și i-au tăiat rucsacul - am rămas fără rucsac, dar a scăpat... Deci În prima zi la Obodovca nu aveam nimic: nici de mâncare, nimic... În momentul acela, tata a ieșit afară... și era acolo un vecin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
omenește... Vă dau acum exemplu de o zi neobișnuită din lagăr. Într-una din zile, prin colonie a trecut un pluton de armată română - era În perioada când mișcările de partizani erau importante, pentru că soldații aveau armele În mâini și baioneta pusă... Noi stăteam cumva pe o stradă și ne uitam la plutonul de armată română - pentru noi era un eveniment. Și din acel pluton s-a desprins un om - În condiții de război și de spaimă, că sunt partizanii În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lui Hitler, unde, În fiecare zi, erau vreo mie și ceva, erau foarte bine Închiși. Era o baracă metalică, o ușă, am văzut când am făcut curățenie. În fiecare zi erau scoși unu’ la doi, Îi spinteca În fața celorlalți cu baioneta, ca să vadă că așa vor păți. Trebuia să scrie fiecare câte o scrisoare. Nu știu, mi se pare că n-au fost vinovați ei. Un alt episod petrecut În drumul de la lagărul F spre Mauthausen, când s-a făcut selectarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
copii. Lagărul de lângă noi, lagărul F, era de femei și fete, fetițe... Aveam ocazia să vorbim. Vedeam, am avut ocazia să văd, nu numai eu, chiar și colegul ăsta al meu - el era din Dej... Am văzut oameni spintecați cu baioneta, cu stiletul SS-istului, alții Împușcați... După aia am avut ocazia să văd execuții experimentale, asta În Mauthausen. Iar În Auschwitz am mai avut ocazia să văd. Era lagărul ăla, v-am spus, de experiență, despre care a scris și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ani ai mei și cum stau pe scaun... Mergea Între rânduri și a dat-o pe soră-mea mai În spate și s-a așezat lângă mine. A văzut că nu cânt: „Cântă!”. Eu nu. „Cântă!” - și ținea mâna pe baionetă. Pentru mai puțin te omorau. Și Îmi zic În capul meu: „Doamne, săraca soră-mea, imediat rămâne singură, și zăpada asta albă, imaculată, ce roșie o să fie. Dar nu-i păcat de anii mei. Eu nu cânt”. Nici n-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și deținuții de la Baïlen, au fost și mai cumplite. Gardienii și ofițerii dădeau adesea dovadă de sadism față de cei care erau Încarcerați. Sub cel mai mic pretext, chiar și imaginar, sentinelele nu ezitau să lovească cu patul armei sau cu baioneta, ba chiar să deschidă focul (Masson, 1987, p. 88 și urm.). Chiar și englezii au recunoscut că o ședere de șase ani Într-un astfel de loc era maximul suportabil de către o ființă umană, durată care a fost redusă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
aparent dovada acestei ipoteze. Dar, a doua lovitură, sumele din casă sînt intacte. Să fi fost totuși, cîndva, Anghelache vinovat de fraudă? Sau... În rest, personajele lui Caragiale-tatăl nu se omoară. Doar amenință spectaculos că o vor face. Chiriac cu baioneta, indirect și Zoe Trahanache, Porția Popescu cu o porție insuficientă de fosfor, tot indirect Zița, nedusă la Iunion ("fi-r-ar a dracului de viață; parol, țațo, să mă-n-gropi"). Cel pe care Destinul îl predispune la un gest sinucigaș care nu ar
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
spînzură, ca și Ițic Ștrul, dat dezertor și făcut scăpat de asasinat, dar inutil. De asemenea, se ucide Solomia din Amîndoi, o minte complicată și confuză. Dovedită ca asasină, ea recurge la acul de păr, modus operandi mai original decît baioneta lui Chiriac sau șicul de baston al lui }ircădău ce voia să o "sinucidă" pe ex-soția sa Zița. Alte sinucideri de oameni simpli comit soldații abuzați ai lui Anton Bacalbașa. În rest se sinucid persoane cu studii la bază și
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
ne-a făcut de râsul Europei s-a petrecut în aer. Protagoniștii ei nici măcar nu sunt conștienți că au participat la o porcărie. Șeful galeriei rapidiștilor, un individ cu nume de personaj de operetă, oferă următoarea variantă privind atacul la baionetă al suporterilor rapidiști asupra dinamovistului rătăcit în groapa cu lei a giuleștenilor: ,El venea pe coridor, iar jucătorii i-au solicitat să scandeze împotriva lui Dinamo împreună cu ei și cu noi. El a refuzat, iar câțiva jucători i-au strigat
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
Am avut, din nefericire, ocazia să vedem pe viu, în ultima vreme, cum se desfășoară un conflict armat, mai întâi în Iugoslavia, iar acum în Afghanistan . Dacă o ținem tot cu întoarcerile de pe loc și tot cu montarea și demontarea baionetei ' și aia moștenită de la Peneș Curcanul! ', putem fi siguri c-o să ne snopească în bătaie nu doar superputerile militare, dar până și galeriile unor echipe de fotbal. Dotați cu o memorie istorică de invidiat, noi ne pregătim, în secolul al
La umăr arm' (ageddon)! (Pamflet de Anul Nou) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15601_a_16926]
-
atace Muntele Inkerman pe un front larg. Prima coloană a rușilor a ieșit din “gâtul pâlniei” și a atacat flancul stâng al diviziei britanice. Regimentul britanic al 49-lea a tras o salvă în coloana rușilor și a atacat la baionetă, aruncându-i pe ruși înapoin până pe pantele de la baza Dealului Scoicii. Al doilea atac asupra flancului stâng al Diviziei a II-a a fost dat de o coloană a rușilor mult mai puternică, în frunte cu generalul Soimonov. Contraatacul englezilor
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
al luptei a devenit “bariera” și creasta dealului care o domina. Linia de atac a lui Paulov se întindea de la drumul poștal până la bateria părăsită. În timp ce rușii avansau, 300 de englezi au sărit peste zidul “barierei” și au atacat la baionetă. După o luptă crâncenă, prima linie a rușilor a trebuit să se retragă la baza pantei. Pozițiile britanice au fost din nou atacate de cinci batalioane ruse, dar englezii au contraatacat, împingându-i pe ruși până pe malurile râului Cernaia. Generalul
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
cu disperare, baricadându-se prin casele locuitorilor și în cazarmă. Ca să-i poată scoate din dispozitivul lor de luptă, ostașii nostri au folosit focuri de artilerie și de branduri și au purtat lupte de stradă, luptând cu grenadele și cu baioneta. Mitraliera instalată în turnul bisericii ortodoxe a fost luată cu asalt, fiind cel mai greu asalt al armatei noastre. Aici și la asaltul cazărmii s-au înregistrat cele mai grele pierderi umane. În ziua de 30 septembrie 1944, inamicul a
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
înalt. Povestea lui? Aceeași, schimbînd ce e de schimbat, cu a grozăviilor scrise în România postbelică, dar datate aiurea și altminteri. "Mă mir cum n'au murit de rușine cei ce au trăit în așa vremuri". Noi, de-un exemplu. Baioneta inteligentă arată, în hainele unui căpitan al gvardiei naționale, din cei care zic "să fațem în loc de să facem, cigan în loc de țigan și țioară în loc de cioară" un Gagamiță rătăcit pe ulița cu simigii și cu babe făcătoare de sulimanuri. Cele cîteva
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
că era În virtutea obișnuinței, ce-ai vrea să strigi când pornești la atac, asta nu Însemna că erau neapărat monarhiști și știau și ei că regele avea culpe mari. Garibaldinii rânjeau, poți să strigi Savoia doar dacă dai atac la baionetă În câmp deschis, dar nu azvârlindu-te după un colț cu pistolul-mitralieră. Și ziceau că erau vânduți englezilor. Se ajunsese totuși la un modus vivendi, era necesară o comandă unică pentru atacarea orașului, și alegerea căzuse asupra lui Terzi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spuneam, Înăbușă-ți dorința. Într-un final tata a rupt tăcerea spunându-i Mamei Scumpe: „Sigur că vii cu noi“, dar ea s-a bătut atunci cu pumnii-n piept strigând: „S-a terminat! Prefer să mă străpungă comuniștii cu baionetele decât să merg cu copilul acela nerecunoscător!“. Și cu asta a ieșit clătinându-se din cameră. Când ne-am urcat În barca ce ne ducea la Haiphong, m-am gândit cu groază la ce făcusem. Stăteam pe punte În timp ce barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încât nu era nevoie să o numești noroc. Mi-o imaginam pe Mama Scumpă singură În fosta noastră casă de pe Rue Massenet, cu Încăperile Încă bogat mobilate, dar fantomatice, golite de viață. Curând soldații urmau să intre În casă cu baionetele lor, zdrobind simbolurile capitaliste, iar În tot acest timp Mama Scumpă urma să stea În fotoliul ei, spunându-le revoluționarilor că nu vrea să fie o povară. Poate că o s-o pedepsească oricum pentru viața ei de burgheză. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]