1,033 matches
-
fac simțită prezența și comprehensiunea, și compasiunea față de oameni în vremuri de restriște. Regina încurcăturilor (1993) reia texte mai vechi, dar abordează teme sau situații mai noi, integrate în aceeași viziune ironic-înțelegătoare. Optimiștii înfrânți (1994) marchează o schimbare de ton: balansul ironie-grotesc este echilibrat de simplitatea uneori extremă cu care naratoarea se înfățișează pe sine însăși într-o lume aflată în schimbare și degradare. Este confesiunea unei femei care a traversat trei epoci istorice (de la încă binele din ’44 până la bulversarea
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
tematică. Romanul Umbra de la Cozia (1980) e, de asemenea, un spațiu de interferență a mai multor formule de discurs și a preocupărilor autorului (istorie, antropologie, folclor, filosofie etc.). Reconstituire documentată a timpului lui Mircea cel Bătrân, meditație asupra istoriei, a balansului între etern și efemer, romanul amestecă narațiunea obiectivă cu eseul în încercarea de a configura o inițiere filosofică a personajului principal. Influența sadoveniană e, pe alocuri, prea evidentă. Ultimul volum antum, Pe malul Styxului (1980), este un bildungsroman filosofic, o
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
de prezumțiozitate, o seamă de considerații asupra „sufletului românesc”. Un articol se intitulează Sufletul românesc în poezie. În lirica autohtonă, a cărei evoluție o delimitează în cinci etape, trăsăturile caracteristice i se par a fi predispoziția pentru contemplație (cu un balans spre „transcendent”), un sentiment aparte al naturii, discreția, pornirea spre joc, umorul. Totul - exceptându-l pe Titu Maiorescu - îl nemulțumește pe M. la criticii români, pe care îi supune unor judecăți incisive. El acuză lipsa de criterii, absența unui simț
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
i se refuză mereu, până la exasperare. Din această experiență iau naștere poemele lui definitorii. De obicei laconice, chiar eliptice, populate doar de puține simboluri (pasărea, umbra, „marea noapte”, copilul), ele ating o tensiune aparte datorită unui neîncetat, ambiguu și straniu balans între real și imaginar (Stingere, Două vieți, Gară pustie, Douăsprezece, Umbre ale lucrurilor și sufletelor, Lasă, tot..., Coroana nebunului, Cel). Este ca și cum, văzut prin ochii melancolici ai „străinului”, realul însuși s-ar derealiza, imaginile culese, oricât de concrete, căpătând o
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
Cand se apropie momentul nominaliz)rii, și când nimeni nu este inc) sugerat ca prim favorit al partidului, între un anumit num)r de potențiali lideri intervine rivalitatea. Unii dintre ei formeaz) coaliții, pentru a împiedica avansul altora. Manevrele și balans)rile, venite din partea potențialilor lideri, atunci când partidul este lipsit de un conduc)tor, sunt asemeni comportamentului extern al statelor. Ins) este vorba aici de un pattern care funcționeaz) doar în perioada în care nu exist) lider. De îndat) ce cineva
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
se dep)șește un num)r mai mare de doi, ce variații de num)r sunt consecvențiale? Trei și patru sunt numere aflate la limit). Ele marcheaz) tranziția de la un sistem la altul, întrucat oportunit)țile care vin în sprijinul balans)rii prin intermediul combin)rii cu altii variaz) în moduri care modific) rezultatele așteptate. Sistemele de trei au caracteristici distinctive, si de r)u augur. Dou) dintre puteri pot cu ușurinț) s) se coalizeze împotriva celei de-a treia, s) împart
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Celălalt, și Eu face ca, repetitiv, versul să fie expresia unei opresiuni interioare, cu obsesii ale descompunerii și ale înstrăinării de sine - uneori în tiparele prin care ele au fost înrădăcinate în poezia noastră de G. Bacovia. Totul, într-un balans al rarefierii transfigurate de vis și al brutalității (,,Stăpânii ... și-au înfipt căngile în carnea noastră/ ... de-atâta îmbrățișare carnea ni s-a făcut albastră”, ,,robilor cerului și ai pământului Steaua, încă, nu le-au pus-o la murat”). Această
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
pornește de la dezvăluirea unei relații indisociabile între spirit și trup. În viziunea lui H. trupul este doar aparență schimbătoare și pieritoare, iar spiritul, neschimbat și etern. Ca și la Nichita Stănescu, sfera și oul sunt asociate perfecțiunii și, respectiv, genezei. Balansul între un lirism interiorizat, uneori remarcabil de profund, și unul exterior, ostentativ, este prezent la nivelul întregii creații și prin alternanța între confesiunea tensionată și patetismul diluat în convenții, alternanță ce se regăsește în prima lui antologie, Poezii (1968). Prin
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
1995 revista „Caiete critice” îi dedică un număr întreg. Post-mortem i s-a acordat, în 1993, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Destine excepționale ale culturii românești”. O motivație perfect justificată. Teatrul, pe care S. a mizat până la un punct, prezintă un balans vizibil între literatura cu teză, cu mai toate defectele structurale ale realismului socialist, și aceea cu amprentă parabolică. Îndrăzneț, curajos, modern în comparație cu producția autorilor atenți la comanda socială și jucați intens în anii ’50 ai secolului trecut, teatrul fostului „cerchist
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
mețienilor. Urmează cîteva proze ale sărăciei (cu păguboasa angelizare a copiilor zdrențăroși din Peisaj cu îngeri) într-o vagă descendență naturalistă (remarcăm un excelent personaj fellinian, Valeria din Duminica la rude). Una din temele de legătură ale acestor nuvele este balansul între austeritatea cvasi-medievală în care ne situează primele pagini și un soi de libertate haotică, nepăsătoare și strălucitoare, ca un autentic "live life to the full" cu adevărat tonic datorită candorii și bucuriei evidente în text. Atmosferei aspre și grave
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
și opriri pe ambele picioare. Jocuri specifice. 8. Sanie (obișnuită) Procedee tehnice: poziția pe bază pe sanie individual și în doi; poziția de frânare și acțiunea picioarelor; conducerea săniei în linie dreaptă și în viraje. Jocuri specifice. 9. Gimnastică ritmică balans de brațe, de trunchi și combinat, în arc, cerc și opt; val de corp înainte și lateral; stând pe vârfuri cu trunchiul în diferite poziții; întoarcere cu învăluire și balansarea unui picior înainte (fouetté); pirueta passé; pirueta arabesque; săritura pas
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
care am conversat În limba moldovenească. Ne-am depărtat de țărm la căderea serii, În compania unei flotile turcești care număra douăzeci de vase mici și având parte de un vânt favorabil. Istovit de călătorie, legănat de somn și de balansul lin al vasului, m-am lăsat cuprins de cele mai Încântătoare reverii asupra viitorului, când, aproape de miezul nopții, am fost trezit de larma echipajului și a pasagerilor. O furtună Înspăimântătoare din nord se dezlănțuise asupra noastră luându-ne pe nepregătite
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cuprinde interviuri cu descendenți ai unor familii aristocratice. SCRIERI: Poeme provinciale, București, 1990; Un lucru peste puterile tale, București, 1993; Amurgul nobililor, București, 1998; Tata nu evoluează, București, 2003. Repere bibliografice: Horia Gârbea, „Poeme provinciale”, LCF, 1990, 10; Nicolae Manolescu, Balansul imperceptibil între poem și esență, RL, 1990, 13; Laura Bișoc, „Poeme provinciale”, CC, 1990, 1; Cristian Moraru, Debuturi în anul de grație, CNP, 1990, 27; Mircea Martin, Poezie feminină?, VR, 1990, 7; Victor Felea, Între poem și existență, TR, 1990
TUDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
vocația de scriitor: „Personajele cele mai importante/ale fiecărei zile/sunt oamenii și cărțile./ Primii mă îmbrâncesc,/fac haz, mă plâng./ Cărțile mă obligă/să-mi semnez sentința/cu propria mână” (Punct de sprijin). Discursul poetic se structurează într-un balans nesfârșit între viziunea expresionistă tragică și fiorul elegiac, aproape imnic. Livrești ca sursă de inspirație (Biblia, doctrinele mistice, poetul Odysseas Elytis), empatice din perspectiva efectului scontat, poemele din volumul Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul?, subintitulat Fabula rasa II
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
a termenului”. Cât de profund a fost contactul cu proza lui Anton Holban (și cu psihologismul interbelic) o dovedesc și cele două romane ale autoarei, O lume fără mine (1991) și Prăpastia de hârtie (2003), în care se regăsește același balans între implicare și teatralizare, între introspecția lucidă și (auto)mistificarea perfidă, între descompunerea sistematică a senzațiilor și reproiectarea lor pe o scenă imaginară. SCRIERI: De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc (în colaborare), București, 1982
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
din spațiul cultural românesc, unde S. are în vedere peste două mii de autori, identificarea și atribuirea pseudonimelor fiind rodul unui efort documentar de trei decenii. O serie de versuri ocazionale sau dedicate unor personalități literare sunt adunate în volumul postum Balans încremenit (1979), oferind imaginea unui scriitor de factură clasică și de înclinație manierista, aflat în sfera de influență a poeziei lui Ion Barbu. Interesul din tinerețe pentru critică plastică își află ecoul într-o prezentare a pictorului dobrogean Stavru Tarasov
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
scrieri de Jonathan Swift, E. A. Poe, F. M. Dostoievski, Remy de Gourmont, André Gide ș.a. SCRIERI: Sora Emilia, Constantă, 1930; Un pictor dobrogean: Stavru Tarasov, Suceava, 1931; Dicționar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români, București, 1973; Balans încremenit, cu un portret de Bob Bulgaru, pref. George Chirilă, București, 1979. Ediții: Artur Enășescu, Poezii, pref. edit., cuvânt înainte Radu Boureanu, București, 1968. Traduceri: Joseph Kessel, Celula nr. 7, București, 1930 (în colaborare cu Constantin Iliescu); André Gide, Amintiri
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
Distribuția veniturilor în perspectiva dezvoltării sociale Simona Ilie Prezentul studiu are în vedere problematica inegalităților de natură economică dintre indivizi, respectiv țări, ca și importanța perspectivei sociale a dezvoltării pentru evitarea perpetuării și accentuării celor dintâi. Prima parte abordează sumar balansul dintre economic și social, ca și contextul în care aspectele sociale s-au impus ca repere ale dezvoltării. O a doua parte punctează condițiile inegale sau contextele diferite în care are loc procesul globalizării. Provocările pe care inegalitățile contemporane le
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de piață”, facil asumată ca interes național prin urmărirea obiectivelor de creștere economică și dezvoltare, a dus activitatea actorilor de pe piață dincolo de granițele naționale, preocupările privind justețea distribuției au depășit și ele aceste granițe. O vreme, teoreticienii au văzut acest balans ca fiind similar celui dintre eficiență (economică) și echitate (socială). Contextul economico-social al ultimilor 25 de ani a apropiat mult cele două perspective, care, de altfel, n-au fost niciodată disjuncte, impunând pieței și intervenției statului atributele eficienței și ale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1919, publicat <ref>În România În timpul Primului Război Mondial. Mărturii documentare, vol. I, 1914-1916, București, 1996, p. 26-27.</ref> </footnote>. Pe de altă parte, perceperea pericolului rus În 1878, nu explică, dacă-l interpretăm disociat de „harta mentală” a decidenților români, de ce balansul extern - opțiunea pentru o politică de alianțe - nu s-a concretizat la București decât cinci ani mai târziu. În opinia mea, ideea unei alianțe s-a impus cu destulă greutate Într-un climat politic dominat de ideile și principiile ce
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
valorifica mai multe direcții recuperator‑terapeutice: a) terapii bazate pe stimulare - urmăresc antrenarea controlului motor în conformitate cu parametrii dezvoltării neuromotorii, respectiv: - mobilitatea - capacitatea inițierii și executării unei mișcări în limita amplitudinii fiziologice; - stabilitatea - capacitatea de menținere a echilibrului în pozițiile de balans; - mobilitatea controlată - capacitatea de menținere a echilibrului postural în timpul mișcării; - abilitatea - capacitatea de a executa mișcări precise cu extremitățile distale în scop funcțional. Intensitatea, durata și frecvența stimulărilor sunt condiționate de particularitățile neuropsihice ale subiecților; astfel, un subiect apatic, depresiv
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dar dacă schimbi fusul orar / dă-mi cangea să mă prind de tine”) sunt, de asemenea, pregnante. Și când reușește să evite capriciile unor asociații alese pentru efect, P. găsește în poezie un spațiu care e numai al său prin balansul, convingător, între ușurința jocului și tristețe. SCRIERI: Izobare, București, 1946; Licențe emotive, Iași, 1987; Poezii, București, 1988; Paletă de amurg, Iași, 1991; General Museum, Iași, 2001. Repere bibliografice: Streinu, Pagini, II, 133-139; G. Ivașcu, Doi poeți premiați, CNT, 1946, 5
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
rigiditatea celor vârstnici. Cea mai cunoscută piesă a lui P., Take, Ianke și Cadâr (pusă în scenă în 1932, editată în 1938), este axată pe ideea de toleranță, de respectare a sentimentelor, a purității sufletești. Piesa, construită sub semnul aceluiași balans între aspirația spre fericire și constrângerile impuse de o lume cam vetustă, aduce în final o idee care reașază totul în echilibru: unirea a doi tineri de religii diferite se poate împlini. Ana, fiica evreului Ianke, se căsătorește cu Ionel
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
un moment de derută / mă voi naște / ori / mă voi întoarce / pe locul singurei singurătăți” (Nici o concluzie). Și în Insomnii lângă munți (1989) autorul investește în viziunea poetică bine articulată și apelează la modalitatea aluzivă pentru a amplifica dimensiunea ascunsă. Balansul între viață și carte continuă, iar mecanismul poetic constă în „încadrarea unei exultanțe într-un halou nostalgic, precipitarea notației spre o intensitate vizionară și reculul în melancolie” (Al. Cistelecan). Imaginarul se îmbogățește cu forme geografice și dimensiuni astrale: munții, marea
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
poet exigent cu sine și cu poezia. În versurile lui conceptualizarea duce la maxima dăltuire a expresiei. Trăind orfic realul, ființa umană bântuită de mari viziuni cosmologice este pusă mereu în relație cu dialectica devenirii spațiului și a timpului, în balansul între imanent și transcendent. Lumea existenței materiale suferă, în această viziune, o dilatare imaginară, antrenând spiritul într-o ispititoare aventură a cunoașterii: „În marginea/ Fără de margine/ Acolo unde/ Numai ochiul închis/ Îl poate vedea,/ Imobil arde focul/ Cel invincibil// Singura
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]