1,747 matches
-
lui Leslie, dar provoacă și tentativa acestuia de a-i administra o lecție usturătoare. Unul din punctele tari ale romanului îl reprezintă construirea textului pe o ramă exclusiv realistă. Chandler scoate maximum de efect dintr-o materie apăsat prozaică, din banalitatea vieții obișnuite și a unei anchete obișnuite. În The High Window, Marlowe reușește performanța de a evita orice conflict cu polițiștii. Ca rareori în cărțile lui Chandler, aceștia sunt extrem de răbdători, de cooperanți, de umani (doar în Playback vom întâlni
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dimpotrivă, de sentimentul tulburător al diversității infinite, de acela al precarității omului și a civilizațiilor, a „tărâmurilor”. În două rânduri e descrisă insula Helgolanda, iar fotografia plină de cețuri nordice rămâne în memorie pentru totdeauna. Textul își extrage poeticitatea din banalitate, din prozaism, din exactitate: transoceanicul, ,,Blücher”-ul, are atâtea și atâtea cabine, motoare, e de două ori mai lung decât cea mai înaltă clădire din lume, are telegraf la bord, lumină electrică, dușuri și restaurante: așa începe poematicul modern al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
opera publicistică argheziană, puțini scapă de accentele critice ale exegetei. E respins, în principiu, actul critic lipsit de dicțiune, falacios, cel care mimează virilitatea argumentului edificator. Sunt neutralizate clișeele și falsele locuri comune, sunt descalificate argumentele futile și e dezavuată banalitatea variilor poncife. Doar câteva prestații critice, consideră Minodora Sălcudean, ating altitudini valorice moderne, fructificând cu adevărat caracterul de operă deschisă al publicisticii argheziene. Între acestea din urmă, studiile datorate Marianei Ionescu (cu o gramatică a discursului pamfletar și judecăți despre
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
facto, al polemicii literare. Efortul persuadării îl vizează implicit pentru că, până la urmă, el stabilește învingătorul. În alte situații, adresarea directă reduce distanța dintre polemist și lectorul său, prezența acestuia fiind marcată deictic în textul polemic prin uzajul imperativului: "Auziți sinistrele banalități [...]", "Ascultați mădular de frază [...]", "I-auziți monstruozitate literară [...]"60. Polemistul se instalează pe același palier cu lectorul, mizând pe complicitatea sa în atacul frontal. E tocmai ceea ce arătam puțin mai sus, și anume că polemistul este flancat discret de pamfletar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
roman de spionaj (spionajul este, de altfel, pus în scenă de către priviri care spionează prin găurile din uși și prin gaura cheii) foarte modern în factura sa (fiecare descoperire este cu atât mai tulburătoare cu cât ea este de o banalitate exemplară), nu este decât un aspect al degradării adevărului epic care utilizează forme stereotipe (și romanul foileton, romanul de moravuri, etc.) pentru a încerca să se exprime 576. Deosebit de original este faptul că, la Kafka, oboseala ritmează povestirea. Peter Handke
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical, frapează la nivel sintactic; deliberat, autorul Libertății de a trage cu pușca practică un jemanfișism delicios, recurgând la locuri comune, la banalități învederând suficiența vorbitorilor: "Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și colorate... Știți, nu-i adevărat nici că stelele au colțuri le-am văzut cu ochii mei pe onoarea mea!" (Aventură în cer). Despre o "adunare a poeților" având
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Doinaș reținea în special ideea de "destrucție" a ordinii anterioare în vederea unei alte "sinteze"; poetul Aventurilor lirice, zice Doinaș, aspira la o reașezare a lucrurilor în consonanță cu timpul: "Antipoezia din poemele lui Geo Dumitrescu (prozaismul, sarcasmul, aglomerația verbală redundantă, banalitatea crasă, lipsa de formă, retorica sentimentală sau tezismul moral etc.) se află, în înțelesul dat de Rey acestui termen, în elementele rezultate din pulverizarea unei tradiții poetice care acum sunt chemate să sugereze o altă construcție a poeticului" (Măștile adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tea sexuală conjugală a îmumbrăcat întotdeauna o dublă semnificație: mas cu li nă și feminină. Dacă imoralitatea feminină a fost pri vi tă ca o greșeală gravă și dezonorantă, desfrâul masculin a fost, la rândul său, privit doar ca o banalitate cotidiană. În același timp, două construcții sociale rămân operan te de-a lungul se co le lor: pu ri ta tea sexuală feminină și virilitatea masculină. codul moral se organizează plecând de la aceste două concepte ce se con struiesc di
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
uniformitate, corpusul de texte alcătuit de Adrian Fochi se pretează, totuși, la comentarii interesante și mai poate dezvălui surprize. O pistă promițătoare de discuții (cum am și făcut-o cu alt prilej) o constituie tema obiectelor păstorești, fluierul, gluga, bota. Banalități, s-ar crede, utilități din inventarul gospodăresc. Dar și Dumuzi avea asemenea lucruri în dotare, în stîna sa de pe plaiurile cerești ale lui Anù, regele zeilor sumerieni. „Nuditatea zeițelor, observă un autor avizat, este un instrument al morții”. Ceea ce se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
diferite de serie, cultivă, în mod paradoxal, același limbaj științific: existența omului este reglementată prin rituri, „de cînd naște pînă moare”; fapt cu ecou pînă și în cîntecul de lume, ca mod de răspîndire a adevărului general recunoscut la nivelul banalității și cotidianului. Putem crede că nimic nu este luat în seamă, nu capătă sens, dacă nu intră sub jurisdicția gravă și de fier a totului, pe cît posibil, a sistemului integrator de mituri. S. Fl. Marian relevă o trilogie de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
durată ( ), supuse prelungirii de ritmul sincopelor egale sau inegale, tema își conturează în mod gradat profilul ritmic prin diminuarea tot mai pregnantă a formulelor avansării sale. Astfel, asistăm la apariția discretă a unei viziuni ce răscolește liniștea gândurilor amorțite în banalitate, incitând fantezia spre tărâmuri iluzorii. Efectul suprapunerii celor două formule ritmice specifice habanera-ei (măsurile 9 și 10) va fi amplificat de plasarea punctului de incidență a acestor două entități distincte pe timpul întâi al măsurii, conflict stins prin concilierea ritmică ulterioară
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
surd și îi fac pe clienți să creadă că nu aveți nimic de spus; sau, mai rău, că încercați să le înșelați încrederea. Atunci când văd cuvinte „leneșe” - asta reprezintă clișeele -, ei simt o companie leneșă. Revedeți fiecare comunicat și eliminați banalitățile. Printre alte avantaje, ceea ce tipăriți va părea mai interesant, fapt ce îi va face pe oameni să citească și să răspundă. Π Fără clișee. De ce superlativele eșuează lamentabiltc " De ce superlativele eșuează lamentabil" Remarcabil! Extraordinar! Reputație internațională! Superior! Aceste cuvinte nu
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
cu excepția lui Leonardo, aristotelicul pragmatic, moștenitorii lui Platon, care dominau sudul Europei, nu voiau sau mai curând nu puteau să privească un câmp de măslini, un drum de pământ, un plug. A cadra un loc și un om fără renume: banalități eroice, dacă vrem. Chipul și peisajul avansează împreună. Portretul ca gen independent, eliberat de contextul sacru (donatorul medieval de pe panoul retablului) se naște în aceeași perioadă. Van Eyck ne oferă o vedere a orașului Liège pe fundalul Madonei cancelarului Rolin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
puterea creativității și dovedise că nu degeaba. Venirea sa neașteptată a cam stricat „momentul”, individul n-a mai putut să-l descoase pe profesor, iar „raportul” său nu mi se pare cel al unui om satisfăcut de munca sa. Dimpotrivă, banalități, lucruri știute de toți, ba chiar omiterea multor altora pe care nu avea cum să le afle sau bănuiască. „Dintre cei apropiați lui Pavelcu”, scrie, „sunt Mihai Gheorghe, lector la Institutul Politehnic, un fel de animator al unui club al
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
adesea, lucrăm cu realități adesea incerte. Nu știu dacă am rezumat bine gândurile sale, dar voia să-mi transmită că se simte solidar cu mine, care adesea puneam sub semnul Întrebării siguranța cu care unii „senatori” emiteau judecăți plate, spuneau banalități, debitau locuri comune. Am avut, În timpul studiilor, doi profesori remarcabili, venind din vechea universitate. Ștefan Bârsănescu, cu un doctorat În Germania, era un model de organizare intelectuală, rigoare și competență. Lucra după o schemă sigură, totul devenea clar În expunerea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
fost neașteptate, altele absolut obișnuite, din toate am desprins Însă o constantă: au Întâlnit adesea deschidere, receptivitate, respect pentru valori și pentru ceilalți, cultul muncii bine făcute În medii și grupuri umane absolut obscure, care-și desfășoară existența Într-o banalitate dezarmantă. Și cu cât au urcat mai sus, În medii mai „elevate”, aceste valori păleau. Unul, copil timid și izolat, a găsit solidaritate și căldură, deschidere, receptivitate, respect pentru valori și pentru ceilalți, cultul muncii bine făcute În echipa de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
camuflează în lume sau în istorie, devenind "irecognoscibil" ("În Șarpele o atmosferă banală și personaje mediocre se transfigurează treptat. Ceea ce venea de "dincolo", ca și toate imaginile paradisiace de la sfârșitul povestirii - erau deja acolo (s.a.) de la început, dar camuflate în banalitatea de toate zilele și, ca atare, irecognoscibile"7). Înțelegerea simbolismului latent al universului, accesul la o mitologie demult îngropată reprezintă unul dintre resorturile esențiale ale literaturii fantastice ale lui Eliade, care-i permite individului să participe la procesul de revrăjire
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este marea (mer), cel din urmă semnificant câștigând tot mai mult teren, în detrimentul celui dintâi; voiajul în Corsica este "verificarea luminoasă a împotmolirii în mlaștina numelui"75 - (tr. m.). Pe de altă parte, sesizează Marie-Thérèse Mathet, prenumele eroinei, Jeanne, prin banalitatea sa, înlătură a priori orice mister al eroinei. Deoarece numirea și apariția eroinei sunt concomitente, pe plan naratologic, ea se detașează radical de alte protagoniste (care vor fi anunțate sau prezentate) și se constituie în eroină prin acest statut nominal
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și gesturile excesiv de politicoase, locvacitatea față de necunoscuți, cu tendința spre confesiune, faptul că se recunoaște a fi un veleitar ratat, compensat de reverie 300. În acest sens, Onofrei din Podul spune: "Uneori la anumiți oameni, sub aspectul celei mai stridente banalități, ți se revelează structurile profunde ale realului. Structuri care, altminteri, rațional, vreau să spun, ne sunt inaccesibile"301). Sufixul patronimic "-escu" (căruia lingvistica românească i-a evidențiat echivalența de ordin semantic cu articolul posesiv: "al lui" sau cu sintagma "aparține
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu veșnica atitudine încurcată pe care o afișează, cu nesfârșitele plecăciuni și mulțumiri (se dezvoltă o retorică a insistenței prin fraze ca: "Vă foarte mulțumesc, spuse Fărâmă sculându-se de pe scaun și înclinându-se de mai multe ori"399), cu banalitățile ("Asta trebuie să fie: am sărit brusc din pat și m-a luat cu frig"400) pe care le servește celorlalți pe aceeași treaptă ca importanță cu poveștile despre Oana, Iozi, Lixandru etc., intervine în coeziunea ierarhiei acestei lumi tehnocrate
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rădăcinile "în teoria mea despre "irecognoscibilitatea miracolului" - sau, în general, în credința mea, că, după întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume, sau în istorie, și astfel devine irecognoscibil", astfel încât tot ce vine de "dincolo" era, de la început, "acolo", "camuflat în banalitatea de toate zilele și, ca atare, incognoscibile"401. De asemenea, s-a interpretat numele protagonistului în legătură cu tehnica narativă utilizată de Eliade, tehnică în care "mesajul i se transmite cititorului în mod fragmentar, "pe fărâme"402, Pe strada Mântuleasa fiind analizată
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poveste exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale), iar structurarea realului pe mai multe niveluri permite existența pluralității lumilor: "În toate povestirile mele, narațiunea se desfășoară pe mai multe planuri ca să dezvăluie în mod progresiv "fantasticul" ascuns în banalitatea cotidiană. Așa cum o nouă axiomă revelează o structură a realului, necunoscută pînă atunci - altfel spus, instaurează o lume nouă -, literatura fantastică dezvăluie, sau mai degrabă creează universuri paralele. Nu este vorba de o evaziune, cum o cred unii filozofi istoriciști
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vom da seama de asta dacă le vom analiza și le vom urmări pînă la rădăcinile lor. De obicei, nu ne interesează să le găsim cauzele. Întreaga noastră atenție se concentrează asupra stărilor propriu-zise, asupra contrastului dintre vivacitatea lor și banalitatea impresiilor sau gîndurilor anterioare, asupra bogăției pe care ne-o dezvăluie deodată în eul nostru, căci repre-zintă o combinație originală de elemente cu diverse origini. La fel de adevărat este și că acesată combinație sau legătură se explică nu prin spontaneitatea noastră
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
prezinte drept cunoștințe noi niște simple presupuneri, opinii, idei pernicioase. - Educatorul trebuie să răspundă nevoii globale de cunoaștere a elevilor, nu se va abate de la întrebările lor, nu va evita răspunsurile și nu le va neutraliza curiozitatea prin apelul la banalități, dogme, mitologii sau discursuri explicative reducționiste, simplificatoare. - Cadrul didactic va refuza să răspândească informații din domenii care le relevă mai mult ca ideologii decât în calitate de cunoștințe. El va acționa pentru a rezista autorităților ideologice, politice sau administrative care se servesc
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
1975a), automatism verbal (Dimitrescu 1983: 8). Accepțiunea generală a termenului clișeu (lingvistic) este cea atestată în DEX2 ca sens figurat al cuvântului: "formulă stilistică, expresie etc. banalizată din cauza repetării excesive; șablon" (s.v.). Întrucât termenul este confundat în limbajul obișnuit cu banalitate, stereotipie, automatism verbal etc., restrângem definiția sa la "o formă lingvistică (cuvânt, sintagmă, propoziție) care se bucură la un moment dat de o anumită vogă, reflectată în utilizarea sa excepțional de frecventă"1. Vom grupa clișeele de care ne ocupăm
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]