1,700 matches
-
emoțiile" pe care jocul culorilor le-ar favoriza. Aceleași obiecte vulnerabile văzute frontal - carafe din sticlă sau ceramică de diferite dimensiuni, uneori cochilii de scoici - se repetă de la tablou la tablou. Îți trebuie însă minute ca să-ți dai seama că banalitatea unei imagini este iluzorie: pozițiile relative ale obiectelor sunt departe de a fi clare; dimensiunile lor sunt înșelătoare; o culoare mohorâtă și tristă este un amalgam de nuanțe de pământiu pictate cu maximă tandrețe. "Nimic nu este mai abstract decât
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
zi, în redacția revistei "Orizont", a decis să ne dezlege, Adrianei Babeți și mie, marele mister: "Dragii mei, e simplu: secretul e să nu te înfrânezi de la nimic, să nu pui la suflet nimic, să primești orice lovitură cu seninătate!" Banalități, veți spune. Dar e vorba tocmai de acele banalități pe care neglijăm, iritați și cusurgii, să ni le asumăm. Curiozitatea vie, atenția neobosită, mobilizarea constantă a energiilor sunt rețete la îndemână, dar disprețuite de fiecare dintre noi. Nu găsesc titlu
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
dezlege, Adrianei Babeți și mie, marele mister: "Dragii mei, e simplu: secretul e să nu te înfrânezi de la nimic, să nu pui la suflet nimic, să primești orice lovitură cu seninătate!" Banalități, veți spune. Dar e vorba tocmai de acele banalități pe care neglijăm, iritați și cusurgii, să ni le asumăm. Curiozitatea vie, atenția neobosită, mobilizarea constantă a energiilor sunt rețete la îndemână, dar disprețuite de fiecare dintre noi. Nu găsesc titlu de carte mai nepotrivit pentru a ilustra viața lui
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
Ťsimplăť nu valorează nimic în planul creației, câtă vreme nu e validată, autorizată, confirmată, făcută să Ťdecurgăť, cum se zice, dintr-un imperiu vast al concretului, al tuturor celor ce sunt Ťale viețiiť". Evident, o experiență transfigurată, scoasă din mâlul banalității diurne; căci, iarăși incontestabil, literatura e stare de grație, transcendere a cotidianului. Totuși, să nu uităm: ca și viața, creația se nutrește dintr-o ruptură. Nu freudianul șoc originar, ci rimbaldiana "dereglare"; și nu numai a simțurilor, dar "a tuturor
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
Em. GALAICU-PĂUN Banalitatea unei experiențe de viață - cea mai cumplită din câte se poate imagina, și anume pierderea mamei - se întoarce, sub pana lui Roland Barthes, într-un eveniment literar major (adevărat, la distanță de 3 decenii de la ultima notă scrisă, în 15
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
formă a vieții, pentru că punem întrebări doar cât trăim. Răspunsuri, însă, putem da și după moarte: ființa noastră spirituală rămâne în amintirea oamenilor care, de dincolo de zidul vieții, pot să te invoce ca parte a unui dialog. }ine de domeniul banalității faptul că fiecare dintre noi "primim" răspunsuri, sugestii ori idei de la cei plecați. Oare ce-ar fi spus bunicul meu despre o asemenea situație?": iată o întrebare ce-și conține răspunsul. Când o pun, eu știu deja ce mi s-
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
ființă normală, clasică, ba chiar conservatoare. Nimic ieșit din comun, nici un viciu din cele la modă (sado-masochism, droguri, scientologie, experiențe fizice ori psihice extreme), nici un scandal sexual, nici o escapadă erotică (eventul, cu nuanțe de lesbianism). Nimic. O viață de-o banalitate exasperantă. O normalitate menită să te scoată din sărite. Drept urmare, au fost scoase de la păstrare docomentele. Adică diversele declarații făcute de-a lungul vremii de actriță. Ei bine, de data aceasta au reușit s-o desființeze. O jurnalistă a titrat
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
cugetări improvizate, irelevante, de o naivitate consternantă. Autorul își face cunoscute opiniile referitoare la ce se întâmplă în jurul său, fără să ezite, ca și cum ar fi atoateștiutor. Pe de altă parte, afirmațiile sale, chiar și când sunt adevărate, demonstrabile, suferă de banalitate. Ca să simulăm surpriza la lectura cărții lui Benone Burtescu, ar trebui să avem ipocrizia japonezelor, care scot exclamații de încântare și clipesc des, copleșite de admirație, după fiecare afirmație a bărbatului iubit. Soacra ca personaj de roman Mulți oameni cred
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
de idei și umor este în realitate o interminabilă pălăvrăgeală. Cititorii se plictisesc parcurgând cartea și fac eforturi să nu adoarmă, asemenea șoferilor care străbat o șosea lungă și uniformă. Cele mai anoste sunt pasajele în care autorul filosofează, enunțând banalități pe un ton apodictic: "Dușmanul îți este cel mai bun prieten de la un punct, când te obligă să te pregătești, să-ți depășești condiția - ca să-l poți înfrunta. Ideal ar fi să-l și învingi. Dacă ai o problemă se
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
lui capătă altă greutate. Firesc, actorul-dansator Istvan Teglas este la fel de autentic și în jocul cu cuvintele. În interviul care i se ia - parte a spectacolului -, atât textul cât și interpretarea sa pun în evidență o serie de stereotipuri și de banalități ridicate la rang de mari adevăruri - practică folosită, uneori, în acest gen de relație cu un artist. Prin toate aceste detalii, cât și prin configurația întregului spectacol, Silvia Călin se dovedește un artist cu un mod de gândire și de
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
Câteva pagini mai jos, parcă molipsiți de anume versuri ale lui Beniuc, cei doi îl întreabă pe Eugen Todoran, fără nici o exagerare, dacă Eminescu poate fi întrecut! Și altele, și altele. Foarte rar numai subiectele de discuție trec peste pragul banalității. (O banalitate uneori a la page, ca obositoarele referiri la casetele BASF pe care se înregistrează dialogurile la after shave-ul Old Spice al cărui miros umple încăperea sau la automatismele lui Roger Daltrey de la Who.) Noroc cu unii respondenți, în
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
mai jos, parcă molipsiți de anume versuri ale lui Beniuc, cei doi îl întreabă pe Eugen Todoran, fără nici o exagerare, dacă Eminescu poate fi întrecut! Și altele, și altele. Foarte rar numai subiectele de discuție trec peste pragul banalității. (O banalitate uneori a la page, ca obositoarele referiri la casetele BASF pe care se înregistrează dialogurile la after shave-ul Old Spice al cărui miros umple încăperea sau la automatismele lui Roger Daltrey de la Who.) Noroc cu unii respondenți, în speță Mircea
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
mult decît masticație, fornicație și perorație vanitoasă, ridicîndu-se la pragul unui etos care, înzestrat cu o direcție de gînd, să poată da sens și masticației, și fornicației, și perorației. Tema e insidioasă și spinoasă: insidioasă, fiindcă induce în eroare prin banalitatea ei, prima înclinație fiind să spui că în ea se ascunde o trufie a breslei, profesorii vrînd să facă din filosofie ceea ce ea nu poate fi: o tehnică a vieții. Mai mult, ca o disciplină abstractă să devină o călăuză
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
de neînsemnat ar fi, modifică viitorul posibil al planetei. Cealaltă perspectivă este că timpul e rigid și că, indiferent cât de mult ai încerca, mereu va reveni la un prezent predeterminat. Eu unul nu-mi fac griji din pricina unor asemenea banalități. Pur și simplu vând cravate celor care vor să cumpere...” Vânzătorul de cravate din Victoria, iunie, 1983 Pagerul mi-a transmis un mesaj tulburător: ceea ce părea imposibil de furat tocmai fusese furat. Nu era pentru prima oară când fusese șterpelit
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
pe care ți-o lasă e deconcertantă, evlaviosul pictor lepădîndu-și smerenia spre a-și contempla cu trufie chipul oglindit în laudele criticilor. E aici ceva dintr-o semețire orgolioasă de rău-augur, nici un artist sigur pe el nepierzîndu-și vremea cu antologarea banalităților prețioase pe care contemporanii le-au spus de-a lungul timpului despre el. În schimb, cine e preocupat cu precădere de ecouri critice, adunîndu-le cu migală într-un opis de bilanț valoric, nu se poate lăuda cu virtutea modestiei. Umilul
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
nu întîmplător termenul „descoperire“, odinioară un concept fenomenologic cu subtile tente speculative, a devenit vocabula magică a publicității moderne: peste tot ți se cere să descoperi gustul, savoarea, eroul, parfumul ș.a.m.d, adică ți se cere să descoperi niște banalități care îți sînt vîrîte sub nas cu titlul de noutăți, caz în care valențele descoperirii dispar, locul lor fiind luat de pleașca unor produse de care, deși nu ai nevoie, ți se face dintr-o dată poftă). Peste toate aceste nuanțe
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
cu pricina o mică etajeră cu cărți. În definitiv, de ce nu... Dar spațiul privilegiat al lecturii îl reprezintă, indubitabil, biblioteca publică. Acolo poți face lecturi de plăcere, dar și lecturi care țin de activitatea ta profesională. Fără biblioteci - spun o banalitate - un intelectual n-ar mai fi intelectual. Iar cei care refuză lectura (și, implicit, nu merg în biblioteci) nu știu ce pierd. Jean Marie Goulemot numește bibliotecile - frumoasă metaforă - „catedrale ale cărții”. Biblioteca - adaugă el - permite lectura în tăcere, dar, în același
Biblioteci by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/5932_a_7257]
-
nu ezită să provoace, mai ales când constată curiozitatea celuilalt sau singurătatea celuilalt. O face abil șoferița interpretată de Winona Ryder, cu un aer de gamin, de Gavroche feminin, cu gesturile teatrale ale lui Charlot. Discuția se învârte în jurul unor banalități, cu întrebări de genul „ce vei face când vei fi mare?", „care este scopul tău în viață?", pe care fata le parează instinctiv, simțind amenințarea ascunsă în ele, chestionarea sensului propriei existențe. La final vine propunerea neașteptată, femeia își revelează
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
nu poți să-l spui decât repetând, ca papagalul, ceva deja stabilit ori numind, terestru, o stare de fapt. Dreptate ai când întrunești un consens. E bine ca acest consens să fie cât mai selectiv, fiindcă altfel se referă la banalități. Să fie atât de restrâns cercul, încât să nu te mai includă și pe tine. Tu, rămas afară, să-ți spui: „Așa o fi?" Dai sentimentul că ai dreptate când cel care te ascultă îl are pe acela că așa
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6229_a_7554]
-
decît mica desfășurare epică, uneori atît de restrînsă încît dă impresia de static al unui tablou. Ca să-l amintim iarăși pe autorul lui Swann: „Stilul nu constituie conținutul, ci lentila care concentrează conținutul într-un focar arzător". Operînd îndeobște cu banalitatea care-i dă satisfacția unei materii prime docile, cu anodinul pe care-l poate dichisi după voie, Val Gheorghiu le tratează neologistic. Adică le snobează prin contrast: „Băiatul somnolent mimează opacități și înțelesuri în bipolaritatea frunții lui de martor silnic
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
răului. Schmitt folosește calificativul „banal" nu în sensul lui arendtian de „normalizare" ulterioară a răului pandemic, de minimalizare a lui până la punctul în care societatea îl acceptă ca pe un dat pe cât de inevitabil pe atât de firesc. El identifică banalitatea la origine, în momentul genezei și în persoana celui care-l săvârșește inițial, ceea ce este cu totul altceva. Suntem cu toții o apă și-un pământ, avem în dotare și stofă de înger, și stofă de demon, noi suntem singurii în
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
context social particular, instaurat în sînul unui dispozitiv de natură spectaculară, caracterizat prin formalismul său, și un ansamblu de practici normative, care posedă o puternică valoare simbolică pentru actorii și spectatorii săi." (p. 19) După o astfel de înșiruire de banalități inepte, nu-ți rămîne decît să-i traduci ideile în limbă omenească: ritul este un algorim prin care este celebrată o valoare în numele unei apartenențe: contează mai puțin dacă valoarea este umană, divină, livrescă sau artistică, cum la fel e
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
Vidal) să uite nu doar ce-au făcut, ci și cine sunt, să se arunce în brațele unei drepte care nu le-a adus nimic din ceea ce îi face fericiți și să se complacă în ceea ce el numea, răsturnând expresia „banalitatea răului".„răul banalității: o stare de fapt lâncedă, fără așteptări, fără dorința de a îndrepta ceea ce încă este strâmb sau, și mai rău, începe să se strâmbe.
De vorbă cu oamenii fără nume by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6190_a_7515]
-
nu doar ce-au făcut, ci și cine sunt, să se arunce în brațele unei drepte care nu le-a adus nimic din ceea ce îi face fericiți și să se complacă în ceea ce el numea, răsturnând expresia „banalitatea răului".„răul banalității: o stare de fapt lâncedă, fără așteptări, fără dorința de a îndrepta ceea ce încă este strâmb sau, și mai rău, începe să se strâmbe.
De vorbă cu oamenii fără nume by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6190_a_7515]
-
identifica sentimentele reale, iar cînd privesc cu ochii topiți de căldură livingul cunoscut al casei noastre, canapeaua ce părea uzată încă din ziua cînd am cumpărat-o, cele două fotolii tapisate cu canava care o privesc istovite, epuizate parcă de banalitățile schimbate între ele, și apoi din nou spațiile goale de pe rafturi, precum găvanele unui schelet, mi se pare că mai mult decît orice mi-e dor nu de Amnon și de ritmul firesc al vieții noastre, care a fost întrerupt
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]