5,599 matches
-
eșantionul viitoarei Țări ar putea să-l dea gata pe domnul Caraiman, cam sastisit de cabarete. Uniforme și bani. Va avea grijă să-l îngroape sub eghileți, canafi, ciucuri, cizme, unele cu scîrț, vipuști, pampoane și să-l înfunde cu bancnote. Cu o singură condiție să cheltuiască totul aici. Numai aici. Dar asta era o problemă de viitor. Colonelul Stoicescu îi înaintase un raport amănunțit despre ceea ce se realizase în Vladia, cîteva fotografii, cam expuse, dar din această pricină emoționante, ilustrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
școlii, Îndemnat de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămână mai târziu, Îl va conduce Într‑o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cânta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui, drept răsplată pentru reușita la examenul de diplomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Asasin, cu o valiză din aluminiu turnat, având înăuntru chiloții lui albi de supraelastic, tricourile și șosetele lui împachetate în mici pătrățele, ca niște origami. Plus un set de cuțite asortate de bucătărie. Dedesubt, valiza e îndesată cu teancuri de bancnote legate cu elastic, toate de câte-o sută de dolari. Toate atât de grele încât are nevoie de ambele mâini ca s-o urce în autocar. Apoi de-a lungul altei străzi, pe sub un pod, autobuzul a ocolit un parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cărui diamante scapără orbitor în soarele după-amiezii, și spune că în douăzeci de minute trebuie să ajungă în celălalt capăt al orașului. Te întreabă dacă nu vrei s-o însoțești. Intrați amândouă în taxi și femeia îi dă portarului o bancnotă de douăzeci de dolari. El își duce mâna la chipiu și zice că e întotdeauna o plăcere s-o revadă. Femeia îi spune șoferului adresa următoare, undeva mai spre marginea orașului, și mașina se înscrie în trafic. Să nu râdeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
marginea orașului, și mașina se înscrie în trafic. Să nu râdeți, dar femeia asta - Lentil, vechea ta prietenă - își scoate un braț îmbrăcat în blană de sub cureaua poșetei, o deschide, și înăuntru poșeta e îndesată doar cu bani. Straturi de bancnote de cincizeci și o sută. Cu o mână înmănușată scormonește printre ele și găsește un celular. Ție îți spune: — Scuză-mă doar un minut. Alături de ea, sarafanul tău de bumbac cu imprimeuri indiene, șlapii și colierul cu clopoței nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
te controlează cu un detector de metale, căutând arme, cuțite, orice. Un alt paznic dă un telefon de la un birou a cărui tăblie e o lespede netedă de piatră albă. Alt paznic verifică geanta lui Lentil, dând la o parte bancnotele și negăsind decât mobilul. Ușile unui lift se deschid, și un alt paznic vă face semn să intrați. Lentil spune: — Faci doar ce fac și eu. Zice: Bani mai ușor de câștigat decât ăștia nu există. Să nu râdeți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pierd controlul asupra sfincterelor și pute. Atât de intens încât cei mai mulți clienți nu reușesc decât să se uite la tine, cu saliva curgându-le în colțul gurii, și să-ți facă semn cu un deget tremurând să iei teancul de bancnote de-o sută de pe șifonier sau măsuță. Te sună Lenny de la clinică, și urci într-o cursă charter spre Londomnișoara. Te sună de la clinică, și zbori la Hong Kong. Clinica e de fapt doar Lenny, un tip care vorbește cu accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Margaret a stivuit farfuriile goale ca să anunțe că masa luase sfârșit. — Hai, doar pentru un pahar la repezeală. O să te distreze măcar din punct de vedere antropologic, dacă nu altfel. Hai să mergem! I-a făcut semn patronului fluturând câteva bancnote. — E cât se poate de drăguț din partea ta, Însă nu cred că m-aș simți În largul meu la hotelul Java. Aiurea, nu mai vorbi așa, o să te simți cum nu se poate mai bine. Doar ți-am spus că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
plecat! Nu-l asculta nimeni. Vorbea o limbă oarecare iar de Radnoti Miklos nu auzise nimeni. Nici măcar Benczedi Aladar care Își număra preocupat banii. Primise pensia cu puțin Înainte de a veni În piață. Fața i se Întuneca pe măsură ce teancul de bancnote de o mie și cinci mii se subția. Peste piață trecu un stol zgomotos de grauri. Exercițiul de pantomimă al lui Cain continua să țină lumea cu sufletul la gură. Cuvintele unei limbi misterioase puteau irumpe oricând În acea liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însera când Grațian Încercă să-și Îndrepte oasele de teamă că ar putea descoperi te miri ce fractură. Avusese noroc: era doar bine tăbăcit, lovit cu măsură, exact atât cât putea Îndura fără risc trupul său de adolescent. Scoase o bancnotă de o sută de lei din buzunarul cămășii de ațică gri, cu buzunare și epoleți, un model pe care și azi Îl purta, și zise: fac cinste. Ploua mărunt. Barul era gol. Domnul Arpi asculta muzică de jazz la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de tot felul primeau ultimii cumpărători. Ceasul din turn arăta ora 16. În case, agitația creștea o dată cu presiunea gazului la aragazuri și consumul de apă În băi. Câțiva cerșetori Își spălau mâinile și fețele În zăpadă Înainte să primească primele bancnote din noaptea de Revelion. Un adolescent În haine curate mima În fața unei vitrine diverse posturi care, prin grație, puteau stârni mai degrabă admirația decât mila trecătorilor. Gândești că ești Karli Kaplin, mă, Garincea, strigă un bătrân prin hubloul de aerisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Începuse. După ceasul din turnul Ștefan era ora 19. La TVR1, nimic sau mai nimic. Pe stradă se auzeau primele plugușoare. Banii pentru urători erau lângă ușă, Într-o farfurie de Horezu. „Cocoșul” lui Mischiu abia mai respira sub apăsarea bancnotelor și a monedelor. Inflația nu-l cruța nici pe el. Se consola cu gândul că anul următor funcția de trezorier al familiei Moduna va fi preluată, după principiul rotației cadrelor, de „Pomul vieții”, desenul preferat al Martei. Cocoșul ăsta are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
natal, pentru câteva mii de lei acolo kilogramul. Viu. O viață În lei e, carevasăzică, pe nimica. În șilingi, ar fi fost cu totul altceva. Sau măcar În forinți. Și moartea are alt preț atunci. Altfel treci dincolo cu o bancnotă străină Între dinți... Se consola cu gândul că oricum va muri de mâna unui creștin. Că o fi român, ungur, polonez ori slovac Îi era egal. Sunt totuna: aceleași gusturi, aceleași rețete. Trăiesc la fel, mor la fel: infarct, avc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o lumea părăsită și pustie. Nu. Haide, asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu. Am trecut în revistă bancnotele, chitanțele, biletele de autobuz și-un carnețel de timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă la poză și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
verile, cînd intram în lumea cealaltă, a părinților de la Iași. Zilele înaintau monoton. Buna-dispoziție forțată a tatei, mîncărurile cu sosuri, cu mult mărar și cimbru, umilința sărăciei, mascată de mama din răsputeri. Cristoase, tare nu se îndura să spargă o bancnotă de o sută de lei! De cîte ori citesc facturile cu sume din ce în ce mai umflate, îmi aduc aminte de palmele Ettei lipite de geam, de rochiile ei răstransformate, de poșeta Vuitton, cum nu mai purta nimeni. Își scria cheltuielile cu cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înaltă sînge, pe tăietura gîtului. "S-a întîmplat ceva?" Nu, dacă mă iubești. M-am recăsătorit". Ies în curte. Vișinul îmi pune-n palmă o frunză (ca să fie și o culoare la începutul ăsta de zi), o frunză roșie. O bancnotă, parcă, de zece, scoasă din circulație. Dragostea pentru Iordan a crescut ca vișinul ieșit din crăpătura temeliei. Fără șansă. Și uite-l: s-a înălțat strîmb, cu grilajul demisolului intrat în trunchi. A rezistat așa, schilodit, în timp ce mărul sădit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ea, și grâul. Cu iarba e mai greu, buruienile le-am smuls, așa cum s-a smuls din limbă cratima și litera slavă î din i rătăcind ici și colo, așa cum rătăcesc și eu pe ogorul acestor pagini împreună cu Mioara Alimentară. Bancnota foșnitoare a nopții imprimată cu stele a fost gonită de vârtejul zilei, zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor se epuiza înalt, coji de timp desprinse de pe trenuri erau duse de vântul circular al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aveau importanță pentru ca rezultatul esențializat, înscris în compendiu, să ajungă la El, precum și proscrișii și înțelepții depărtați în nemurire. Mama râdea de Mioara care își găsise ocupație: croitoria. Și fiecare bărbat care îi lumina ziua și îi foșnea noaptea cu bancnote privea prin vizetă la animalul curios, moșmondind răbdător la o mașină de cusut, cu tipare de carton răspândite peste tot și cu o mulțime de cărți pe pereții acoperiți cu tapetul unor pagini solfegiate sau mâzgăliți cu crochiuri și studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care părinții nu au vândut-o ca pe o casă, acum am auzit că mănâncă în Iad bani și-și potolesc setea cu aur topit, cerându-i lui Lucifugo Rofocale, demonul care a inventat banul, tot mai mult aur și bancnote, bietul patron e îndrăcit de necaz, nu știe cum să scape de ei, mi-a spus un prieten care a ieșit de acolo pentru bună purtare și bogat, i s-au calculat două zile la una și la final cinstiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe Iahve Bossul, dar s-au răzgândit cu speranța că imaginația le va născoci vreo drăcie care să le limiteze gurmandismul financiar. Dacă aș fi drac zise Bau și el mort la rându-i, fără să știe le-aș falsifica bancnotele ca pe la noi, un rând bune, să-ți ia fața și dedesubt ziare. Și în loc de aur, gablonz, ei, dracu' ăsta ar trebui școlit în Brăila, ar vedea el aici și pe ta-su' care-i mai haladit decât toată drăcărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de față în uluiala sa de cadavru: o vocație. Domiciliul indicat era situat la Stockholm. Era pesemne un rezident francez. Asta nu prea urma să mă ajute - și de fapt, la ce? Portofelul mai conținea o mie de euro în bancnote de cincizeci. Unde naiba se ducea tipul acesta cu o asemenea sumă de bani, într-o sâmbătă dimineața? Bancnotele erau noi. Dacă tot m-am pornit, am scotocit prin buzunarele pantalonilor. O legătură de chei, printre care și cheile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
francez. Asta nu prea urma să mă ajute - și de fapt, la ce? Portofelul mai conținea o mie de euro în bancnote de cincizeci. Unde naiba se ducea tipul acesta cu o asemenea sumă de bani, într-o sâmbătă dimineața? Bancnotele erau noi. Dacă tot m-am pornit, am scotocit prin buzunarele pantalonilor. O legătură de chei, printre care și cheile de la mașină. Câteva prezervative mă făcură să visez. Voiam să-i văd vehiculul. Ieșii luând cheile. În stradă erau parcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sugereze vreo pistă. În general, ce făceam sâmbăta dimineața? Habar n-aveam. Mai rău: nu mă interesa. La urma urmelor, nu era imposibil să fi fost personajul acela care cumpăra cele mai bune vinuri de Burgundia cu valize pline de bancnote. Asta ori altceva! Pivnicerul vorbise de poarta Champerret. Știam că locul acesta există. Nu îmi aminteam să mă fi dus vreodată acolo. Reținem oare genul acesta de amănunte? Mă păli din nou oboseala. Insul care nu mă interesează nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sacul fu pe punctul de a exploda, Sigrid m-a somat să mă opresc. -Vă reamintesc că nu suntem decât doi. Cealaltă ușă dădea între un chioșc și o pubelă pentru sticle. Discret, demn de marele Olaf. Amețit de greutatea bancnotelor din spinare, o ghidai pe Sigrid spre mașină. Am demarat și am rulat la întâmplare. De fiecare dată când un panou indica „Alte direcții”, îl urmam. -Unde mergem? întrebă Sigrid. -O să vezi, am spus. Și eu o să văd. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
a trebui să suport formalitățile obișnuite. Apartamentul de la hotelul Vasa deveni domiciliul nostru. „O căsuță și o inimă”, mă gândeam de fiecare dată când analizam uimitoarea mea situație. Plăteam cu bani gheață, de pe o zi la alta. Să schimb toate bancnotele furate la Versailles mi-a luat ceva timp: acesta din urmă nu îmi lipsea. Când am isprăvit, am aranjat teancurile de euro într-o valiză din piele de crocodil și m-am dus la sediul HSBC Suedia unde am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]