1,539 matches
-
de 3,5 cm pe buza inferioară, drept care era considerată rană lacero-contuzivă cu diferite echimoze vindecabile În opt (8) zile, cu condiția să nu apară complicații. În ceea ce privește cauza, raportul se limitase să noteze: violență fizică declarată. Nimic altceva. Emma aruncă bandajul În coșul de gunoi. Umezi un șervețel În jetul de apă și-și tamponă gura Îndelung, căci poate astfel nu avea să se umfle mai tare. Poate, cu un strat generos de ruj, avea să acopere copcile. Dacă Kevin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
opri În fileu. Tânărul strigă: — Hai, Vale, ești cea mai tare! Antonio făcu un balon de gumă și Îl pocni dezgustat. Era prietenul ei? Valentina avea deja un prieten? Valentina, cu numărul 9 Întipărit pe spate, cu degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și striga numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai trădase pe nimeni. Dar mama ce spune? se Îngrijoră ea. Suntem de acord, minți Antonio. E bucuroasă. Mi s-a părut c-ar avea ceva de făcut mâine, nu știu, poate trebuia să vadă pe cineva. Valentina Își smulse bandajele de pe degete. Mincinoasa, mincinoasa, mincinoasa. Ostia! Marea! Picnicul. Rahaturi. Voia doar să scape de noi. De ce continuă să o cred când Îmi spune ceva? Asta e ultima dată. Ce mult aș vrea să stau cu tati. De ce nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
desfășurau pe ecran. Acestea se aprindeau unul câte unul colorându-se În roșu. Pentru Antonio era greu de crezut că unul dintre piticii aceia travestiți În pinguini era chiar fiul lui. Ce i-a făcut maică-sa? I-a pus bandaj la ochi! — Kevin! strigă. Pinguinul bandajat Îl privi, uimit - o umbră de spaimă Îi Întunecă zâmbetul. Și avea deja microfonul În mână, ținându-l cu ambele mâini Împreună cu o acadea roșie scârțâitoare - Camilla, probabil. Kevin Începu să cânte, ignorându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Camillei, Îi păru că ieșise cu totul de pe orbită, că țâșnise În afara traiectoriei. Dar când? Și de ce? Cine Îl lipsise de lucrul la care ținuse cel mai mult pe lumea asta - iubirea absolută a fetei lui? Mormolocul acela gras cu bandaj pe ochi? Politica, Parlamentul, legile, alegătorii? Acum Îi rămânea doar durerea acelei pasiuni copilărești, pe cât de neașteptată, pe atât de profundă, din care el fusese cu totul exclus, și absența inexplicabilă a Majei, și o neliniște amară, și o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a trebuit să fugă după ea, să o tragă jos de pe suportul de rufe, să o urmărească În cutia de sticlă, să se aplece, poate chiar să-i vorbească, și să o ucidă sub masă. Ce simțise? Puișorul sașiu, cu bandaj pe ochi, ghemuit pe divan, cu capul Înclinat pe spătar. Un balon roșu legat la Încheietura mâinii plutește deasupra capului său. Cu o hăinuță absurdă - nepotrivită cu casa modestă și goală. Un smoching negru, deosebit de elegant, cu papion de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
neabătută, chiar și atunci când mi-am întors fața de la ea și nu i-am mai dat nici un motiv să țină la mine. Moașa venise să mă vadă în fiecare zi în săptămâinile care au urmat nașterii lui Re-mose. Îmi schimba bandajele și-mi aducea o supă făcută din oase de bou ca să prind putere și bere dulce ca să-mi facă bine la lapte. Îmi masa umerii care îmi înțepeneau din cauza legănatului și mă ajutase să mă ridic în picioare când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ăsta-i adevărul, și mai bine-ar fi să nici nu-l aflu, e de prisos să-mi spună ce lucruri oribile a pătimit, căci se vede cu ochiul liber, dar, să-mi închipui numai, că dându-i-se jos bandajele și privindu-se în oglindă, și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit nu-și mai aducea aminte de chipul lui de dinainte. Atunci Csákány a arătat spre plic, spunându-mi că în el se află vechiul lui buletin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
firește, În limitele deficienței lui mintale anterioare, Marie redeveni nerăbdătoare la gîndul regăsirii, care, pe de altă parte, avea să-i ajute să elucideze o parte din mister. CÎnd pătrunseră În cameră, Pierric, stînd În pat, cu capul Înfășurat În bandaje, cu mutra veselă, se juca cu telecomanda. Marie simți un elan de tandrețe și se Îndreptă spre el ca să-l Îmbrățișeze. - Pierric! Îmi pare atît de bine să te văd! El se trase brusc Înapoi și se uită la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
m-ai aruncat peste bord! PM se sculă ca un smintit și reîncepu să urle că totul era fals, o minciună, că nu se atinsese de el. Ryan, cu regret parcă, Își ridică atunci puloverul și dădu la iveală un bandaj improvizat care ascundea destul de prost o tăietură plină de sînge. PM, cu ochii ieșiți din orbite, scoase un icnet și Începu să rîdă ca un nebun. - Asta Înseamnă că el e victima? Iar eu am ucis pe toată lumea? Am ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La debarcader, Philippe, Juliette și Ronan veniseră să-l aștepte. Marie se Încruntă văzînd că și Ryan era de față, dar nu făcu nici un comentariu. De pe chei, toți Îi făcură semn cu mîna de cum Îl zăriră, cu capul Înfășurat În bandaje albe, cu veșnica lui grămadă de cîrpe sub braț. SRPJ din Brest Îl pusese sub escorta a doi polițiști care aveau misiunea să nu-l scape din ochi și cu care În mod vizibil Pierric simpatizase, bătîndu-i viguros pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-un spațiu indiferent și gol; determinismul lor este ineluctabil. Ceea ce s-a Întâmplat trebuia să se Întâmple, nu se putea altfel; nimeni nu putea fi socotit vinovat. Noaptea, Michel visa spații abstracte, acoperite de zăpadă; trupul lui Înfășurat În bandaje rătăcea sub un cer jos, printre uzine siderurgice. Ziua, Întâlnea uneori un african, un malian mărunțel cu pielea cenușie; se salutau cu o Înclinare a capului. Cantina universitară nu era Încă deschisă; Michel cumpăra conserve de ton de la Continent, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a intrat și a strigat la mine: - Am auzit că ne faci numai necazuri! Unul dintre doctori a spus că spatele mi‑era atât de inflamat Încât semăna cu un foc de pădure văzut de sus. Am fost Înfășurat În bandaje. Aveam senzația că mă găsesc Într‑un tramvai aglomerat și că sunt Îmbrâncit din spate și mă Înăbuș. Mă rugam să fiu lăsat să cobor. Dar nimeni nu era dispus să‑mi facă voia. În zilele acelea eram tratat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
îmi spune că mi-am recăpătat cunoștința în apartamentul lui Epstein. Jones ne-a luat pe Resi și pe mine în limuzina lui, m-a dus la un spital unde mi s-au făcut niște radiografii. Mi-au fixat cu bandaj trei coaste rupte. După aceea am fost dus în pivnița lui Jones și pus la pat. — De ce aici? am întrebat — Aici ești la adăpost, a răspuns Resi. — La adăpost de cine? m-am mirat eu. — De evrei, a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se odihnea sub dărâmături. Părintele Carlos se aplecă asupra unei copile căreia explozia îi smulsese brațul stâng și pierdea sânge încet, fără să scoată un geamăt. — Dă-mi cămașa ta, Inti...! porunci el. Repede! O sfâșie în bucăți și confecționă bandaje grosolane cu care să-i oprească hemoragia. Am nevoie de dezinfectante. Alcool, whisky, orice o fi... — Am în raniță o sticlă de whisky și câteva medicamente, spuse Inti Ávila. Mă duc să le caut. — O să mă duc eu. Cunosc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
motoarelor forțate la maxim, mitraliera țevilor de eșapament, claxoanele, urletele trupei, strigătele admiratorilor, amestecate cu huiduielile unor trecători ostili, vîntul din față, care devenea aproape uragan, Îmbătau mai ceva decît alcoolul, diferit, ucigător, uneori. Thomas, norocos, se alesese doar cu bandaje, cu vreo două ghipsuri, cu cîțiva dinți zdrobiți, pe care Îi Înlocuise repede; cînd se răcea vremea, Îl durea piciorul drept, semn, probabil, al unui reumatism viitor; cursele nebune prin frig sau ploaie Își cereau prețul. Mic, mare, cine să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Domnului. Roagă-te Fecioareimamă să te ajute! Ne va ajuta pe toți, că nu întâmplător am dat copilei tale numele Preasfintei”, a fost ultimul sfat al unei mame iubitoare... În ajunul acestei importante sărbători creștine, urma să i se scoată bandajul lui Iustin. Laura și toate persoanele Marian Malciu apropiate ei erau în fierbere. Doreau să fie totul organizat fără cusur și se străduiau în acest sens. Era de așteptat să participe toți medicii care se ocupaseră de acest caz și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
I-a fost foarte greu să o convingă pe doamna Luiza, mama ei, să rămână acasă. A trebuit să-i explice din nou întregul parcurs al operației și evoluția până în acest moment, dar și faptul că, imediat, în ziua înlăturării bandajului, este posibil ca Eugen să vadă extrem de vag ori chiar deloc. Doar cu acest argument a reușit. Știa cât de mult dorea mama lor să vină la spital, să fie alături de fiul său, să-l vadă ca născându-se a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe tine..., cine știe cât de greu va fi fost să.... Voi vedea iar, datorită ție, însă tu nu știi că.... în tot acest timp... te-am văzut.... Te-am văzut, Laura, te-am simțit, te-am recompus și....”. Desfacerea și înlăturarea bandajului a fost însoțită de ultimele explicații oferite de cele două specialiste în oftalmologie. A fost o clipă de tăcere profundă când s-au văzut ochii închiși ai lui Iustin. El a simțit momentul, dar a rămas încremenit. Laura îl prevenise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
interesul pacientului. Aglae se retrase, aruncând o aluzie îndeajuns de bine pronunțată, ca să se audă: - Ce mai e și asta? N-are voie "familia" să stea în odaiabolnavului? Doctorul lăsă sânge bolnavului, chiar în regiunea capului, legîndu-l apoi cu un bandaj. În urma acestei operații, bătrânul se învioră simțitor și se văzu că acum aceeași mână și același picior erau prinse mai tare de paralizie și că vorba era mai încurcată. Totuși, moș Costache se putea exprima satisfăcător și se mișca. - E
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
erați mici. Și atunci numai d-alea porcoase, cu madam Mița. - Branșază-ne atunci, din nou, la Raicopol! comandă Gârbea. - Horia, imperturbabil... Trei ore am zăcut în tunel. Dispeceratul fusese luat prin surprindere. După opriri, conducătorii de 302 DANIEL BĂNULESCU arteriale, bandaje, flaconașe, un stetoscop, scoase toate din gentuța de piele, ovală, de culoarea piersicii coapte, pentru a face loc înăuntru celor două mii de bilete de bancă albastre, imprimate cu chipul lui Nicolae Bălcescu și sustrase de la barosanul din Ministerul de Interne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eului, ne-o spune și un reprezentativ fragment din secvența a VI-a a Brățării nopților: Am aruncat năvodul să prind peștii culorilor [...] Adun toate Înfățișările lumii sub cristalul pleoapei Clatin În mine ocheanul minutului Continentele flutură În privire ca bandajele nopților Cu spatele adus Înspre fruntea hîrtiei Strîng colierele aerului din nevăzut melcii de sunete Schimb turnesol inima În eprubeta versului... Cum se poate ușor remarca, avem de-a face aici cu o alternanță / conjugare semnificativă de acțiuni așezate sub
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să se arunce în cer. A nimerit altfel... Așa ceva numai dragonii pot face. Iar noi nu știm cum, nu înțelegem, spunea Confucius. El e în afara puterii noastre, spunea Lao Zi. Cosmina privi chipul învinețit al bolnavului, cu tâmplele strânse în bandaje. Sub pleoapele închise, pupilele păreau nemișcate. Comă. Ca și cum ai merge pe o frânghie și dedesubt se cască abisul. Dacă privești în jos, spre abis, te va privi, la rândul lui, și atunci ești pierdut. Cosmina își termină de desenat dragonul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acela unde oamenii erau prea grăbiți, prea osteniți, prea îngrijorați ori de-a dreptul îndurerați, pentru a mai putea fi curtenitori. Probabil că fata mai păstra pe chip surpriza întâlnirii cu privirile pacientului de la reanimare. Avea capul strâns într-un bandaj mare, ca un turban ce-i cobora peste urechi și se strângea sub bărbie. Fruntea, atât cât se vedea, era vânătă, ca și firișoarele ce-i străbăteau cearcănele. Colțurile gurii atârnau, îmbătrânite, și buzele se subțiaseră de cât tăcuse. Doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care nu le înțelege. — De unde știi ? — Uiți că eu l-am făcut ? Nici bunul Dumnezeu n-ar fi zăbovit atâta să-l deznoade și să-l pună la loc... Cosmina nu-și putu lua ochii de la masca înfășurată în bandaje, dar întrebarea nu era pentru bolnav : — O să te scrântești, nu-i așa, profesore ? Simți cum începi s-o iei razna ? — La ce te poți aștepta de la un chirurg ? Trebuie să fii nebun de-a binelea ca să nu te scrântești. Uite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]