1,024 matches
-
cunoască acest nume?", spune Iosif Vulcan retorizând în marginea notorietății lui Bolintineanu. "Este oare vreo inimă română în oricare parte, carea să nu se fie îndulcit și încântat cândva de cântările acestui uns al muzelor. Nu. Laureatul nostru poet e bardul națiunii întregi. Numele lui e cunoscut în toate părțile locuite de români și poeziile sale se învață și se cântă în palaturi și colibe"146. Sau, altundeva, despre Andrei Mureșanu: "Poeziile sale cele mai escelinte se lățiră pe aripele zefirilor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de V. Demetrius. În schimb, se traduce masiv din lirica germană: Schiller (Scufundătorul), Goethe, Heine, Lenau, în transpunerea lui Barbu Nemțeanu, fără a fi uitată Carmen Sylva (tălmăciri de Elena Poenaru). Din versurile lui St. O. Iosif este reluat Blestemul bardului (prelucrare după Uhland), lui Ilarie Chendi i se retipărește articolul Despre traducătorii români ai lui Heine, în alte numere fiind introduse articole, nesemnate, despre Faust de Goethe, despre poezia austriacă, despre Heinrich von Kleist, Friedrich Hebbel, Theodor Fontane, Franz Grillparzer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289479_a_290808]
-
sociale a timpului”, dar, nu mai puțin, să aibă un tonus combativ, un nerv agitatoric. Critica lui e participativă și, ca metodă, cu elemente deterministe. Apariția poeziilor lui V. Alecsandri o explică prin raportări la contextul social-politic, ereditatea și educația bardului de la Mircești, contactul său cu aspirațiile neamului. În ceea ce privește teatrul, îl socotește a fi o „oglindă”, așa cum scena cată să fie un „sanctuariu”, un „altar” sau o tribună de la care se pot răspândi ideile de dreptate și libertate. Cu atât mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
are nevoie, bunăoară pentru prezentarea cât mai adecvată în maghiară a poeziei lui V. Alecsandri, de ani buni de pregătire: scoate în 1958 o culegere de versuri alese și abia în 1975 o selecție din cele mai frumoase poezii ale bardului de la Mircești. Traduceri: Mai román költők [Poeți români de azi], Budapesta, 1940; Zaharia Stancu, Mezítláb [Desculț], București, 1949, A főld viragai [Florile pământului], București, 1958, A piros fa [Pomul roșu], București, 1973; Nina Cassian, Deli Nika [Nică fără frică], București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290029_a_291358]
-
anii ’50, baladele, zise „singaporene” după supranumele „conspirativ” dat de boema artistică bucureșteană a vremii unei crâșme cu formă de corabie din centrul capitalei, se constituie în documentul unui radical protest față de regim, față de convențiile literare impuse și urmate de barzi subordonați pro paecunia. Poezie de circumstanță, aparent, infuzată de efluvii etilice și de argoul boemei sau al mahalalei, „singaporenele” sunt, în realitatea lor adâncă, toarse din destinul unei întregi generații literare condamnate la tăcere și la mizerie. Caracterul trubaduresc, goliardic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Ivănescu, precum și iluștrii congeneri defuncți: Const. Tonegaru cel sedus de himere, „Poet și Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul, neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta cu bătăușii râcă”. Pura enunțare a acestor nume creează haloul sublim al unei generații tragice, care clamează, odată cu Spartacus murind, „Lăsați-ne himera!” sau subscrie declarația celor „cu inima în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Const. Tonegaru cel sedus de himere, „Poet și Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul, neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta cu bătăușii râcă”. Pura enunțare a acestor nume creează haloul sublim al unei generații tragice, care clamează, odată cu Spartacus murind, „Lăsați-ne himera!” sau subscrie declarația celor „cu inima în palmă”: „E timpu-acelor care INIMI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Confesional. G. se autodefinește ca descendent al lui Villon oarecum prin efectul de tabel mendeleevian al elementelor: „Prea-i villonescă viața asta, dar/ Nu-s eu de vină dacă-i villonescă!/ Probabil că era un loc în frescă/ Lipsea un bard ca mine din bazar!” Prin acest ciclu poetul face trecerea la o altă carte reprezentativă, „trilogia sonetelor”, alcătuită din Sonetele aeriene (1972), Armura de sudoare, (1972) și Bazarul cu măști (1973). Trilogia e urmată, ca de o sinteză, de „eseul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
3495-3500. Whalen, P.J., Rauch, S.L., Etcoff, N.L., McInerney, S. C., Lee, M. B. & Jenike, M.A., "Masked presentations of emotional facial expressions modulate amygdala activity without explicit knowledge", în Journal of Neuroscience, 18, 1998, pp. 411-418. Woolsey, C.N., Marshall, W.H & Bard, P., "Cortical representation of tactile sensibility as indicated by cortical potentials", în Science, 85, 1937, pp. 388-390. Zihl, J., von Cramon, D., Mai N., "Selective disturbance of movement vision after bilateral brain damage", în Brain, 106, 1983, pp. 313-340. Zeki
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
profetice și din "creatorii" adică din scriitorii care sunt în primul rând niște meșteșugari instruiți, pricepuți, conștienți. Această distincție pare, în parte, istorică : "posedații", spunem nod, sânt poeții primitivi, șamanii ; apoi romanticii, expresioniștii, suprarealiștii. Poeții profesioniști, instruiți în școlile de barzi din Irlanda și Islanda, poeții Renașterii și neoclasicismului sunt "creatori". Dar, firește, nu trebuie să considerăm că aceste tipuri se exclud reciproc, ci doar că ele sunt opuse; iar în cazul marilor scriitori - ca Milton, Poe, James și Eliot, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
încă în viață - Pasternak, Ahmatova, Zaboloțki, revenit din lagăr în 1946 -, apare o nouă generație care cere părăsirea realismului socialist în numele unei expresii mai personale - Ahmadulina, Voznessenski, Evtușenko. Serile de poezie adună în marile orașe mii de spectatori. Cântecele primului bard neoficial Bulat Okudjava sunt pe buzele tuturor tinerilor. Se publică pentru prima oară capodopere ale literaturii occidentale - nuvelele lui Kafka - și opere interzise ca Maestrul și Margareta de Bulgakov. Publicarea nuvelei O zi din viața lui Ivan Denisovici de Soljenițîn
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu crede în lacrimi, lansat în 1979, care tratează despre destinul a trei femei din provincie, venite să se instaleze la Moscova la sfârșitul anilor 1950, își datorează popularitatea îndeosebi prezenței actorului Aleksei Batalov și cântecului „Aleksandra”, interpretat de doi barzi foarte populari, Serghei și Tatiana Nikitin. Cântecul este, de altfel, vehiculul prin care se și dezvoltă o cultură de masă paralelă. Vîsoțki întruchipează elanul unei contraculturi prin extraordinarul succes de care se bucură, în pofida opoziției autorităților - un singur disc i-
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
154-155; Valentin Chifor, Caleidoscop critic, Oradea, 1996, 173-177; Micu, Scurtă ist., II, 210; Petru Manoliu, DCS, 167, 190-191; Dicț. scriit. rom., III, 62-64; Cornelia Ștefănescu, Suflete jupuite, JL, 2002, 11-12; Dora Mezdrea, Arhiva Petru Manoliu, JL, 2002, 11-12; Marin Diaconu, „Bardul metafizicei”, JL, 2002, 11-12. O.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
și publicată; g) nu există legi secrete; h) este interzisă existența de legi post facto; i) judecătorii nu pot refuza actul de justiție bazându-se pe insuficiența jurisprudenței. 30 William Shakespeare (1564-1616), scriitor, poet, dramaturg și actor de geniu supranumit Bard of Avon. Scrie 38 de piese de teatru, 154 de sonete și două poeme narative, între care Hamlet, Regele Lear, Othello și Macbeth considerate capodopere eterne. Unele dintre creații au fost considerate ca aparținând altor autori, dintre care cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
descris de Slavici)"55. În aceeași cheie citim și "vorba lămuritoare" semnată de Iulian Negrilă cu care se deschide lucrarea în discuție. Mai mult o concluzie decât punct de plecare, ea creează din mișcare portretul lui Ioan Slavici "scriitorul total", "bardul șirian", "scriitorul eticist și maestrul analizei psihologice în literatura noastră [...] o petală în frumoasa corolă a literaturii noastre de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX"56. Studiul profesorului arădean ne duce cu gândul la un alt studiu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în palatul de la Arnăut-Chioi. Aici un frate al mamei, Paul Musurus, poet parnasian, discipol al lui Leconte de Lisle și al lui Théophile Gautier, dar și mare admirator al lui Victor Hugo, îi imprimă cultul, nestins întreaga viață, pentru bătrânul bard vizionar, incitându-i pasiunea pentru poezie și cu lecturi din Corneille, Racine, Musset, Goethe, Shakespeare, care îi vor modela decisiv personalitatea, desăvârșită mai tarziu prin descoperirea lui Nietzsche și Wagner. Dintre lecturile copilăriei și adolescenței, cu amprenta în cele ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
încercările de răsturnare a valorilor și de atac la persoană pe baza unor argumente periferice a biografiilor lui G. Călinescu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Marin Preda ș.a. Ceea ce îi displace cel mai mult este angajarea în asemenea acțiuni a „delatorilor”, „barzii serbărilor comuniste” sau „agenții de influență”. Cum era și firesc, e prezentă și o secvență consacrată literaturii exilului românesc, văzută ca fiind nu concurențială, ci complementară literaturii din țară. Poate din această cauză, pentru a se lămuri pe sine însuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
a refuzat recanatezului calitatea de filozof, dar i-a recunoscut-o pe cea de moralist. Revenind la poezie, de data aceasta din perspectiva canalelor de receptare, Croce admitea totuși faptul că, datorită iubirii de patrie, cantate în vers, Leopardi devenise bardul tineretului romantic înflăcărat. El apropiase romantismul sentimental de sentimentul național, nemulțumirea mărinimoasa și mărinimoasa aspirație, durerea universală de durerea patriei, câștigând astfel admirația unora.61 Criticile crociene sau, în cel mai bun caz, afirmațiile sale prea puțin laudative îndreptate cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în centru banalul, prozaicul și printr-o atitudine anticalofilă. Printre ecourile acestei poezii în literatura contemporană am putut remarca perpetuarea neîncrederii în limbaj, refuzul hiperculturalizării poeziei, renunțarea la certitudini și la perfecțiune, preferința pentru o poezie a prozaicului (cu dispariția bardului care cânta nostalgia absolutului), autoreferențialitatea și transformarea lumii în text, conceperea actului poetic ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea (descriptivul se golește de tropi, narativul pare să invadeze spațiul poetic și să confere poemelor aparență
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se exclud fără ca vreuna să mai fie în posesia Adevărului. S-a acceptat paradoxul ca parte a științei, chiar și haosul a fost teoretizat ca lege universală. În plan literar, pierderea certitudinilor are câteva efecte. Astfel poetul nu mai este bardul care glorifică misterele cosmice, pentru simplul fapt că el nu poate avea acces la ele, și nici cel care redă mimetic realitatea în opera sa sau cel care îi sugerează sensurile ascunse printr-un sistem complicat de metafore. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
legacies this poetry left in contemporary literature we could distinguish the mistrust in poetic language, the refusal of the hyper-culturalisation of poetry, the abandonment of certainties and perfection, the preference for a prosaic poetry (hence, the disappearance of the traditional bard who voiced his nostalgia of the absolute), the self-reference, the transformation of the world in text, the poetic act is perceived as an exercise of honesty, everyday occurrences become worthy of poetry, the poets express their inner feelings in a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Par les échos de cette poésie dans la littérature contemporaine on a pu remarquer la perpétuation de la méfiance dans le langage, le renoncement aux certitudes et à la perfection, la préférence pour une poésie du prosaïque (avec la disparition du bard qui chantait la nostalgie de l'absolu, le descriptif se vide de tropes, le narratif semble envahir l'espace poétique et conférer aux poèmes une apparence de journal), l'autoréférence des textes et la transformation du monde en texte , la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Richard al III-lea și As You Like It. Tot în același an au fost premiați Stuart Vaughan, directorul artistic, și compania New York Shakespeare Festival, inițiatori ai ceea ce se numește azi Shakespeare in the Park (reprezentații gratuite ale pieselor marelui bard în teatrul în aer liber Delacorte din Central Park, Manhattan). Premiile răsplătesc realizări artistice remarcabile, originale, încă nevalorificate de show business și de establishment-ul comercial al teatrului american contemporan. Acest lucru se vede atât în structura sistemului de premii
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o conduită elegantă, de la o politețe elementară, nu fac decât defavoruri copiilor pe care îi cresc, căci aceștia vor deveni, la rândul lor, incapabili să clădească o civilizație bazată pe cinste și respect. Deși hazlie, coana Chirița, neuitatul personaj al bardului de la Mircești, nu reprezintă un model pentru odraslele ei, cărora le încurajează incultura și le insuflă parvenitismul. Cele trei doamne care se ocupă de educația lui Goe (mam-mare, mamita și tanti Mița) sau doamna Popescu, mama lui Ionel, dintr-o
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
viață, de data aceasta în Candia (Cretă), pentru că aproape imediat să fie din nou rechemat și rejudecat pentru “corespondență trădătoare” împotriva Republicii Veneția și găsit vinovat și de acest delict. Într-o impresionantă pledoarie, rămasă în memoria istoricilor, poeților și barzilor, Jacopo și-a luat un emoționant și lacrimogen adio de la mama sa, tatăl său, soția și copiii săi și a plecat în cel de al treilea exil. A fost iertat în 1457, dar anunțul privind amnistierea să a ajuns cu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]