411 matches
-
în mod riguros numai ierarhiile date, al căror produs el este prin excelență. în societățile profund comunizate, cum a fost și este încă, din nefericire, a noastră, acest fenomen are proporții considerabile. Pentru a și salva pozițiile, aceste mediocrități se baricadează (sau și mai bine spus: se regăsesc integral) în ideologia național-comunistă. Ce-i unește, pe lângă ereditatea psihologică și formația culturală amintită? Explicația a dat-o Alina Mungiu în Românii după '89, cu remarcabilul său spirit de observație: Un singur lucru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
deloc de invidiat. Ceea ce explică, în bună parte, și foarte redusul său prestigiu social și, nu o dată, suferința sa morală reală, mai mult sau mai puțin bine refulată. Din care cauză, el se declară, cu ostentație vădit interesată, apolitic, bine baricadat îndărătul instituțiilor culturale oficiale (minister, Academie, reviste etc.) care-i asigură o carieră comodă, securitatea și mai ales impunitatea unui trecut adesea foarte încărcat. Din care cauză, el se proclamă (problema adeziunii sincere nu se mai pune) gardianul devotat și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de zarva orașelor, pe mal de fluviu, devenit un soi de "nebun al satului", va imagina totuși filmul alături de o tînără care-și ascunde propria dramă: violată în urmă cu cîțiva ani, apoi prostituată în Italia, revenită acasă, la țară, baricadată într-o tristețe disimulată. Vor deambula în decoruri naturiste atinse de un ușor aer post-apocaliptic, vorbind despre vechiul proiect avortat, încercînd să-l resuscite. N-au cum să treacă mai departe, încît totul se consumă ca o poveste a poveștii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a cărui gândire dislocă continuu locul comun demonstrează briant că cele două poziții pot coabita cultura teatrului. Dar tocmai acesta este locul comun pe care îl dislocă: te legitimezi fals dacă îngâni jargonul din spatele unei baricade, chiar dacă baricada aceea e baricada cea bună; nu intra în jocul oportunității evidente și nu juca "inoportunitatea" ca pe o obediență. În aparență, textul e o pledoarie (de valori civile); în realitate, e tribulația vulcanică a unei naturi esențial poetice. Nu i-am văzut spectacolele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
străzile din Chicago cu pumnul ridicat, strigând „Black Power”. Tinerii americani se Întorceau acasă din Vietnam În saci de plastic, la Început În număr mic, dar apoi din ce În ce mai mare. Studenții cereau Încheierea războiului american nedrept din sud-estul Asiei și se baricadau În birourile administrative ale universităților În semn de protest Împotriva unui sistem educațional nedemocratic, care nu le oferea drept de vot și putere de decizie În hotărârile academice care le afectau viața. Eliberarea plutea În aer, aproape că puteai să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
remarca finală a autorului în Histoire intelectuelle du libéralisme : în pofida extenuării ei aparente, religia creștină continuă să rămînă un avertisment sau o amenințare la adresa universului închis pe care l-a amenajat secularizarea și pe care ea nu contenește să-l baricadeze în autosuficiența lui. Cum se situează fundamentalismele față de acest univers închis? Sînt mișcările fundamentaliste, fie ele musulmane, creștine sau evreiești, pentru a le lăsa deoparte pe cele hinduse, sikh ori chiar budiste, încercări de a repune fie și agresiv lumea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sa primară. După clasicism... revoluția! Adică La Nouvelle Cuisine Française, denumire sub care se regăsesc maeștri precum Alain Chapel, frații Troisgros, Alain Senderens, Michel Guérard sau Bernard Loiseau. Spiritual născută din tumultul anului 1968, din mentalitatea studenților stângiști care au baricadat străzile Parisului, această școală gastronomică a fost definită în 1972 prin „decalogul“ redactat de Henri Gault și Christian Millau (jurnaliștii culinari care au înființat celebrul ghid al restaurantelor, ghid, pare-se, răspunzător pentru sinuciderea, în anul 2003, a lui Bernard
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
un capăt al curții, s-a pomenit fără cupolă. A fost înlăturată și catapeteasma și în locul ei a fost pus un pătrat mare de mătase albă - ecranul, făcut din perdelele rechiziționate într-unul dintre apartamentele burgheze din clădirea „decadentă”. Cinematograful Baricada era gata să-și primească primii spectatori... Da, bunica era femeia care putea să vorbească liniștit cu Gavrilici, femeia care ținea piept tuturor campaniilor și care, într-o bună zi, ne-a spus făcând cu ochiul, în timp ce ne vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cele ale transportului în comun, au început analizele avantajelor și dezavantajelor contactării locurilor celor mai diferite, ale diferențierii oamenilor și grupurilor după cât de mobili sunt; omul mobil, cosmopolitul nu sunt precum "legații de glie", nu sunt ca aceia care se baricadează în ghetouri; ei aleg unde să locuiască; pot sta într-o anumită parte a orașului, într-un anumit oraș, dintr-o anumită țară, pot munci într-un loc, își pot face aprovizionarea, se pot instrui, se pot distra în altele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
receptare, opera nu există. Ironia este garanția jocului de bună calitate. Ea asigură detașarea cestui autor care complică și nu se implică. Autorul este discret, se ferește să se demaște, refuză intimitatea confesiunii. El are o imaginație sănătoasă și se baricadează în spatele ei. Autorul spune pe jumătate (tradiție deschisă de Henry James), lectorul ghicește ce poate, și opera lasă gustul amar-dulce al neîncheierii. Hibridizarea Amestecul de genuri literare a fost născocirea Fluxului conștiinței, la începutul secolului XX, marea inovație a lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În puțurile de sub case au aspecte comune cu ofrandele descoperite În gropi sau bothroi, uneori opulente și frapante (capete de bou, părți din cadavre umane etc.). Unii autori ar putea vedea aici adevărate sacrificii umane, dovedite, de altfel, În satele baricadate din Europa occidentală a aceleiași perioade și destul de răspândite În ceea ce Îi privește pe nou-născuți și copii. Folosirea religioasă a peșterilor este bine cunoscută În regiunile aride În care apa reprezintă un bun vital, de exemplu, În Italia peninsulară, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]