1,594 matches
-
din praful de stele își va dori la masă fiul dar acesta nu va mai avea suficientă lumină să învețe numărătoarea secundelor în drumul spre casă. în mod permanent ea va locui în salonul dimineților albastre, căluții de mare și berzele o vor însoți. Din coșul lui cu rufe purtate va scoate cântecul de patefon pe care îl ascultau împreună, apoi meticuloasă îl va înveli în straie de duminică. După amiaza va pregăti cina pentru timpul șchiop 6-Telefonul La capătul firului
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
bat, vai, ce maniere ! Până cad, fără putere. Turmele, fără gâlceavă, Au păscut iarba firavă, Apoi s-au întins la soare, Rumegând cu nepăsare. Morala: Păstorii se bat, când n-au ce face, Deși turmele trăiesc în pace. FABULĂ TRISTĂ Barza, despre care știu Că era doar un crochiu, S-a făcut luntre și punte Și-a desenat un grăunte, Apoi, fuga, l-a mâncat. Credeți că s-a săturat? Nu! Și-a desenat o broască Mare cât o rostopască Și
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
Apoi, fuga, l-a mâncat. Credeți că s-a săturat? Nu! Și-a desenat o broască Mare cât o rostopască Și, c-un gest, deh, cam urât, A trimis-o-n jos, pe gât. Broasca a schițat o ușă, Gâdilând barza pe gușă, Și-a deschis-o, și-a ieșit, Dar aici s-a poticnit. I-ar fi trebuit o scară, Sau o baltă, jos, să sară, Dar cu ce să deseneze? Cum, pe loc, să se salveze? Nu-i creionul
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
Fetița ei plecase să-i aducă cireșe galbene. Și nu a certat-o și nu a întrebat-o nimic, avea un fel de melancolie și privea într-un punct anume, departe, dincolo de grajduri, dincolo de sat, dincolo de câmpul pe care apăruseră berzele. Ioana Voicilă Dobre- Din volumul DECLIN, editura Arhip Sibiu, 2010 Referință Bibliografică: DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
latină populară. De exemplu, ambele „neamuri” de populație amestecată rosteau numele multor ape, plante sau animale, în denumirea veche a limbii geto-dace: Timiș, Criș, Mureș, Cerna, Dunăre, Argeș, Jiu, Olt, Buzău, Prut, Siret etc., sau: brusture, mazăre, vatră, cătun, brad, barză, mânz, viezure și multe, multe altele... Adeseori, sau de regulă, concluziile istoricilor, mai cu seamă ale celor străini, erau dictate de anumite interese geopolitice. În acest caz, cred că ar fi oportun să facem trimitere la multe izvoare istorice, cel
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
frunza de fag O doină timpu-l despică Și-și lasă ecoul pe prag. O iau de mână ca pe-o soră Și-o cuibăresc adânc în pântec; E primăvară și e horă ! Și toate-mi izvorăsc din suflet. Au adus berzele cucii Și rândunelele pe sârmă, Au dat lăstarii în toți nucii Și-n coastă mieii zburdă-n turmă. Mă-ntorc cu anii înapoi; Ce vremuri mai erau la țară, Când toată floarea de trifoi O tăvăleam în primăvară ! Era o
CE VREMURI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352674_a_354003]
-
fântână, căruță și căpiță cu fân, cocoșul cântă pe cumpănă, fluturele zboară înspre soare. Atmosfera este însuflețită și de mulțimea buburuzelor și de nota originală cu care sunt umanizate casele și necuvântătoarele: casele au acoperișul sub formă de căciulă țărănească, barza zboară cu geamantanul în cioc, barza în cuib stă pe ouă și vine bărzoiul și-i oferă o floare. Ideea de familie este reprezentată de trei buburuze în zbor, de culmea cu rufe de bărbat și de femeie. Imagini ale
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
cocoșul cântă pe cumpănă, fluturele zboară înspre soare. Atmosfera este însuflețită și de mulțimea buburuzelor și de nota originală cu care sunt umanizate casele și necuvântătoarele: casele au acoperișul sub formă de căciulă țărănească, barza zboară cu geamantanul în cioc, barza în cuib stă pe ouă și vine bărzoiul și-i oferă o floare. Ideea de familie este reprezentată de trei buburuze în zbor, de culmea cu rufe de bărbat și de femeie. Imagini ale primăverii sunt pictate și pe căușe
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
ai fost mamă? - Doar îi cunoști. Am un băiat si o fetiță care sunt acum pe cale să mă facă bunică. - Nu la asta mă refer. Ca să fii mamă nu este suficient să naști. - Va să zică copii nu mai sunt aduși de barză în coșuleț, nu se mai fac dolofani dacă îi hrănești, nu mai trebuie să urmeze școala unde capătă o aleasă educație? - Așa ți-ai crescut copii? - Bineînțeles. Cu bonă franțuzoaică, școala primară în Germania, liceu în Anglia, terminat în India
PERFECT IMPERFECT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354147_a_355476]
-
că am scăpat, Un fluture a-nhățat! Brotăcelul Oac-oac-oac si oac-oac-oac Plânge-ntruna un brotac, S-a pierdut de mama lui C-a pornit prin lac hai-hui. Fii cuminte brotăcel, Intră-n mâl tu ușurel Totdeauna-i bună paza, Uite ce-aproape-i barza! Rândunica Sus, sub streașina bunicii, Este cuibul rândunicii! Cip-cirip se-aude-n zori, Plâng de foame, puișori. Rândunica-i pe tarlale Să caute de mâncare, Fluturi sau o gâză mică, Pentru puii care țipă. Gata,-i liniște în cuib, Gâze-s vara
BUBURUZA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354199_a_355528]
-
a dat iar pe glie; Tu ai îmbătrânit și-ntotdeauna seara Îl plângi pe tata, mort de-o veșnicie. Căldura va țâșni și ea cât de curând, Eu voi pleca, să mai tai la vie; Soarele mă va batjocorâ, sfidând Berzele se vor aduna, din nou, pe glie. Câinele nostru, mă va petrece în zori, Oprindu-se mereu, pe lângă garduri; Am s-adun din lizieră, iarăși viorele, Așa cum am făcut-o de-atâtea rânduri. Eu trebuie să merg din nou sub
A SOSIT PRIMĂVARA de GEORGE PENA în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354605_a_355934]
-
să nu fie adevărat, dacă eu am văzut că ea a mâncat două sarmale și Ion niciuna. Când am mers la școală, în prima zi i-am spus un banc învățătoarei. „De ce se tem doi îndrăgostiți și o broască?... De barză.” Tanti Lida m-a dus în cancelarie, să-l spun și acolo. Dascălii râdeau cu lacrimi. - De ce au râs așa? am întrebat-o pe Mimi. - Că ai spus cu foarte mare seriozitate asta. - Și nu se spune așa? - Ba da
MIMI de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347208_a_348537]
-
vor trece mulți ani până vom putea realiza că de fapt acesta este lucrul este cel mai de preț pentru noi toți.... Erau toți străini, și eu eram străin pentru ei. Nu mai era nici România ce-a fost odată... („Berzei oarbe îi face Dumnezeu cuib!”). Exilul nu este ușor! Ca să amintim elitele, Cioran, Eliade, Norman Manea sau Herta Müller sunt doar câțiva din cei care au ales exilul fără a renunța să lupte pentru idealurile lor, și reușind departe de
ÎNCĂRCATĂ DE PATOS ŞI DĂRUIRE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357178_a_358507]
-
care Statului i se fâlfâia. Dacă nu m-a mirat că pe potecile naționale dintre cotețe, pline de gropi și de găinaț, circulația era împiedicată de curcani, m-a dat pe spate faptul că în lumea orătăniilor nu venea niciodată barza, deși toți masculii alergau după pupăza vecinii. Seara, îi spusei soției că n-am fost în infern, nici în paradis, dar, cu siguranță, am zburat, la sol, câteva ceasuri, prin purgatoriu! Janet Nică Referință Bibliografică: ZBOR LA SOL / Janet Nică
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
faptul serii, lustruiește bocancii Puterii. Plo-ua-l-ar Gluma ! Nin-ge-l-ar RÂSUL ! Degradarea, pusă pe cherel cu toată lumea, ridică la rang de vorbire SUGHIȚUL.Ignoranța, cât îi pohtește ambițul, pune-n delir, bir pe metafore îndrăznețe, premiind gângurit mișto de muște țețe, de berze nagâțe și porumbei de tuș.Căzută din mână, Poeziei i-a sărit smalțul.Sublimul, tocindu-i-se valțul, macină întruna tărâțe și rumeguș. Euclidiana noastră speranță, deși cu plete cărunte, stă de veghe să nu cadă CERUL în amănunte ... Dă-
ODĂ,VODĂ, MODĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357202_a_358531]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > GLORIE COPILĂRIE III Autor: Mihaela Arbid Stoica Publicat în: Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL V BERZELE NOASTRE Primăvara a fost dintotdeauna anotimpul meu preferat. Singurele senzații de ireal pe care le păstrez până acum bine ascunse în sufletul meu și din care îmi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai cele legate de trezirea naturii la
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
pe ale mele, la fel de importante. Primăvara, în fiecare dimineață când mă trezeam, fugeam la fereastră, să văd dacă salcâmului înalt și bătrân, cu coroana de crengi ciufulită mai rău decât o rândunică după ploaie, îi sosiseră locatarii: o familie de berze. Toamna urmăream cu privirea cârdurile care treceau pe deasupra casei cu frică să nu le uite pe ale noastre. Odată plecate mă rugam zile de-a rândul să ajungă sănătoase la celălalt cuib „undeva departe, într-o țară unde soarele încălzea
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
lăsat frigul, așteaptă cârdul și se odihnesc?!” Ne supăram în sinea noastră pe mamaie, dar cum tataie era sensibil și tandru și nu voia să mă dezamăgească nici pe mine, dar nici pe ea, îi răspundea: -Ce știi tu despre berze? Nu vezi că vin de atâția ani? Dacă nu m-ar cunoaște, s-ar duce în altă parte; știu că le las să-și refacă cuibul și nu dau după ele când zboară în grădină. Astea se duc și vin
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
le las să-și refacă cuibul și nu dau după ele când zboară în grădină. Astea se duc și vin de la un capăt la altul al pământului, sunt mai deștepte decât tine. Auzi, de câte ori ai fost, fa, singură la București? Berzele mă privesc și le citesc în ochi că mă întreabă, dacă mă vor mai găsi în viață și primăvara viitoare? Ne bufnea râsul pe amândouă. Atunci tataie supărat, pleca de lângă noi grăbit și nedumerit, de ce nimeni nu vroia să creadă
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
privesc și le citesc în ochi că mă întreabă, dacă mă vor mai găsi în viață și primăvara viitoare? Ne bufnea râsul pe amândouă. Atunci tataie supărat, pleca de lângă noi grăbit și nedumerit, de ce nimeni nu vroia să creadă că berzele lui îl cunoșteau și se înțelegeau. În primăvara lui ‘59 toate berzele din jurul nostru, care își aveau cuibul prin grădinile vecinilor, au venit; numai cuibul nostru a rămas gol. Eram toți trei supărați. Mamaia își arunca privirea pe fereastră la
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
mai găsi în viață și primăvara viitoare? Ne bufnea râsul pe amândouă. Atunci tataie supărat, pleca de lângă noi grăbit și nedumerit, de ce nimeni nu vroia să creadă că berzele lui îl cunoșteau și se înțelegeau. În primăvara lui ‘59 toate berzele din jurul nostru, care își aveau cuibul prin grădinile vecinilor, au venit; numai cuibul nostru a rămas gol. Eram toți trei supărați. Mamaia își arunca privirea pe fereastră la cel mai mic zgomot și fără nicio licărire în ochi, lăsa să
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
la cel mai mic zgomot și fără nicio licărire în ochi, lăsa să cadă perdeaua la loc. O priveam și nu îndrăzneam să o întreb. „Nu cumva au murit sau sunt rătăcite pe undeva?” -Tataie, ce facem dacă am pierdut berzele, l-am întrebat într-o dimineață, îngrijorată. -Nu facem nimic, mi-a răspuns nemulțumit de întrebarea mea. După ce și-a aruncat privirea spre salcâm, a suspinat profund și mi-a răspuns: -Am îmbătrânit noi, dar ele! Or fi pe undeva
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
nemulțumit de întrebarea mea. După ce și-a aruncat privirea spre salcâm, a suspinat profund și mi-a răspuns: -Am îmbătrânit noi, dar ele! Or fi pe undeva bătrâne și obosite sau poate moarte. Nu mi-a plăcut răspunsul lui. Erau berzele noastre, nu le puteam pierde, Vecini, care nu le iubeau pe ale lor să aibă și noi nu? -Tataie, dacă vin altele, le lăsăm sau le gonim? Le așteptăm pe ale noastre? l-am întrebat curioasă. -Cum vrea Dumnezeu! mi-
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
la mine și nervos a continuat: Nu mi-am terminat treaba. Mâine or să crească buruieni și am via de legat, porumbul de arat și plivit, mă-ta-mare vrea să-i fac chirpici pentru grajd. Vrei să mor ca să întâlnesc două berze bătrâne? În plus, nici nu mai erau frumoase, aveau penele jegărite. Îi vorbisem de moarte, lucru care îl speria mai mult decât povestea cu pământul, așa că am întors spatele lăsându-mă cu gâtul întins spre vârful salcâmului. Îmi plăcea să
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
să fiu răutăcioasă cu tataie, știam că întrebările mele de fiecare dată, dacă nu mă lăsau să-i râd în nas, cel puțin îl obligau să-și cheme „măiculița lui” în ajutor să-l scape de supărare. În anul acela berzele noastre nu au venit. Nu au mai venit niciodată. Peste un an, altele tinere au descoperit cuibul și după ce l-au reparat s-au instalat în el. Toamna au plecat cu un pui. Nu le-am văzut plecând; eram la
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]