1,337 matches
-
totul a mers uns. Pretinde că e încântată de sora mea și de cumnatul meu. Ce fericiți sunteți, le tot spune, în timp ce bântuie prin casă în cămașă de noapte. Deși mi se părea că detectez o nuanță de haut en bas în vorbele lor, Marjorie și Dave erau foarte flatați. — Nu-i așa că e drăguță?, șoptea Marjorie, ori de câte ori Sheba era cu spatele. Nu-i așa că vorbește frumos? Chiar și Dave, un om de o legendară muțenie, conchisese aspru că imaginea Shebei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
poate sunase vreo fată de la Martorii lui Yehova. Apoi și-a dat seama că jos se țipa. L-a lăsat pe Ben în baie și s-a dus pe refugiul scărilor de la etaj. Se auzea o voce de femeie și basul sonor al lui Richard. A coborât încă o bucată de scări și s-a aplecat peste balustradă să vadă ce se petrecea. Ușa de la intrare era deschisă, iar în hol stătea o femeie scundă și blondă, cu o haină groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
La Lourdes, locul Fecioarei din Lourdes făcătoare de minuni, există reproduceri din ghips sau plastic ale diverselor membre ale organismului uman, care se vînd în magazine și care funcționează ca substitute pentru membrele reale bolnave ale credinciosului. De haut en bas (în fr. în orig.) - de sus pînă jos, cu sensul de a privi cu superioritate sau cu condescendență. Charles Atlas (1892-1972), faimos culturist American de origine italiană, supranumit „bărbatul cu corpul perfect“, care a dezvoltat un sistem propriu de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai zăboveau pe drum... genune abandonată a unui timp nedefinit... Am rămas nemișcat exact În locul unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei orgi uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi Îngheță parcă În vene, inima-mi deveni o pungă de gheață roșie păstrînd doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am intrat în cameră. —Dar, Aidan - pentru că tocmai îmi amintisem - ai murit. M-am trezit brusc. Eram pe canapea. Luminile care băteau dinspre stradă învăluiau camera într-o strălucire violetă și se auzeau zgomote de afară: oameni care strigau și basul profund al unei limuzine de petrecăreți, care a reverberat sub mine până când s-a schimbat culoarea semaforului și a pornit mai departe. Am închis ochii și am reluat același vis de unde-l lăsasem. Aidan nu mai zâmbea, era tulburat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să vibreze înalții plopi și să tresalte șirurile de crăițe din grădina vânzătoarei de borș din capătul străzii, spre restaurantul lui Bucur. Răzbăteau, uneori, și dinspre Izvor chițăielile unor clopote mici, ale bisericii din curte, o bisericuță năpădită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de Moș Crăciun, a deschis portiera dinspre mine, ciripind ceva ca un chițăit. De pe scaunul șoferului, m-am auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce faci, bre, profesore! Nu mai trebuiau alte cuvinte. Îl recunoscusem: era popa Țandără. Vocea lui inconfundabilă de bas profund și felul lui neobișnuit de a rosti repezit cuvintele, aruncându-le de-a valma, într-un torent rapid, fără pauze între ele, încălecate, hămesite parcă. Îmi exersasem însă urechea să deslușesc ce spune în lungile noastre ore de la cenaclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Lily Fundyfer râse Înfundat. Curând Însă râsul ei se transformă Într-un scrâșnet de dinți. Scâșnetul fu acoperit de lătrăturile lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți rărunchii. „Vezi”, zise Satanovski, de data aceasta cu o voce puternică, de bas, „femeia Începe să-și arate adevărata sa natură...” Stomatologul nu-i răspunse. Continua să stea cu mâinile sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. În fața ochilor i se clătina o pânză de păianjen, În care atârna trupul său multiplicat În mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu "sala de gimnastică", ce era transformată la micile noastre festivități în "sală de serbări". Aci am cântat de-atîtea ori în fața părinților, cu patos nestăvilit ― ca sopran și altist în primii ani de școală, iar mai târziu ca tenor și bas ― faimosul imn studențesc "Gaudeamus igitur"! Ce clase or mai fi acum în partea asta? Pe vremea mea, sus, erau: clasa a VII-a reală, clasa a V-a modernă, iar jos, sala de muzică, unde făceam repetiții pentru cor, așa-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
jumătate, media trei! Salve et i! (Salutare și du-te!) * Odată, la Geologie, ne-a venit în inspecție un faimos profesor de Științe naturale, care funcționa la liceul Sf. Sava: G. Demetrescu, poreclit Basu, pentru că avea o impresionantă voce de bas profund. Cum a intrat în clasă și-a exprimat dorința de a examina câțiva elevi, înainte de a se trece la explicarea lecției următoare. A deschis catalogul și, printre alții, m-a chemat și pe mine, care nu mă prea împăcam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Tăcerea absolută a celorlalți dinainte îmi făcuse o impresie detestabilă. "E îngrozitor să taci așa!" mi-am zis eu. "Fie ce-o fi, dar ceva trebuie să răspund!" ― Da, domnule profesor! ― Te rog, spune atunci! mi-a cerut glasul de bas, tremurîndu-și vibrațiile în tăcerea de mormânt a clasei care încremenise, întrucît știa că nu știu! Și-atunci cred că am făcut cel mai mare efort de gândire și imaginație din viața mea școlărească. Trebuia să răspund ceva neapărat... dar ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
suficient să ne-ncadrăm în ritmul și-n atmosfera "particularilor", că restul a mers ca pe roate. Când am dat examen la Latină, profesorul Gheorghe Lazăr (ce coincidență de nume!) ne-a întrebat cu vocea lui frumoasă și impresionantă de bas, după ce a strigat catalogul: ― Dar ce o cu dumneavoastră, aceștia, de la sfârșitul catalogului?! În prima sesiune parcă n-ați fost! Atunci, nemaiputând să mă stăpânesc, că nu mai făcusem o glumă cât de mică de o lună și mai bine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cereau să se implice în activitățile cultural artistice, în îndrumarea sătenilor privind îngrijirea și educarea copiilor. Încă de pe băncile școlii normale, Ioan Pavel a dovedit aptitudini deosebite pentru muzica vocală și instrumentală. În corul mare al școlii vocea sa de bas se distingea prin acuratețe, profunzime și vibrație, își însușea cu ușurință și temeinic teoria muzicală ajungând să descifreze, la prima vedere, cântecele din manualul de muzică și din partiturile pentru vioară. La puțin timp după intrarea în școala normală a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
imitându-l inconștient pe Philips. Chelnerul dispare și Bobby învârte cuburile de gheață în pahar, iar zgomotul cu care acestea se lovesc de peretele paharului îl percepe ca pe cel al banilor. Deodată, aude un râs de femeie care întrerupe basul conversației masculine din sala de biliard. Un cuplu a ieșit într-un balcon învecinat. Bărbatul face o remarcă și femeia lăsă capul pe spate amuzată, în timp ce brațul ei alb mângâie spatele partenerului. Par apropiați, dar nu foarte. Bobby are impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu contenise ploaia cînd s-a lăsat întunericul. După ce a șters cu ziar funinginea de pe steclă, lelea Ghența mi-a adus lamba. Am început să scriu o epistolă. Abia apucasem s-o închei cînd, din ogradă, bubui un glas de bas: - Unde-i profesorul? Mă așteptam să apară un fel de Taras Bulba dar, cu toate că era groasă, ființa care intrase nu-mi ajungea nici pînă la buric. Era o femeie. Curînd am aflat că e domnișoară. Ochii roșii, trăsăturile greoaie și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se simțea deja în ea Femeia care știe ce vrea și mai ales știe să lupte pentru ceea ceși dorește. Era centrul atenției oriunde se afla și declanșa spontan iubire sau invidie și intrigi meschine. Acum avea le moral en bas. Se mutau. Părinții ei, Richard și Lotti hotărâseră să revină la conacul din Anglia. Asta însemna că ea și Tudor se vor despărți. Era așa de frumos, de amuzant și de afectuos. Era fermecător și avea o conversație aleasă. Îl
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
bucățică de abdomen tare ca piatra - era perfect integrat în decorul ăsta. — Am scos un timp excelent, a remarcat el mângâind, cu afecțiune, capota mașinii. Când am intrat în holul enorm, placat cu marmură, am auzit un hohot puternic, de bas, amestecându-se cu chicotul ciripit al unei soprane. Randall m-a luat de mână și m-a tras către sursa râsetelor și al zgomotului de pahare ciocnite. — Dragii mei! Lucille Cox s-a ridicat și-a zburat către noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mișca, nu va ceda. Răbdare, răbdare și curiozitate și concentrare. Nepăsare, doar astfel... Atenție, multă atenție, simțire, maximă simțire. Așa vine somnul, visul, așa, ca un leșin, somnul. Nepăsare, nesimțire... — Cu ce te ocupi? Cu ce? Reveni, autoritară, vocea de bas. — Păi... se auzi răspunsul. — Bine, bine, am înțeles. Eu sunt Tizian, continuă vocea, stânga dreapta oriunde. Totul se tulbură, se limpezi: nimic. Nu era nimic, nimic, doar nepoftitul care aiura. Îl văzu, în sfârșit, așezat, alături, pe bancă. — Păi... se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o eructație ca de tubă, puternică, una care ar fi putut fi luată drept o râgâială omenească. Nu zgomotul satisfăcut al băutorului de bere, ci acela care evocă tumultul lent și chinuitor al indigestiei, o emisie de aer în registru bas, ieșită din beregata unui individ suferind de arsuri stomacale în stadiu terminal. Tom a tăiat contactul și a încercat din nou, dar a doua rotire a cheii nu a mai produs decât un geamăt stins. A treia a produs o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ale căror motoare Îmi sunau de la distanță ca murmurul unei ape curgătoare. La intrarea În club cineva râdea, iar zgomotul era purtat prin aer, În tăcerea aproape totală, iar dacă ciuleam urechea, aș fi reușit să disting bubuitul regulat ale basului. Era un sentiment minunat să fii afară la miezul nopții, când distracția abia Începe, și știi că majoritatea oamenilor sunt deja la culcărică sau pe cale să adoarmă la televizor. Mintea Îmi era la fel de limpede precum aerul nopții. În apartamentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să pară fioroși. — Prietene de-ale tale? Îl Întrebă unul din ei pe Brian. N-o duci prea rău, ai? Celălalt râse pe Înfundate. Noi ajunsesem deja la ușă. Nu sta de pomană, Îi spuse Brian, cu vocea sa de bas, rânjitului. Ține ușa deschisă doamnelor. Deși nu era nici el vreun pricăjit (de fapt, arăta de parcă fusese alcătuit din niște cartofi uriași, cu unul, curățat cam neîndemânatic, În loc de cap), rânjitul Îi acorda un vădit respect lui Brian. Sări imediat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
perspectiva pe care o preferă În acest moment este cea oferită de o lojă aflată mai sus de nivelul scenei, În fața, deși un pic lateral, instrumentelor de coarde grave, violelor, care reprezintă contraalto pentru familia viorilor, a violoncelelor, care corespund basului, și a contrabașilor, care sunt cei cu voce groasă. Stă așezată acolo, pe un scaun Îngust tapisat cu catifea stacojie, și Îl privește fix pe primul violoncelist, acela pe care l-a văzut dormind și care poartă pijama În dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mămică și-ar fi ținut copilașul, cealaltă avea brațul plin de cărți și un LP cu Leonard Bernstein. Amândouă erau drăguțe și îmi era clar că le place să trăncănească vrute și nevrute. Dinspre clădirea clubului studențesc se auzea o voce de bas, care f\cea game. Pe ici, pe colo, se vedeau grupuri de câte patru-cinci studenți care schimbau opinii, râdeau sau țipau unii la alții. În parcare, câțiva indivizi se distrau cu rolele, iar un profesor cu o servietă de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
apă, Wemedge. E minunată. — Salut, Wemedge, spuse Odgar. Doamne, ce bună-i. — Unde-i Wemedge? se auzi glasul lui Untură, care Înota În larg. — Tipu’ Ăsta, Wemedge, e unu’ din Ăia care nu Înoată? se auzi și vocea joasă, de bas, a lui Bill. Nick se simțea bine. Era haios să se strige așa la tine. Își scoase Încălțările din pînză, Își trase cămașa peste cap și scăpĂ de pantaloni. Sub tălpile goale simțea nisipul de pe scînduri. Alergă foarte repede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
obosită... Nu, stai liniștit! Mă duc să-ți dau drumul. Mă smulg de la fereastră și aproape alerg la ușă, cu inima mai să-mi sară din piept, ca și cum aș fi la un concert rock și nu pot auzi nimic din pricina basului care tună asurzitor chiar lângă mine. Ce are Jake să-mi spună? Și ce-o să zic eu? Îmi miroase gura a Cointreau; sper că asta n-o să-l dezguste. Și de ce m-oi fi îndrăgostit de un bărbat care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]