731 matches
-
O, ce multe am vrut! Acum nu vreau nimic, nu vreau să vreau nimic, mi-am dat cuvântul că de-acum n-o să mai vreau nimic; lasă, adevărul n-au decât să-l caute alții, fără mine! Da, natura e batjocoritoare! De ce, se agăță el, frenetic, de această idee, de ce creează cele mai bune ființe ca să-și bată apoi joc de ele? Doar a făcut în așa fel încât unica ființă care a fost recunoscută pe pământ drept desăvârșită... arătându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pierde orice spor pentru majoritatea beneficiarilor, se aloca 22 de miliarde de lei supliment la bugetul Senatului României, care nu-i decât un mic bacșiș În folosul celor care vor purta Încă multă vreme perdelele cu fum țesute În zâmbet batjocoritor de Ion Iliescu și colaboratorii, pentru finanțarea institutului iliescian... Nu cred nici că un Dan Voinea va reuși s ad ul dosar al faptelor consumate. Există pericolul improvizației - probat din chiar rechizitoriul Întocmit de acelasi În cazul de la Târgoviște. Dar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ar mai trebui și o dietă corespunzătoare. — Până și plăcerile burții vreți să mi le luați! se revoltă Augustus. Livia murmură încetinel: — Și Themison spunea că o să-i alcătuiască un regim riguros... Antonius Musa își dezvelește caninii într-un rânjet batjocoritor. Lasă, stăpână, bazaconiile scornite de grecoteiul ăsta care pretinde că schimbă regimul alimentar în funcție de mișcările astrelor. Principele surâde. Amândoi sunt greci, însă Musa e conștient de renumele său mondial. Se interesează totuși, mai mult ca să-l ațâțe: — Crezi că minte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de delatori. Își degajează mâna din strânsoarea ei și începe din nou să se pre umble prin cameră. — Turnătorii sunt cancerul care distruge justiția noastră. Nu se mai mărginesc să transmită că anumiți cetățeni săvârșesc lucruri reprobabile... Arcuiește o sprânceană, batjocoritor. — ...ori că doar au de gând să le înfăptuiască. Nu le e de ajuns că semnalizează până și amănunte ridicole, că unul a tăcut, că altul a râs, că un al treilea a plâns... — Sau că ucid copii nevinovați pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Li... ăsta misterios? O fi vreun client pe care l-a jecmănit bătrânul. Că mulți s-au lăsat înșelați de faima lui de avocat. Le pro mitea marea cu sarea, dar, când să-i apere la tribunal, dădea dosul. Adăugă batjocoritor: — Avocatul cauzelor pierdute. Livia îi aruncă o privire crâncenă. Și-a dat seama că joacă teatru. — Tot ce se poate, răspunde înțepată. Își impune să se liniștească. Cu nervi și istericale n-are nici o șansă să câștige bătălia. Murmură: — E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați cu administrația și comandamentele militare. Chicotește batjocoritor. — E nevoie să le gâdilăm orgoliul din când în când. Vorbele nu ne costă nimic. Ianuarius înclină cuviincios fruntea. Așteaptă câteva clipe, apoi, văzând că împăratul nu se grăbește să-l lămurească ce așteaptă de la el, îndrăznește: — Senatorii ca senatorii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Trio pălind. Prost cât încape, dar se iuțește la minte când e vorba de pielea lui. — Vezi? îl apostrofează părintește. Ochii îi sclipesc de o bucurie răutăcioasă. Nu cred că ți-ar conveni să mori odată cu mine. Adaugă ușor batjocoritor: — Eu sunt om bătrân, pe când tu... Fulcinius reflectează. A luat la început morala de bună și s-a speriat. Acum însă se întreabă dacă nu cumva bătrânul face exerciții de oratorie cu el. Tot ce-i spune lasă impresia că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu va muri de moarte bună... Inexplicabil, mâna cezarului se contractă incontrolabil. Îl cuprinde brusc frica. Îngaimă temător: — ...ci de foame... — Ca... care din ei? îngaimă Augustus cu greutate. Își revine instantaneu. Ridică semeț capul și rostește cu o strâmbătură batjocoritoare: — De foame, zici? Păi o vrea poate să țină cură din aia... cum îi zice... de slăbire! Pufnește pe nări. — Că doar nu numai femeile au nebunia asta în cap. Copleșit, Trio mai face o încercare. — Scribonius Libo a pretins
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cunoaște, dar de emoție a uitat cum îl cheamă. Ah! Sulpicius Flavus. Se scoală iute în picioare să-l îmbrățișeze pe nepotul lui Tiberius. — E o onoare pentru noi, Claudius... — Doa... doar am fost invitat, nu? se strâmbă acesta ușor batjocoritor. Revederea cu mama sa e ceva mai rece. Amândoi se feresc de efuziuni în public. Vipsania observă panicată că nu mai sunt destule scaune pentru nou-veniți. Imediat, cei doi Calpurnii Pisones se ridică respectuoși și-și oferă locurile. Trec pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tonul îndeajuns ca să nu fie auzit și de ceilalți. Claudius remarcă, răutăcios: — Pui și tu mâna pe condei? Vinicius sare imediat în ajutorul protejatului său: — Scrie o istorie a Romei. — O! O! plesnește zgomotos din palme Sallustius. Rânjește și el batjocoritor. — Un confrate, deci? Labienus îi taie elanul cu o remarcă acră: — Nu huli până nu afli despre ce e vorba. Împunge cu degetul spre Titus Livius: — S-ar putea ca unii să-și dea seama într-o bună zi cât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pârghii. Manevra insolită excită la maximum curiozitatea germanului. — Dar nu e riscant? — Aha! se bucură celălalt. În sfârșit, cobori și tu din nori și-ți dai seama ce se întâmplă. Pusio privește în jur cu teamă. — Așa sunt romanii, filozofează batjocoritor instructorul. Ridică măna spre trapa de deasupra și rostește cu glasul vibrând de ironie: — Uite-i pe învingătorii Pământului și cuceritorii Universului cum stau suspendați într-o mașinărie șubredă și aplaudă frenetic pericolul pe care-l înfruntă. — Nu poate fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
hohotește uriașul. Râde vesel. Așa glumesc camarazii mei. Îi face cu ochiul. Sunt invidioși. Și adevăratul tău nume? insistă Rufus. — Amballus Gaius Iulianus. Prenume, nume și cognomen? se încruntă instructorul. Doar romanii liberi le au pe toate trei. Chicotește totuși batjocoritor. Nu e rău pentru un ub, sau ce naiba ziceai că ești. Germanul se împurpurează, fără să răspundă. Ți-au schimbat numele când te-ai înrolat? Pusio mârâie ceva înfundat. — Probabil că li se răsucea limba în gură când încercau să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mare, că nici tu nu ești de-al lor, mârâie în fundat germanul. Nu e pus la punct și agresivitatea din tonul lui sporește: — Prețul acestui joc atât de îndrăzneț este desfătarea pri virilor... — Stai așa, măi cocoș! îl întrerupe batjocoritor instructorul. Simte că-și iese din fire. Dacă nu-ți place, ce cauți la Roma? De ce n-ai rămas să dănțuiești bălăngănind din sulă printre săbii? Pusio se înfurie: — Avem și alte distracții, nu-ți face griji! Rufus bagă de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o șoaptă ca un geamăt. Toate căpățânile, cu găvanele ochi lor golite, par să arate spre dumbrăvile învecinate unde se ridică al tarele barbarilor, cu sângele victimelor încă neînchegat pe ele. Un corb flutură din aripi deasupra lui și croncăne batjocoritor: „Nu te grăbi așa, că nu mai e mult până la pădurea Teu toburgică.“ Pe neașteptate, un cal își rupe hățul și aleargă în calea lui, gata-gata să-l trântească la pământ. Este înghițit într-o clipă de mlaștina mocirloasă. Iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însuți la mezat dacă ți-ar ieși ceva din asta. — Gândește-te, dominus, că unde a fost cândva izvorul sacru dorm acum în fân evreii... — Iar tu dorești, probabil, să dai cu chirie umbra arborilor roditori, nu? răsună un glas batjocoritor în spatele lui. Germanicus ridică surprins ochii și, pentru o clipă, inima i se oprește în piept. Are aievea în fața sa trăsăturile mult jinduite de azi noapte, însă într-o versiune masculină. Tânărul Agrippa, fratele Mariamnei, împărtășește cu sora lui mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
facă pântecăraie. Mațele lui nu mai suportă nici măcar un strop de vin. Iar aseară chiar că au întrecut măsura. Și el, și Cocceius Nerva. Nerva! Se teme de ceva. Brusc, își aduce aminte. Fața i se destinde într-un rânjet batjocoritor. Tembelul! I-a mărturisit că un astrolog, unul din acei chaldei mincinoși, i-a prezis că nepotul lui va ajunge să con ducă destinele imperiului. Și l-a apucat frica, nu cumva să-l pâ rască apoi careva și să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De ce nu acceptați ideea simplă și rațională că nu există decât un singur Creator, și că totul pe acest pământ s-a realizat și se întâmplă în continuare numai din voința Lui? Își flutură pletele cu un aer de superioritate batjocoritoare. Cum pot fi de un pragmatism atât de josnic? Germanicus s-a apucat să împrăștie sare peste altar, iar copiii le oferă larilor platouri încărcate cu alimente. Cărnuri roșii și vin. Pe măsuța sacră, în afară de vin și solniță, se află
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În timp ce alergam, ca să-mi iau o ținută demnă. Mi-am salvat viața, dar mi-am pierdut revista. A doua zi m-am hotărât să mă Înrolez În banda celor din Fundătură. M-am prezentat la sinedriul lor, primit cu râsete batjocoritoare. În perioada aceea aveam un păr bogat, care-mi stătea ridicat drept În sus pe cap, ca În reclamele la creioanele Presbitero. Modelele pe care mi le ofereau cinematograful, publicitatea, plimbarea de duminică după slujbă erau niște băiețandri cu sacou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
indivizi de la universitate, tineri deștepți cu pipe și ochelari și cravate tricotate. Apoi Îi veni un gînd și mai nefericit. Își imagină că Fraser ar fi cu o fată. O văzu foarte precis: solidă, grasă și rumenă, cu un rîs batjocoritor, cu buze roșii și umede și cu o respirație care mirosea a sherry. PÎnă să aibă acea viziune oribilă, avusese de gînd să meargă la ușa principală, ca un musafir obișnuit, și să sune la sonerie. Acum, pentru că devenise nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de acord? Întrebă Fraser. Nu poți să fii sau să nu fii de acord cu păsăreasca asta. Și este păsărească, mai mult ca sigur. Una din chestiile alea create nebunește pentru a le pacifica pe bătrînele flămînde de sex. RÎse batjocoritor. Ca Serviciul Voluntar al Femeilor. Walting părea rușinat. — Ei bine, nu știam de chestia asta. — Oricum, nu-i atît de deosebit de tine, zise Duncan. — Ce vrei să spui? Întrebă Fraser zîmbind. — E cum a spus Watling. Amîndoi credeți că lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
argintii, ca obiectele dintr-o fotografie. — Se zice că dac-are scris pe ea numele tău, spuse Duncan, o s-ajungă la tine oriunde te-ai afla. — La asta m-aș fi așteptat s-aud de la unul ca Giggs, rîse Fraser batjocoritor. Dar cînd o spune el, mă gîndesc că și-ar putea imagina că pe undeva, În Împrejurimile Berlinului e o fabrică care pune pe ea ștampila Giggs, R, Wormwood Scrubs, Anglia. — Ce vroiam eu să zic, spuse Duncan, este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cunosc de undeva. Mi-am dat ochii peste cap și-am spus: — Nu-i așa că acum ar trebui să zic „Pun pariu că asta le spui tuturor femeilor“? Nu Încercam deloc să fiu amuzantă. În clipa aceea, aproape că rînjeam batjocoritor. Eram frîntă de oboseală după o zi atît de lungă și n-aveam chef de replici de agățat ieftine. — Nu, vorbesc serios. Îmi pari foarte cunoscută. Eram pe punctul de a-i mai servi o replică, dar bărbatul chiar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite și corcitura obraznică! Ai venit să cerșești la colțul meu? Era o voce răgușită, batjocoritoare. Lăsând privirea în jos, îl vede pe cerșetorul bătrân, cu picioarele lipsite de vlagă. Bărbatul cerșise dintotdeauna în acest loc, din cât și-l amintea. Figura lui trasă era plină de praf, pielea avea culoarea cărbunelui, marcată de o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prinț, cântă ca o baiaderă. Priviți ce haine frumoase are! Uitați-vă cum îi strălucește pumnalul când trece călare! Pran are chipul vârstat de lacrimi și plin de sânge. Hainele rupte miros urât. Îl doare tot corpul. Când aude cântecul batjocoritor al cerșetorului, se înfurie și se repede spre el, lovindu-i vasul cu piciorul, împrăștiindu-i monedele în praf. Nu ți-au dat mâncare? îl întreabă acesta, ferindu-se de loviturile lui Pran. — Secătură! suspină Pran. — Asta mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Păstrează ordinea și echilibrul. Încă una dintre maniile ei. Sir Wyndham își îndreaptă borul pălăriei și riscă o privire în spate. O privire rapidă, să vadă dacă personalul său i-a observat teama și lașitatea. Din spatele elefantului, Vesey îl salută batjocoritor. La naiba. Asta înseamnă că, într-o săptămână se va termina cu toate încurcăturile, cu toate sălile de distracții din Lahore. Fortescue se ferește de artificii. La naiba! La naiba! La naiba! Zâmbește și face semne cu mâna. Își amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]