425 matches
-
păstrat în alcătuirea numelor proprii beduine - de pildă: ’Abd Manăt, „Robul zeiței Manăt”, Aws al-Lăt, „Darul zeiței Lăt”. Altele au dat chiar denumirile unor triburi - de pildă Hilăl, „tribul Semilunii”, Badr, „tribul Lunii pline”- iar numele „astrale” de persoane ( căci beduinii adorau cu precădere stelele ce-i călăuzeau prin deșert ) sunt foarte frecvente: Suhayl ( Canopus ), Turayyă ( Pleiadele), Šams ( Soarele) etc. Numele proprii dezvăluie uneori ce cult domnea într-un trib, fiind deseori singurul „monument” înălțat unui idol. Denumirile geografice ( de pildă
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
într-un trib, fiind deseori singurul „monument” înălțat unui idol. Denumirile geografice ( de pildă muntele Qamar, al „Lunii”, sau muntele Kawkabăn, „Muntele celor două stele ” ) arată răspândirea și importanța cultului astral ( Osiander, 1853 ). În privința acestui cult, principalii zei recunoscuți de beduini, în afară de Lună și Soare, erau Aldebaran, Jupiter, Canopus, Sirius, Mercur. Soarele, care în arabă e de genul feminin, era adorat de himyariți, dar și în triburile Tamīm, Bakr, Mudliğ din Yemen, Anaza. Luna era slăvită în tribul kinănit și în
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
lui Quzah” ) ( Henninger, 1954:90 și urm.) La granița dintre Oman și Hadramawt s-au găsit inscripții despre forme ale cultului lui Venus ( Luceafărul, ’Attăr, simbolizat de un vârf de lance, o mână sau o antilopă ). Frecventele citări în poezia beduină ale unor simboluri precum vulturul, calul sau leul par a face referire la adorarea Soarelui. Astfel se poate spune că păgânismul arab era dominat de cultul astral, deși erau deseori venerate izvoare, copaci sau pietre, cu lăcașuri ale sutelor de
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
ajuta la cunoașterea intențiilor acesteia, prin semne prevestitoare. Cicero spunea despre arabi că, asemenea frigienilor și cilicienilor, "volatibus avium cantibusque, certissimis signis declari res futures portant" Appianus istorisește de asemenea că, trecând prin deșert pentru a scăpa de războiul egiptean, beduinul care-l însoțea a ghicit după strigătul unei ciori repetat de trei ori că în apropiere se afla un râu.” „Animalele, ca forțe divine răspândite pe pământ, păsările care sfătuiesc și avertizează, accentul pe practici divinatorii privind solul, flora și
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
tehnici ale extazului au fost caracteristici ale divinației tuturor semișilor ( Fahd, 1966:21-29 ). La fel ca la celelalte civilizații semite, și la arabi exista o afinitate între stilul profetic și cel poetic. Credința care îi domina cu adevărat pe vechii beduini era în fatalitate, timpul-destin, "dahr". Singurul document - și acela nesigur din punctul de vedere al autenticității - care s-a păstrat despre credințe, rituri și care relatează despre concepțiile vechilor beduini cu privire la fatalitate,viață și moarte rămâne poezia preislamică
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
cel poetic. Credința care îi domina cu adevărat pe vechii beduini era în fatalitate, timpul-destin, "dahr". Singurul document - și acela nesigur din punctul de vedere al autenticității - care s-a păstrat despre credințe, rituri și care relatează despre concepțiile vechilor beduini cu privire la fatalitate,viață și moarte rămâne poezia preislamică, sursă ce nu putea fi ocolită nici de istorici, nici de cercetătorii istoriei religiilor. Astfel, în "Hamăsa "- antologia compilată de Abū Tammăm (m. 846 ), una dintre cele mai cunoscute ( datorită
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
sunt o oglindă a spiritului preislamic, a virtuților cavalerului rătăcitor, devenit erou de legendă ( aproape toată viața sa a participat la luptele cu triburile Hudhayl și Badjila) sunt întruparea hotărârii, curajului, demnității și înțelepciunii, generozității și ospitalității- virtuți ale arabului beduin, pe carew le vom regăsi învăluite de o aureolă mitică la numeroși poeți arabi din secolele următoare. Ni s-au păstrat de la el doar fragmente de poeme, în antologiile clasice. Unul dintre poemele sale mai importante, în care celebra o
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
îndrăzneală deșertul. Cu toate că nu e sapiențială, ci mai degrabă descriptivă, "mu’allaqa "lui Imrū’u-l Qays deschide această antologie nu numai pentru a păstra tradiția sau datorită poeticității sale, ci și pentru că scoate în evidență vechile valori ale vieții beduine, inclusiv cele vădind deschiderea nomazilor față de imperiile înconjurătoare ( comparațiile legate de monahismul creștin ). De asemenea, e vădită o ierarhie a simbolurilor ( iubirea călăuzitoare, vânătoarea ca ritual, furtuna purificatoare regenerând timpul și repetând creația ). Textul poate fi citit ca un poem
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
îndrăzneală deșertul. Cu toate că nu e sapiențială, ci mai degrabă descriptivă, "mu’allaqa "lui Imrū’u-l Qays deschide această antologie nu numai pentru a păstra tradiția sau datorită poeticității sale, ci și pentru că scoate în evidență vechile valori ale vieții beduine, inclusiv cele vădind deschiderea nomazilor față de imperiile înconjurătoare ( comparațiile legate de monahismul creștin ). De asemenea, e vădită o ierarhie a simbolurilor ( iubirea călăuzitoare, vânătoarea ca ritual, furtuna purificatoare regenerând timpul și repetând creația ). Textul poate fi citit ca un poem
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
tipuri de roci, inclusiv vulcanice. În general, natura rocilor care se găsesc în Muntele Sinai indică faptul că acestea au provenit de la diferite adâncimi. este unul dintre cele mai importante locuri sacre ale religiilor mozaică, creștină și islamică. Potrivit tradiției beduine, Sinai este muntele pe care Dumnezeu a dat legi pentru israeliți. Cu toate acestea, tradițiile creștine timpurii spun că acest eveniment a avut loc în apropiere de Muntele Serbal, la poalele căruia o mănăstire a fost fondată în secolul al
Muntele Sinai () [Corola-website/Science/337577_a_338906]
-
tradiționale. Proiectul a stârnit numeroase critici din partea musulmanilor conservatori ce au considerat moscheea ca fiind o deviere de la lunga istorie a arhitecturii islamice din Asia de Sud. Ea nu prezintă domuri și nici arcuri. În schimb este construită sub forma unui cort beduin cu patru minarete sub forma unor creioane. Minaretele au o înălțime de 80 de metri. În cea ce privește capacitatea sa, Moscheea Faisal poate găzdui în timpul rugăciunii aproximativ 200.000 de persoane, fiind cea mai mare moschee din Pakistan și
Moscheea Faisal () [Corola-website/Science/336161_a_337490]
-
la motivele iubirii auzul cântecelor și flirtul ("ghazal"). Sufismul, pe de altă parte, promovează dragostea prin "dhikr" (menționarea numelui lui Dumnezeu). Dragostea pentru Dumnezeu este adusă la suprafață de "dhikr", care poate fi considerat și o reîmprospătare a sinelui . Iubirea beduină a fost reconstituită în prima perioadă a Islamului din legendele și poeziile care circulau pe vremea aceea, urmând să fie perpetuată în literatură de-a lungul secolelor. În cartea de convorbiri cu Jamel Eddine Bencheikh, André Miquel prezintă „amorul” într-
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
de o dragoste nefericită care îl are ca protagonist pe cel numit Majnun, adică cel posedat de "jinni", un poet nebun din dragoste: „nebun de Layla” ("Majnun Layla"). Povestea a început să circule mai mult după apariția Islamului, atunci când mediul beduin apare ca izvor al tuturor virtuților, al iubirii pure, caste, care poate duce la moarte. "Majnun" nu a fost porecla unui singur poet ci a mai multora, trei sau șase, potrivit surselor. Era cunoscut faptul că se putea înnebuni din
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
misticii persani au văzut în legenda lui Majnun expresia simbolică a căutării mistice. Ghazal definește o poezie lirică de origine persană, în monorimă, împărțită în jumătăți de versuri (misra`) având ca temă centrală dragostea. Poeții de "ghazal" sunt în principal beduini: Urwa ibn Hizam (poet din clanul Udhra, se spune că a murit din dragoste pentru verișoara sa Afraa), Jamil (poetul suferinței, devotamentului pentru Buthayna), Magnun („nebunul din dragoste” pentru Layla). Există de asemenea, cupluri poetice celebre: Bishr și Hind, Kuthayir
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
femeia îi răspunde sentimentelor, uniunea este interzisă din cauza societății, ceea ce duce la chin, suferință, boală, nebunie, moarte. Inimile poeților din acest clan sunt ca cele ale păsărilor, care se topesc precum sarea în apă. Iubirea Udhri este întâlnită la poeții beduini din Hijazul de Nord și Najd în Islamul timpuriu. La dezvoltarea ei au contribuit abstinenta("zuhd") sau castitatea ("iffa"). Conform unui hadith al Profetului, cine iubește pasional, discret și este răbdător va muri, devenind martir. Această idee se regăsește și
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
iubirii”. Lucrarea a fost scrisă între 1025 și 1030 și redescoperită în Occident în secolul al XIX-lea. Cartea are un caracter autobiografic, Ibn Hazm deplânge vremurile fericite apuse ale califilor omeyyazi. Cartea poate fi intepretată cu referire la tradiția beduină a iubirii caste, chiar daca autorul spune de la început că nu vrea să aibă de-a face cu poveștile beduinilor. El dorește să fie original prin redarea propriilor experiențe, dar se pot auzi vocile poeților din vechime pe care și-i
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
are un caracter autobiografic, Ibn Hazm deplânge vremurile fericite apuse ale califilor omeyyazi. Cartea poate fi intepretată cu referire la tradiția beduină a iubirii caste, chiar daca autorul spune de la început că nu vrea să aibă de-a face cu poveștile beduinilor. El dorește să fie original prin redarea propriilor experiențe, dar se pot auzi vocile poeților din vechime pe care și-i asociază pentru a cânta iubirea pură, „"care trăiește în inima și nu dispare decât odată cu moartea"”. Ibn Hazm adaugă
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
iubirea pură, „"care trăiește în inima și nu dispare decât odată cu moartea"”. Ibn Hazm adaugă că "aceasta nu trebuie confundată cu iubirea rudelor, prietenilor sau cu amorul carnal". Ibn Hazm compară acest cod al iubirii curtenești cu cel al iubirii beduine. Acest cod presupune păstrarea secretului iubirii de către cel în cauză, dar și de confident. El considera că iubirea împlinită este fericirea supremă și că numai moartea îi poate despărți pe cei ce se iubesc cu adevărat. În final, el afirmă
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
brânză și „labane”. În ultimii ani se dezvoltă și sectorul turistic cu deschiderea de restaurante pentru vizitatori. Dupa datele Oficiului Israelian de Statistică din anul 2001 la Tamra funcționau 11 școli elementare (școala „Al Biruni”, școala „Al Zeitun” pentru sectorul beduin) și 4 școli medii intermediare cu 5779 elevi. De asemenea 3 licee („Al Horezmi”, „Ibn Haldun” etc) cu 2324 elevi. Au luat ființă și școli industriale, o școală de învățământ pentru copii cu probleme speciale, o școală agricolă și una
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
musulmane i-au învins pe bizantini, după care au supus centrul Palestinei și au ajuns la porțile Ierusalimului. Ele au cucerit Ierusalimul în 638. La 12 octombrie 1806 scriitorul francez Chateaubriand l-a întâlnit în zonă pe șeful tribului de beduini Abu Gosh, care controla drumul spre Ierusalim. În zilele Războiul arabo-israelian din 1948-1949, cunoscut ca Războiul de Independență al Israelului, valea a fost parcursă de „convoiul celor 35” soldați israelieni trimiși în ajutorul kibuțurilor asediate de arabi în Gush Etzion
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
în prima jumătate a secolului al V-lea, în timpul domniei lui Abukarib Assad. Prin campaniile sale până la Iathrib, influenta Hiamarului s-a extins nu numai în sudul dar și într-o mare parte din vestul Arabiei. În continuare răscoale ale beduinilor însoțesc decăderea vechilor centre comerciale ale Drumului Mirodeniilor. Înălțimile Yemenului cu marile lui cantități de precipitații și agricultura lor dezvoltată capătă în acei ani o mare însemnătate în economia regatului. La începutul secolului al VI-lea viața himiariților a fost
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
cunoscător al limbii arabe, Burckhardt a reușit să câștige bunăvoința locuitorilor care l-au condus spre defileul care te duce spre Petra. Astfel că orașul pierdut din legendele antice a putut fi readus la lumină. Petra a fost locuită de beduini până în 1980, când aceștia au fost strămutați, împotriva voinței lor, în apropierea sitului arheologic, Petra devenind parte a patrimoniului UNESCO, fiind poate unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Orientul Mijlociu. Drumul spre Petra Din Amman, capitala Iordaniei, cu o
Petra, misterul orașului ascuns din deșertul Iordaniei-GALERIE FOTO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105014_a_106306]
-
Highway), spre Sud. Petra se află la 260 de km de Amman și la 130 de km de Agaba, singurul port al Iordaniei cu ieșire la Golful Agaba care duce spre Marea Roșie. Până la ieșirea din Amman vei întâlni corturi ale beduinilor care își păstoresc turmele de oi și capre chiar și printre blocurile marii metropole. Grupul nostru a plecat în jurul orelor 7,00 dimineața, iar după o scurtă oprire la un popas, am ajuns la Petra la orele 11,00. Un
Petra, misterul orașului ascuns din deșertul Iordaniei-GALERIE FOTO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105014_a_106306]
-
și receptivă și pentru că s-au dovedit o interfață între spațiile interioare și exterioare. Ayla Golf Academy de la Aqaba din Iordania și Clubhouse d'Oppenheim Architecture s-au impus la categoria Loisirs. Preluând peisajele dunelor deșertului, munților și vechilor tradiții beduine, proiectul cuprinde un spațiu rezidențial, hotelier și comercial în jurul unui golf conceput de Greg Norman. Juriul a apreciat forma puternică și rațională și modul în care comunică cu natura. În sfârșit, Premiul Future Project: Culture a fost decernat proiectului Wangari
Maratonul Arhitectonic al anului 2016 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105908_a_107200]
-
și marilor valori ale artei și culturii românești, mai ales că muzica live a însoțit fiecare prezentare a sa. Colecția „Touareg”, propunerea sa pentru sezonul primăvară-vara 2014 a fost inspirată de misterioasa și fascinanta lume a triburilor nomade din Sahara (beduini, berberi, tuaregi), dar a fost dedicată aproape în exclusivitate tuaregilor, cei mai bravi, mai demni și mai curajoși locuitori ai deșertului. Prezentarea colecției ”Touareg” a fost însoțită de muzica live interpretată de Mara și de trupa ”Sensor”. Muzica a fost
Ritmuri orientale by Oana GEORGESCU [Corola-website/Journalistic/83466_a_84791]