440 matches
-
psihologiei sociale promovate de CARL ROGERS (la Moreno și Lewin s-au făcut referiri în paginile anterioare). CARL ROGERS (1902-1987) a dezvoltat încă din anii '40 o nouă teorie asupra personalității, diferită de acelea cu largă circulație în acea vreme behavioristă și freudiană -, dar apropiată celor elaborate de Fromm, Adler și Maslow (26 bis, p. 245). Desfășurîndu-și prioritar cercetările pe o anumită categorie de oameni veterani de război (1939-1945), copii handicapați psihic, persoane cu probleme în planul afectivității, sau copii cu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
COMPORTAMENTULUI A ne preface că nu observăm comportamente care ne plac și a pedepsi comportamente care nu ne plac este un mod neinspirat de a-i ajuta pe ceilalți să-și dea seama ce anume așteptăm de la ei. Potrivit teoriei behavioriste cu privire Ia învățare, comportamentul altora față de noi este determinat în principal de reacțiile noastre Ia comportamentul lor. Acțiunile pe care le recompensăm au tendința să devină mai frecvente, în vreme ce acelea pe care le ignorăm, de regulă, vor scădea în
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
reprezintă punctul de pornire al discuțiilor actuale despre subiect, În special În Europa, iar organizarea politică românească, dar și discursul public intern Îi sunt predominant tributare. În ultimul secol, modelul a suferit, pe rând, influențe keynesiene și neokeynesiene, iar apoi behavioriste și monetariste. Ultima sa variațiune importantă este denumită New Public Management (NPM), care denumește un val de reforme ale sectorului public, Începând cu anii ’80, bazate pe implementarea unor principii de management dezvoltate În sectorul privat prin „dezagregare, competiție și
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
în special a gestaltiștilor. În anii ’20 ai secolului trecut, când Thorndike tocmai încerca să își stabilizeze sistemul, aceste critici s-au transformat într-un adevărat uragan. Corului gestaltist care venea din Germania i s-au alăturat vocile contestatare ale behavioriștilor americani. O vreme, Thorndike le-a ignorat. Dar, spre sfârșitul deceniului amintit, el nu a mai putut eluda dovezile și contraargumentele temeinice la teoriile sale despre inteligența umană, transferul învățării la om și caracterul universal al unora dintre legile învățării
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
verbale, învățarea scrisului, învățarea algoritmilor matematici etc. Aceste învățări prin exersare au determinat extensia contemporană a sensurilor expresiei englezești training (literal, „antrenament”); actualmente este utilizată cu înțelesul de „instruire” sau de „pregătire riguros controlată”. Începând din 1929, sub presiunea criticilor behavioriste și gestaltiste, Thorndike a revenit asupra legii exercițiului. I se demonstrase că „repetiția” nu este „marele judecător” al învățării și că exersarea practică în sine nu asigură eficiența consolidării. Această eficiență nu apare decât dacă pe parcursul exersării sunt incluși noi
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
copleșit de critici, iar abordările globale precum structuralismul și holismul au înlăturat din cercetarea psihologică spiritul analitic și viziunea atomistă pe care le cerea Thorndike. Primei formulări a legii efectului i s-au adus două obiecții. Ambele veneau din partea curentului behaviorist. Cea dintâi era total neîntemeiată. Mai mulți behavioriști „fundamentaliști”, discipoli ai lui J.B. Watson, au susținut că termenii de satisfacție și insatisfacție sunt subiectivi, și deci nepotriviți pentru a descrie comportamentul. Dar criticii ignorau definițiile riguros „naturaliste” date de Thorndike
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și holismul au înlăturat din cercetarea psihologică spiritul analitic și viziunea atomistă pe care le cerea Thorndike. Primei formulări a legii efectului i s-au adus două obiecții. Ambele veneau din partea curentului behaviorist. Cea dintâi era total neîntemeiată. Mai mulți behavioriști „fundamentaliști”, discipoli ai lui J.B. Watson, au susținut că termenii de satisfacție și insatisfacție sunt subiectivi, și deci nepotriviți pentru a descrie comportamentul. Dar criticii ignorau definițiile riguros „naturaliste” date de Thorndike în 1913 acestor concepte (vezi secțiunea despre teoria
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ignorau definițiile riguros „naturaliste” date de Thorndike în 1913 acestor concepte (vezi secțiunea despre teoria originii naturale din Thorndike, 1913). A doua obiecție privea efectul întârziat al unei stări de lucruri, a ceva care „a avut loc în trecut”. Conform behavioriștilor, trecutul, o dată consumat, nu mai poate avea „efecte”; acestea pot fi simțite numai în prezent și, cel mult, pot fi revelate de viitor. Critica este obtuză. Să nu uităm că, pentru fanaticii behaviorismului, conștiința, gândirea, memoria și imaginația nu există
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dat de probabilitatea apariției răspunsului atunci când apare din nou situația. Legea lui Thorndike susținea doar că recompensa și succesul aduc progresul în comportamentul recompensat, în timp ce pedeapsa și insuccesul au un efect invers. Era o lege care anticipa, în 1913, principiul behaviorist al întăririi, acesta fiind adaptat la numeroși teoreticieni ai condiționării. Singura deosebire majoră dintre principiul întăririi și legea efectului privește importanța insatisfacției. Pentru cel dintâi, insatisfacția nu are efectul enunțat de Thorndike; acest efect este redus, ba chiar nesemnificativ în raport cu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
situația originală”. Un enunț mai general este următorul: „Cel care învață poate da orice răspuns oricărei situații la care este sensibil”2. De fapt, această lege descrie procesul de înlocuire a stimulilor necondiționați cu stimuli condiționați descris de reflexologi și behavioriști. De aceea, „legea transferului asociativ”, enunțată în 1913, a fost „promovată” cu prioritate în stimul conexionist revizuit de Thorndike în 1935. 1.8. Controlul învățăriitc "1.8. Controlul învățĂrii" Thorndike a respectat tradiția utilitarismului cu origini în Mill și a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de autocontrol, și nu prin legături directe S-R. Rezultatele condiționate sunt privite ca „reflectând operațiunea de mediere a mecanismelor mai degrabă decât cuplarea directă a stimulilor cu răspunsurile, evocată de alte evenimente”. Teoria modelării (a învățării sociale), deși eminamente behavioristă, este compatibilă cu umanismul și teoria umană a valorii și moralitatea. Subtila teorie banduriană a reușit să concilieze două paradigme aflate în controversă - ceea ce o face încă actuală. 4.2. Teoria modelării: unele tradiții, curente și disputetc "4.2. Teoria
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și limitele amintitelor abordări ale învățării sociale. Le-a rezumat în 1963 împreună cu Walters (vezi notele bibliografice), scoțând în evidență aspectele pe care încercăm să le redăm în continuare cât mai fidel. Bandura sublinia cu obiectivitate avantajele și dezavantajele schemei behavioriste de tip skinnerian. Concluziile sale rămân încă foarte actuale și probabil vor rămâne mereu astfel. După el, analiza modelării (Baer, Peterson, Sherman, 1967) se bazează în întregime pe paradigma standard alcătuită din componentele: Sd-R-Sr, unde Sd este stimulul modelat, R
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
așa că următoarea dată când același impuls și alte indicii apar, este foarte probabil să apară acest răspuns. Această întărire a legăturii indiciu-răspuns este esența învățării. 5.3. Procesul învățăriitc "5.3. Procesul învățĂrii" Miller și Dollard au folosit unele concepte behavioriste bine cunoscute, precum stimulus, response, extinction etc., conferindu-le însă semnificații mai largi. În cele ce urmează, le folosim cu aceste sensuri noi, care au dus la extensia și modernizarea behaviorismului clasic. După Miller și Dollard, procesul învățării se realizează
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
expunem deocamdată sintetic. Le vom relua însă cu detalii privind teoriile fiecăruia dintre teoreticienii menționați. Cititorul trebuie să fie însă dinainte pregătit: gestaltismul este total opus behaviorismului. Obiectivul de studiu al gestaltismului este tocmai acea black box pe care cei mai mulți behavioriști au considerat-o atât de opacă, încât va rămâne etern insondabilă. Gestaltiștii s-au ambiționat, înainte de orice, „să vadă” ce se află înlăuntrul „cutiei negre” - sufletul, omenesc sau neomenesc! Gestalt înseamnă, de fapt, că „întregul deține ceva mai mult decât
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
din fizică (idei inspirate din studiile lui Marx Planck, din perioada când Köhler era la Universitatea din Berlin). 6.3. Teoria învățării prin iluminare 1tc "6.3. Teoria învățĂrii prin iluminare1" Ce este iluminarea (einsight)? La această întrebare stranie pentru behavioriști, tânărul asistent al lui Wertheimer a dat un răspuns ce a revoluționat psihologia secolului XX. În sens strict, termenul se referă la faptul că, atunci când suntem conștienți de o relație, această relație nu e resimțită ca un lucru în sine
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în seamă „moda pletelor” din „epoca hippy”, Rogers întreba retoric: de ce a existat atâta „rumoare pedagogică”, uneori chiar și procese legale, privitoare la adolescenții care vin la școală cu părul lung? În mod sigur, lungimea părului - observa el în stil behaviorist - nu prezintă o diferență obiectivă relevantă. Motivul pare să fie că, dacă educatorul sau administratorul acceptă valoarea pe care acesta o acordă nonconformismului, atunci acest fapt va amenința valoarea pe care educatorul o acordă conformității cu exigențele societății. Dacă educatorul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
celebră a vremii de a prezice succesul în psihologia clinică). Prezicerile pentru persoanele aflate sub terapie în timpul investigației de la Michigan într-adevăr s-au dovedit mult mai puțin exacte decât pentru întregul grup. Rogers era și el obsedat, ca și behavioriștii, de teza conform căreia scopul de lungă durată al psihologiei ca știință îl constituie „prezicerea și controlul comportamentului uman”; o frază care pentru el are implicații filosofice deranjante. Rogers susținea că, pe măsură ce individul se apropie de acest optim al funcționării
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pe care unii le fac la medicină, la cursurile de biologie sau altele asemenea. Pentru el au fost mult mai importante experiențele precum aceea a creșterii unui copil. Primul său copil l-a schimbat ca psiholog. A făcut ca „mentalitatea behavioristă” în care fusese crescut să pară „atât de stupidă încât nu o mai putea digera”. Era imposibil. Având un al doilea copil și învățând cât de diferiți sunt oamenii încă înainte de naștere, n-a mai fost posibil pentru Maslow să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de schimbările de imagine ale omului, care părea că se află în centrul unei mari revoluții. Pentru a simplifica situația, spunea Maslow, există două teorii ale înțelegerii naturii umane care domină psihologia vremii. Primul tip de psihologie era, bineînțeles, cel behaviorist, experimental, mecanomorfic; o psihologie care putea fi numită „clasică” pentru că se afla pe linia directă a concepției clasice de știință și care provenea din astronomie, mecanică, fizică, chimie și geologie; o psihologie care putea fi numită „academică” pentru că tindea să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
instituțiile sociale și umane (Bugental, 1967; Severin, 1965; Wilson, 1967). Maslow a încercat să rezume această evoluție. „Psihologia celor trei forțe” era în mare parte o reacție la „insuficiențele abundente” în investigarea celei mai înalte naturi a omului, din psihologia behavioristă și freudiană. Psihologia academică clasică nu și-a făcut un sistem pentru elementele înalte ale personalității, precum cele de altruism și demnitate sau căutarea adevărului și a frumuseții. Nu îți pui întrebări despre valorile umane dacă lucrezi într-un laborator
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
împlinite, astfel încât să devină întru totul uman, să crească bine și să evite bolile (Maslow, 1965a, 1967c). Această doctrină, a unui sine real (doctrine of a real self) încearcă de asemenea o respingere a noțiunii de tabula rasa propuse de către behavioriști și asociaționiști, care deseori vorbesc ca și când orice poate fi preluat și asimilat prin învățare, ca și cum ființa umană ar fi un fel de lut pasiv ce poate fi controlat, modificat după cum cineva decide în mod arbitrar. Maslow vorbește apoi despre un
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
25 de ani), lui Watson i se decernează primul titlu de doctor în psihologie la Universitatea din Chicago. În 1913, ca profesor la Johns Hopkins University din Baltimore, el șochează lumea psihologiei prin publicarea Psihologiei văzute din punctul de vedere behaviorist, în care atacă simultan toate formele de psihologie cunoscute până atunci, anunțând apariția unei noi școli de psihologie. Citind despre I.P. Pavlov și reflexul condiționat, Watson face din aceasta tema centrală a propriului behaviorism. În 1919, împreună cu colaboratoarea sa, Rosalie
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
după două luni de condiționare, Albert a dezvoltat o anxietate profundă în prezența șoarecilor albi, iepurilor, câinilor, măștilor de Moș Crăciun, bumbac/vată etc., adică la orice element care îi aducea în memorie aspectul animalului față de care fusese condiționat. Psihologul behaviorist a început atunci un proces de „vindecare” a copilului, prin stimularea zonelor erogene în momentul apariției stimulilor care îi provocau frica lui Albert. Câțiva ani mai târziu, John B. Watson își enunța teza prin faimoasele cuvinte „Give me the baby
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care reușesc să orienteze soluții, dar au la bază o motivație pozitivă de a nu ceda, de a face față, de a-și mobiliza resursele și a avea încredere în succes. Numeroase intervenții eficiente posttraumă sunt ancorate în cadrul teoriilor cognitiv behavioriste și au ca scop dezvoltarea strategiilor de coping ale persoanei. Se consideră că terapiile de orientare cognitiv-behavioristă sunt cele mai utile în intervențiile posttraumă. Șerban Ionescu (2010, p. 142) sintetizează strategiile de coping în două mari categorii: 1. strategii axate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
să mănânci cele trei mese zilnic, să faci mișcare) sunt comportamente de risc. în psihologie, comportamentele de risc sunt cele care conduc individul în situații în care expunerea la evenimente și consecințe nedorite devine inevitabilă. Numeroase tehnici de intervenție cognitivist behavioriste pleacă de la depistarea comportamentelor de risc și învățarea unor comportamente-tampon, care să preîntâmpine expunerea la risc. Un exemplu: dacă dorești să nu mai consumi alcool, eviți să mergi la petreceri, în localuri, la întâlniri unde se consumă alcool. Eviți să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]