797 matches
-
pe boltă zâmbetul rece Și plouă, ploaia asta nu mai trece Nehotărâte tonuri de albastru Le spulberă hapsân un vânt sihastru Ziua-și pune o trenă de-nserare Și plouă, plouă fără îndurare Cerul și-adună cenușă-ntr-un loc, Bezmetică ploia se prinde la joc. Dansează frenetic pe-asfalt cu noroi Și plouă și plouă cu atâtea ploi Îmi prind astenia în muguri afară Un umed fior pe gât imi coboară Îți privesc zâmbetul prins în privire Și plouă, plouă
ŞI PLOUĂ ŞI PLOUĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378944_a_380273]
-
Înălțând Cerului acea mare rugă, Antena Îngerului ce n-o să mă spună, Înger bălai, mai Frumos decât orice, Când apăru să-i spun, nu mai pot ce.. Când noaptea-i cel mai bun sfeșnic, Nu mai merg aiurea ca un bezmetic, Alintându-mă când alint un îngeraș, Atingându-i mâna ca al cerului imaș, Gâtul, buzele, sau obrăjorii pufoși. Cânturile, notele din termenii duioși. Și, de este acea zi faină sau noapte.. Tu-mi trimiți nevrând de iubire șoapte Cuvintele coapte
CE ÎNALȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379150_a_380479]
-
glasul Zinei, cântat, șoptit, printre buze: ... Se trezi. Strigase Zina? Venise ea oare acolo sub nuc? Ascultă ce ascultă cântecul nopții, asculta acele tăceri, totul părea încremenit. Privi cerul, Calea Laptelui, și Cloșca cu Puii, și Carul Mare, și luna bezmetică pe cer, și stelele care parcă încremeniseră pe boltă; nici foșnet de licurici, nici boare de vânt, călca parcă pe vată căci se sculase să meargă în grădină la umbra nucului s-o vadă pe Zina.? Coborî pragul prispei, merse
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
facă o vizită la Palatul Elisabeta. Arhitectura Bucureștilor formează un capitol interesant al cărții „Regalitatea, astăzi”. Este vorba de prezentarea cărții „Arhitectura Bucureștilor, încotro?”, scrise de academicianul Dinu C. Giurescu. Ea reprezintă o peregrinare prin Bucureștiul devastat odinioară sub buldozerele bezmeticelor demolări ale regimului comunist, apoi trecut prin neîntreruptă autodistrugere, pradă altor constructori de acum care dărâmă clădirile istorice și ridică sluțenii arhitecturale: vile, bănci, hoteluri... Un Crăciun petrecut la Săvârșin, în sânul naturii superbe sub brazi încărcați de zăpadă, la
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379708_a_381037]
-
din 30 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Tu, care știi că te iubesc Tu, care știi că te iubesc, să nu te îndoiești niciodată de dragostea mea, indiferent de grotele în care îmi ascund talanții, de ploile ce se revarsă bezmetice peste brazda bucuriei, de florile ce-mi încununează încheieturile viselor, gleznele urcușului, indiferent de cortina ce se coboară cu trecut sau viitor peste trup! Tu, care știi că te iubesc, să nu uiți că zâmbetul tău însorit articulează fiecare sunet
TU, CARE ŞTII CĂ TE IUBESC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379920_a_381249]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > JOCUL FULGILOR DE NEA Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului De două zile cerul și-a ascuns surâsul în spatele vălurilor fumurii. Norii îngrămădiți vălătuc deasupra satelor au alergat bezmetici în ultimele două zile mânați până la epuizare de harapnicul vântului mânios, care răsculat contra nevolniciilor lumii, a dat iama în tot ce-i stătea în cale, cât cuprindea cerul și pământul. Astă noapte, vlăguit de forțe și odată ce demonii stihiilor
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
adâncului,ce iți seamănă!suficient să te pot prinde,într-o lume ce plânge!... XVII. UN VIS ALUNECAT ÎN TIMP, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016. Te voi iubi în continuare, doamnă, ca un bezmetic fără sens, voi sta supus și slugă tăcută-ți, voi fi, te-oi adora imens, turna-vom lacrimi în pahare, și vom privi amanții rătăciți, prin transparentele cristale, cum deformatele-mi vieți, ce alungiri de fețe ascunse în saloane, ce
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
poate face un coate-goale,să fugă de vise și fantasme, e colb pe strada asta ce miroase a băutură ieftină, de contrabandă- alunecând în timp, un domn ce rătăcește ... Citește mai mult Te voi iubi în continuare, doamnă, ca un bezmetic fără sens,voi sta supus și slugă tăcută-ți, voi fi, te-oi adora imens,turna-vom lacrimi în pahare, și vom privi amanții rătăciți,prin transparentele cristale, cum deformatele-mi vieți,ce alungiri de fețe ascunse în saloane, ce
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
de snobism, poate fi tulburarea de personalitate narcisistă, când subiectul este marcat de grandoare, de nevoia de admirație, când este preocupat în taină de avere, pe față de prestigiu, de putere. Snobii își ascund interesele, mint, trișează, sunt dispuși la acumulări bezmetice de bunuri materiale. Narcisismul snobilor îi face să ajungă uneori în situații ridicole, vrând să cucerească simpatia altora prin cuvinte, lucruri sau fapte excentrice, cu convingerea că vor obține și foloasele, gloria, ba chiar se și grăbesc, deși proverbul românesc
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
coline, Cum susură izvorul de sub costișa noastră, Vâlceaua mea natală să îmi rămână-aproape Și împăcat cu soarta, în liniștea albastră Să îmi adoarmă gândul înveșnicit sub pleoape... Mi-e dor de Curătură și de Zăpodea sfântă Pe unde mai aleargă bezmetic un ciled, Vioara de sub grindă în sufletul meu cântă Și tata sus în ceruri din ea mai cântă, cred! Lumina din cuvinte încet mi se destramă, Culorile pe pânză s-au veștejit de-acum Și simt cum de o vreme
VREAU SĂ MĂ-NTORC ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380384_a_381713]
-
Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ziua cade îngenunchiată-n noapte, o durere difuză își înfige spinii sub armura albă a tâmplelor, vibrează-n limpezimea falsă a tăcerilor. ne-am prins amândoi, pereche nebună cu dansatoarele depărtării... bezmetice izme! tu n-ai putut să-ți zmulgi iubirea din cleștii pământului. nu știu iubite, când te-ai desprins și unde, eu am rămas să-ți cristalizez absența. am să te reconstruiesc într-un amurg potolit, formă a iubirii din
PLÂNSUL PĂSĂRILOR de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380501_a_381830]
-
zici că e un felinar, atât. Doar roțile se aud scârțiind. Dar tot mai bine mergem cu bici, că e mai interesant. Și am plecat. La a treia casă după ce treci de drumul Siretului, câinele Simidei a sărit ca un bezmetic și s-a repezit drept între spițele de la bicicleta mea. Probabil s-a lovit că schelălăia așa de tare că sculase tot cartierul din amorțeală și toate babele stăteau acum sprijinite de gard, să l vadă pe ăla al Reghinei
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
dintr -un ciur aflat deasupra pământului. Unchiul Gică și cu Natașa lui, erau îmbrăcați în treninguri albe cu dugi roșii, încălțați cu Addidași albi cu cu dungi albastre. Erau numai buni de tăvălit prin vâltoarea aceea a prafului deslănțuit de bezmeticul ăla care gonea cu o țigară înfiptă între buze, hâțâind volanul când în stânga când în dreapta ca să- i sperie pe pupăcioși. Mai încet, băi besmeticule , tu nu vezi ce praf faci, se auzea de undeva de lângă un gard vocea înnecăcioasă
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
îngheța și el la câteva palme de mine. Minus patruzeci și șapte de grade , arăta pe un stâlp un ceas amărât care indica și un fel de oră de pe alte tărâmuri. -Încolonarea, la sânga împrejur ! A început să țipe iar bezmeticul ăla. De frică și înghețat cum eram eu nu am știu care-i stânga și eram acum cu fața spre Bucovina, cred, în loc să fiu cu fața spre polul nord. Norocul meu că tâmpitul nu a văzut și m-am răsucit
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
său S. Albu (Saul Weismann), secretar de redacție la ”Cuvântul,” îi vorbea despre munca sa de caricaturist pentru portretizarea celor 40 de redactori care la 5 noiembrie 1933 scoteau numărul festiv cu 100 de pagini: „am lucrat noaptea ca un bezmetic. În clipa când îți scriu este șapte seara și eu n-am dormit în ultimele 48 de ore decât trei ceasuri: două ieri și unul astăzi înainte de masă”. Un portret al lui Victor Ion Popa, făcut de Vasile Damaschin, alt
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
au sfătuit apoi să de-a vina pe creștini, Nero a arestat cca. 60 000 de creștini, i-a dezbrăcat, i-a legat de cruci, noaptea și le-a dat foc, organizând la lumina focului de pe trupurile lor arzânde întrecerile bezmetice ale curselor cu cai. Mânia fiind așadar urâțenia sufletului păcătos schimonosește chipul, mai ales al celui pus într-o demnitate pe care n-o merită, dându-i astfel o față monstruoasă de bestie ordinară. Trei secole mai târziu, pe la anul
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
mult râvnita poziție de poliție-regulament, nefiind alceva decât oficialul act de guvernământ, care la noi s-a intensificat mai ales sub forma ei superioară... de represiune de cca. 7 decenii încoace. Schimbările politice prin gust acru și rafinament opac conduc bezmetic spre acutele schimbări constituționale, după modelul Medeei, care sfătuiește fiicele lui Pelias, să-și taie tatăl în bucăți și să-l pună la foc pentru a-și recăpăta tinerețea. (Ovidius, Metamorfozele, VII, 3-4) Cu alte cuvinte, ca la noi: să
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
jenă, în continuu Se agită, dau din plisc! Toate fețele de pernă, Indivizi cu chip de lut, Papagalii și gușații Își fac zestre neîntrerupt. Znobi, hiene, injectații Prăvălesc fără rușine, Jecmănesc cu toți în haită, Țara este în ruină. Inși bezmetici, Cioflingari, ei lingăii, toată pleava Au o singură pornire, Să rămânem goi, tăcuți cu toții. Fie iarnă, fie vară, Fie joi sau fie marți, Se-nvârtesc în jurul cozi Penele să le boțească. Singuratic, rătăcit, neuronul ofilit Din zona izmenenelor, Nici mai
STÂLPII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381073_a_382402]
-
de Drept Comun la „zi” (D.D.C.z.), cu stupefacția impertinenței lansată în instantanee ridicole și cu maimuțăreala unei cacofonii cu ifose de scriitori, poeți, cercetători, peste noapte... Oportunitatea imediatității, răsfrângerea dramei lor în răgazul inconsecvenței, îi coboară în subteranele clipei bezmetice, promovând un stil grandilocvent și sforăitor, cu nuanțe de perplexitate grobiană, recomandându-i și rezervându-i fără echivoc la categoria celor de nicăieri, care se întrețin iluziilor consolatoare de debut, în: Groparii propiilor „creații”. „Lucrările” D.D.C.z-ului, cu adâncimi
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Citește mai mult S-a stins din viață SONIA BECHERU MIRON. A plecat într-o lume mai bună, mai aproape de Dumnezeu, o bună prietenă, o mamă cu doi copii minunați , iar sentimentul la aflarea acestei groaznice vești
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem.Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem.Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori,Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori.Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate,Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape.... XXVII. MOARTEA..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015. Ieri, m-am întâlnit cu Moartea, o băbuță aiurită, Ce-și uitase nu știu unde, coasa bine ascuțită. A trecut pe lângă mine, m-a privit
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Viața i se duce... După o zbatere ultimă, plutește pentru puține clipe, apoi cade lin înspre adânc, neluat în seamă de peștii ce n-aveau să-i fie pradă nicicând. Ce caznă mai mare poate să ducă ursoaica?! Și-noată bezmetică, mută, cu privirea întoarsă dinspre locul în care puișorul pierea... Glasul aspru, poruncitor al dorinței de viață o mână să nu-l vadă pierit și pe-al doilea. Apucându-l pe rămasul în viață cu dinții de blană, îl silește
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
acolo, în micul altar neimprovizat al dumnezeirii, ea, tristețea, s-ar topi, până la ultima sa cuantă de energie distructivă, în focul neîntrerupt al pocăinței și al înaintevederii a tot și a toate. Un astfel de trăitor al pustiei, călătorind deloc bezmetic și cu de la sine voință prin deșertul continuu fumegând al lipsei de sacralitate, poate fi considerat și actorul, iar interpretul principal al piesei lui Barbu Ștefănescu Delavrancea cu asupra de măsură, căci arcul de lumină, pe care inteligența creatoare a
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
Viscorilă ne-a adus doar mărăcini și ierburi putrezite. Numai vrăjitorul Ger Sticlos a împuținat tarabele din piețe. Oamenii și-au pus la adăpost bucatele... S-au ascuns și ei... Vedeți? - Și slujitorii noștri ce fac? - Viscorilă aleargă ca un bezmetic pe vârfuri de munte, Nor Vânăt doarme în turnul cel înalt, Nămețilă... - Destul! țipă împărăteasa. Să vină Nor Vânăt! În scurt timp, umflatul vinețiu intră în sală gâfâind, aruncând mohorâta mantie la picioarele împărătesei. - Am coborât, Măria Ta! Împărăteasa se
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
vă umplu burdihanele nesățioase, că nu vă mai săturați. Ce vreți, să alerg eu? Voi să vă zbateți, ciumelor! Tu, Nor Vânăt, aruncă-ți țolul peste toată zarea, întunecă pământul și lovește-n toată lumea cu bulgări de zăpadă! Tu, Viscorilă, bezmeticule, spulberă toți bulgării lui Nor Vânăt și aruncă-i în ochii și în capul oamenilor și viețuitoarelor întâlnite în cale, smulge acoperișurile caselor, rupe firele de curent electric, răstoarnă toate mașinile de pe șosele, smulge copacii și prinde toate păsările în
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]