2,324 matches
-
multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
gară pentru trenul către Constanța. După o asemenea experiență amară, nimic nu mă mai putea reține în acest oraș și odată ajuns acasă la țară, nu am mai vrut să plec înapoi, nici dacă mă omora tata în bătaie cu biciul. Cu nu știu ce alte aranjamente, tot printr-o rudă de-a mamei, actele mi-au fost transferate la liceul “Ana Ipătescu” din Constanța și așa am devenit elev al acestui liceu, amplasat în partea veche a orașului, doar la câteva sute
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
doctori. Altădată, când a potcovit un cal de la Primăria din Ghiroda, era o iapă greu de strunit, animalul l-a trântit pe grăjdarul care o ținea și i-a rupt și două coaste, pentru că o lovise de câteva ori cu biciul. „Lu’ tata un cal i-a mușcat un deget, așa că nu-i de joacă”, conchide covaciul. Un meseriaș la cota zilei Dacă te-apuci să cauți la Costel în covăcie, foale cu burduf sau forjă bătrânească, poți să cauți mult
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
misterios. Ele apar spre anul 325, când împăratul Constantin a cerut deschiderea mormântului lui Iisus la Ierusalim. În 638, acestea au ajuns pe mâinile musulmanilor, aflați atunci la adăpost în Constantinopol, capitala imperiului. Acolo, pelerinii puteau contempla coroana și lancea, biciul de fier și mantia purpurie, lințoliile funerare, rozmarinul, sandalele lui Iisus și un fragment din piatra funerară. În secolele al XI-lea și al XII-lea, în perioada cruciadelor, relicvele din Constantinopol au câștigat din ce în ce mai mult prestigiu în ochii întregii
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
le înconjoară îi reprezintă pe cei 10 apostoli fideli care au rămas alături de Hristos în timpul suferințelor sale. (Ca explicația să se potrivească, au fost excluși Iuda - trădătorul și Petru, care l-a renegat de trei ori pe Iisus). SULIȚA ȘI BICIUL - Planta are două tipuri de frunze. Cele cu trei lobi reprezintă vârfurile de suliță, cele cu cinci lobi - mâinile dușmanilor, iar cârceii vișinii cu ajutorul cărora planta se agață simbolizează biciurile însângerate cu care a fost bătut Domnul Iisus. CUIELE ȘI
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
omului alb din Sudul sălbatic. Astfel, miza regizorului se deplasează către felul în care oroarea ajunge la noi. De remarcat faptul că gesturi mărunte sunt uneori mai eficiente decât primplanurile obținute în scenele de tortură, înfățișarea unei spinări în care biciul a lăsat crevase adânci etc. Un șut în fund, venit aproape din senin, măsoară distanța de la ignominie la minimă decență mai mult decât o biciuire de efect. Când camera focalizează ostentativ săpunul care constituie declanșatorul unei crize de autoritate și
Stăpâni și sclavi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2837_a_4162]
-
Poezie > Imagini > STĂPÂNUL FURTUNII Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pe acoperișuri norii cerneau plânsul cerului văduvit de măreția aștrilor nopții, norii negrii- câinii de atac ai furtunii gem săgetați de biciul de foc al stăpânului. Ramurile își frâng mâinile tremurând de furia vântului care le îndoaie trupurile în iureșul pasiunilor înfricoșătoare, dezlănțuit amant în orgii, șuierându-și cu furie dorințele nesățioase dornic să le înfăptuie. Se strecoară parșiv în frunziș posedându
STĂPÂNUL FURTUNII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384915_a_386244]
-
Clipe liniștite și pline cu har, Bucurii mărunte să-mi colinde ceasul Într-o rugăciune să-Ți aud și glasul. Iartă-mi îndrăzneala de a cere pace M-am închis în mine ca-ntr-o carapace, Viscole haine dau cu bici de iarnă, Peste lumea toată neaua vreau să cearnă. Iartă-mi îndrăzneala de a spune Da Vreau să stau de veghe în lumina Ta, Vremi de tulburare răul îl răscolesc Simplu și curat vreau să mai trăiesc. Iartă-mi îndrăzneala
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
a cere iar,Clipe liniștite și pline cu har,Bucurii mărunte să-mi colinde ceasulîntr-o rugăciune să-Ți aud și glasul.Iartă-mi îndrăzneala de a cere paceM-am închis în mine ca-ntr-o carapace,Viscole haine dau cu bici de iarnă,Peste lumea toată neaua vreau să cearnă.Iartă-mi îndrăzneala de a spune DaVreau să stau de veghe în lumina Ta,Vremi de tulburare răul îl răscolescSimplu și curat vreau să mai trăiesc.Iartă-mi îndrăzneala de a
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
-o ușor. Nu mai simțea pământul sub picioare, dar gura lui nu o elibera. Era energie debordantă în acel bărbat, pasiunea lui stătuse în stare latentă, atâta vreme, ca o felină la pândă. Alma avea senzația de leșin, că un bici fierbinte ce i se încolăcea în stomac. Ținea pumnii încleștați pe reverele de la haina lui. Avea impulsul automat să-i răspundă cu aceeași pasiune. Nu se putea concentra la nimic, în capul ei era un vârtej amețitor. Trupul ei se
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
e cu supărare, vrem s-o salutăm și pe prințesă! - Care prințesă? se arătă mirat împăratul. - Iubita voastră fiică, Primăvara, care ne-a făcut cinstea să ne primească în Grădina Fericirii Veșnice. Tăcere apăsătoare. Limbile de foc țâșniră ca niște bice printre nori. Soare-Împărat își păstră totuși calmul și zise: - Prințesa noastră-i foarte supărată și nimeni nu îndrăznește să-i tulbure întristarea. Noi vom transmite salutările voastre când zâmbitoare iar ne va primi. - Ba nu, Măria Ta, zise răspicat Mărțișor
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
în carnea lui „macră”. OBIECT DIN „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” A apărut un obiect roșu necunoscut șerpește ascuns după negre stări, de femei e lovit pentru că-i prea limbut și se dedă la perverse chemări. Negrul s-a înfuriat ca un sfânt bici ce lovește în vânzători de destin, apoi îmbrățișează sângele țâșnind ca din brici circumzând violent ancestralul „festin”. Ce-o fi oare acel straniu obiect ce generează atâtea curioase-ntrebări? Este doar al artei subiect, sau e un cânt din al
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
din jumătăți de spuneri, sunt astăzi victime distruse prin foc și asediere; în istorie ele rămân doar umile supuneri. 28. Reperaj: asistăm la vindecări de nevroze, dependențe și frici la cei săraci, fără mari posibilități, excluzând torturile și loviturile de bici sau alte barbare atrocități. 29. Reperaj: vechea prietenie secată în rămășițele de colegialitate când și când, descoperă o inimă tristă, trădată, și un suflet abandonat, flămând. 30. Reperaj: bărbatul speriat, legat la ochi, înarmat cu răbdare, furculiță și cuțit, o
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
visul și asemănarea ei.” În versurile următoare rezolvă enigma: „Resemnat,/ și de-aici se mută,/ definitiv,/ în rama strămoșilor,/ zilnic ștearsă de praf („Tristeți convenabile”). Limbajul acestei poezii are o funcție poetică, pentru că deplasează atenția de la referință la mesajul însuși: „Biciul lui Dumnezeu/ s-a vrut șarpele acesta,/ strivit în aurul risipit/ de propriul car alegoric./ Fire subțiri de lapte roziu/ din botu-i căscat se preling / unduind / către sânul/ de-acuma uscat”. Și acum intră mesajul: „Atât a rămas: / un dinte
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
expediția sa în țara lui Soare-Împărat Împărăteasa, obosită, dar foarte furioasă în urma afrontului primit din partea lui Moș Vreme, era hotărâtă să lupte cu înverșunare pentru păstrarea domniei. Negru-Cioară intră cu sfială, cunoscând obiceiurile împărătesei. Evita cu multă abilitate loviturile de bici. De altfel, era singurul slujitor care nu făcuse cunoștință cu plumbii harapnicului cel mare. - La poruncă, Majestate! se înclină Ciorică. - Te-am chemat, maestre, să-ți spun că sunt tare supărată. Ținuturile noastre sunt mereu călcate de spioni și teroriști
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
iar, dând ochii peste cap. Dar dușmanul? Credeți voi că dușmanul doarme? - Să poftească, Majestate! Suntem pregătiți să... - Știu, îl întrerupse Iarna, să-l primiți cu pâine și sare! Numai de tâmpiți am avut parte! Negru-Cioară simți fiorul plesniturii de bici pe șira spinării. Își zise: “Nemernica asta a căpiat și eu nu știu ce vrea!” Își drese glasul și spuse cu mult calm: - Cred că este cazul să-l atacăm pe dușman. - Sigur, domnule, asta voiam să aflu de la dumneata! Trebuie să
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
lui Zeus dintr-a mea cruce Ce-o port pe ghebu-mi mânjit de eres, Să-i plătesc suferința pe care mi-o aduce De când a-nceput ploaia bogată-n regres, De când viața mea încearcă s-o spurce Cu lovituri de bici și pe răni cu sare ades ? ........................ Răspunsul e unul și nu sună bine: Eu nu sunt capabil să mor cât mai des, Nu pot să fiu cel ce mereu revine Din propriul destin de nimeni cules, Nu pot să-ntorc
DESTINE LACUSTRE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382662_a_383991]
-
și boală, sunt și leac/ Sunt secundă și sunt veac/ Sunt și grabă și răbdare/ Amintire și uitare./ Sunt izvor și sunt un munte/ Sunt și talpă, sunt și frunte/ Sunt și beznă și lumină/ Iertare și ghilotină.../ Sunt și bici și mângâiere/ Neputință și putere/ Liber și legat în lanț/ La tribună și în șanț.../ Sunt tânăr și sunt bătrân/ Preacucernic și păgân/ Sunt blestem și sunt urare/ Sunt și ploaie și ninsoare... Sunt și iarbă și stejar/ Semn și
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
urmatoare se aruncă în vâltoarea muncii de birou, dar și de teren. Are atâtea de făcut!!! Îl așteaptă teancuri de proiecte, planuri,planșe, adrese, diverse solicitări! Și el trage de sine precum sclavii din antichitate la galere...pândindu-l mereu biciul termenelor și al comenzilor. Velu Popa, inginerul structurist, un tip cam de 55 de ani, astenic, cu mustață scurtă, neagră și fața smeadă de arab, îi calcă pragul biroului într-o dimineață. - Salutare,Fane ! - Respectele mele, domnule Popa! - Dar ce
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
bunătate și strigând ca pruncii odinioară: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!”? Sa trăim astfel încât să nu afle sufletul nostru plin de spinii patimilor, pe care să fie nevoit a-i alunga cu biciul! Și... poate chiar este așa, dar în acest caz să-L lăsăm să-i alunge, să-i scoată afară din noi, pentru ca nu cumva să preferăm tulburarea, agitația, răutatea, crima în locul Împăratului păcii. După ce l-a înviat pe Lazăr, Mântuitorul
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
de ani și ahourile plugușoarelor printre muscele ne amintesc că ne sunt străvechi rădăcinile de la facerea lumii înfipte-n dacic meleag că strămoșii trăiră la răscrucea vieții și-a morții. Spiritul sfânt din colinde urătorii între ani cu pocnet din bice și clopoțiri argintii scutură din somnul greu- spiritul lupului alb reînviind la români colindul cu florile dalbe vitejia străbună și frățiile de suflet între inimi de români -din Ardeal până-n bunget pictează fulgii de nea în văzduh -diademă cu zborul
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
Reflectii > N-AM SPERAT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului N-am sperat să ajung până-aici cu poveri ce nu poți să le numeri și lovit de al soartei crunt bici care vărgi a brăzdat pe-ai mei umeri. Dar privind îndărăt nu regret c-am ales calea asta spinoasă, unde printre atât violet a mai fost și-o culoare frumoasă. Am iubit ce mi-a dat Dumnezeu când în suflet
N-AM SPERAT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382883_a_384212]
-
se îmbolnăveau, să mă fi bucurat când se făceau bine. Asta ar fi fost adevărata fericire! Altfel aș fi așteptat venirea anilor. - Cine te-a oprit să-i faci, Irina? căzu întrebarea blândă a Mariei, dar ca o pleznitură de bici pentru Irina. - Nu știu, tanti! Dacă mă gândesc acum...cu boul de bărbat de care am divorțat, nu am rămas însărcinată niciodată. Poate, pentru că nu l-am iubit. Trupul meu nu a simțit nicio plăcere când ne împreunam. Aveam o
CAP. 9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382986_a_384315]
-
aminte dacă închide ochii. Un șleau nenorocit, cu hârtoape și țărână, vara iar toamna și primăvara, cu bolovani și gropi mocirloase. Numai bieții boi știau cum se trage carul, chiar gol, pe acest drum, Spinările lor erau numai dungi de la bicele stăpânilor furioși care îi înjurau cumplit. Așa îl știa Tudorel, însă... niciodată nu mersese pe acest drum pe vreme de iarnă. Când a ajuns la pâlcul de salcâmi de la marginea Lisei a rămas derutat de albul zăpezii căzută abundent în
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]