1,128 matches
-
mai fi pe-aicea nici mâine, și-i târziu M-oi răsuci mai roșu, cu fața către soare Și voi surâde tainic, deși-mi va fi pustiu... O nouă ploaie rece îmi va aduce moartea Și lacrimile toamnei m-or biciui prea greu Mă vor picta în umbre și stelele și noaptea Și de voi albii îngeri, îmi va fi dor mereu... Nu-i ploaie mai ușoară și-atingere mai vie Decât un bob de rouă din ochii-naripați Acolo sus
LACRIMI DE ÎNGER PE ROŞU TOMANTIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341289_a_342618]
-
tot definit de atingere ca lucind în interiorul meu poate că există un sine în sinele adâncului invocat poate o mie de sine un miliard nimeni în sine stătător stăpân înlăuntru si în afară în gîndul si negîndul cu care iși biciuie furtuna tu ești lună întreabă glasul unui câine tu ești spune tu ești săgeata rătăcire sau ceartă a luminii în munții fără legământ întreabă cuvântul idolatrei conștințe spartană iluzie nimic nu este mai mult de a fi în universul atingerii
NICI LUCRU NU SUNT de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341377_a_342706]
-
oală de lut. Podeaua de lemn era acoperită de un covor de praf care a păstrat urma bocancilor mei. Am încercat pe rând scândurile mirându-mă cum s-au păstrat așa de bine deși vântul, ploile și ninsorile le-au biciuit din când în când. Cealaltă cameră m-a întâmpinat zâmbind. Razele de soare m-au urmărit intrând râzând prin cele trei ferestre acoperite de pânza fină de păianjen. Parcă era o femeie dornică să mă îmbrățișeze. Și m-am îndrăgostit
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
încă de înainte de revoluție de turiștii străini, mai ales pentru tratamentele cu gerovital și nămol sapropelic. Insistă asupra dușului cât mai mult. La început folosi apa fierbinte cât o suporta corpul, apoi schimbă registrul ca într-un duș scoțian, se biciuia cu jeturi de apă rece. Pielea înroșită i se făcuse ca de găină sub efectul apei reci de munte. Era înviorat și dornic de muncă. Simți un gol în stomac de foame. Nu mâncase mai nimic de mai bine de
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
Poeme > Rasfrangere > AȘ LUA DIN LUME-AMARUL... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Mâhnirea ce mă cuprinde, se împrăștie în suflet. Lacrimile mă îneacă; pașii dor de-atâta umblet. Soarta Lumii mă-nfioară, biciuindu-mi gândul greu. Mi-aș dori Răul să-nving, chiar de-ar fi Sfârșitul meu! Aș lua din Lume-amarul ce se-ntinde precum... ceața. Aș lupta cu tot dușmanul ce ne otrăvește viața! De-aș avea puterea sorții să mai
AŞ LUA DIN LUME-AMARUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342215_a_343544]
-
succese și împliniri meritate. Ion Măldărescu ALIZEELE MELANCOLIEI Prin ocheanele toamnei târzii, amirosind a leandri venețieni și a codri voievodali, te văd sub risipire de galbene frunze de aur, pe sub mesteceni subțiri, îngândurat precum corăbierul scăpat din furtună, cu fața biciuită de vânturi sălcii, de brize sărate, de doruri sfărâmate în larg. Pletele mele de coaptă secară pradă le las mângâierilor tale, mâinilor tale de bărbat, ce-o viață întreagă-a purtat scutul de aramă și paloșul pe câmpiile de la Termophile
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
gest cu mâna fără ai privi pe cei doi. Întrevederea s-a terminat! -Mai marii noștrii se vor plânge lui Lucius Vitellius mărite, noul guvernator al Siriei...spuse iarăși unul dintre farisei. -Ieșiți, ieșiți ...până nu pun gărzile să vă biciuiască, rosti enenervat Ponțiu Pilat, înainte ca cei doi să plece. Procuratorul își aduse aminte de Lucius Vitellius, noul guvernator al Siriei, și superiorul său administrativ, dar și unul dintre aprigii oponenți pe care și-i făcuse încă de pe vremea când
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
le-au dezvoltat marii creatori de fabule din literatura română, la teme specifice unei societăți cu alte coordonate, cu alte metehne pe care autorul le stigmatizează cu îndemânare prin intermediul fabulei sau al pamfletului. Autorul se exprimă cu lejeritate, ridiculizând ori biciuind moravuri, caractere sau aspecte negative, individuale ori sociale, descoperind în acest fel contradicția evidentă dintre corupția societății și idealurile sale de viață. Nu ezită în a aborda tarele societății în direct, la modul general (colectiv), fără a neglija posibilitățile stilistice
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
Îmi sare mai repede în ochi binele decât râul. înclin mai usor spre înțelegerea limitelor și neputințelor umane, decat spre judecarea aspră. Cum să scriu altfel decât așa cum sunt? Îmi plac cuvintele care mângâie și mă feresc de cele care biciuie neîndurător. Unii numesc această atitudine drept slăbiciune, dar mie mi se pare că tocmai aici stă puterea omului, în faptul că nu cedează în fața neajunsurilor umane sau ale împrejurărilor nefavorabile, ca aspiră spre ce este frumos, drept și plin de
GÂNDURI ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342551_a_343880]
-
car și a început să mâne boii pe Calea Mare spre Sălătruc, uitându-se din când în când înapoi la copii. Din urmă se auzea vuietul obuzelor nemțești care se spărgeau cu un bubuit asurzitor pe culmile din jur. Femeia biciuia fără milă boii care nu înțelegeau ce a apucat-o pe stăpâna lor, căci până atunci erau obișnuiți să meargă la pas; Teșcuțoaia se purta întotdeauna frumos cu ei, fiind de părere că „animalu’ trebe îngrijât dacă vrei să te
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
erau obișnuiți să meargă la pas; Teșcuțoaia se purta întotdeauna frumos cu ei, fiind de părere că „animalu’ trebe îngrijât dacă vrei să te slujască...”. După ce a intrat în Perișani, exploziile obuzelor au încetat. A încetat și ea să mai biciuie boii, care acum mergeau la pas cu limbile scoase de-un cot. La Pripoare, a tras carul pe prundul Văii Băiașului, a dejugat boii, i-a legat de jug cu funii și apoi le-a pus sub boturi o mână
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
ele îmi ești? Ochii mă ard după gratii de plâns! Acolo, în mutele, negre închisori, putred e aerul din Patrie, încă și astăzi călăii îi simt uneori pironindu-mi cuvântul pe stâncă... Trupul acesta când scriu se-nfioară ca o pădure biciuită de vânt, nu-mi lăsa, Doamne, în lanțuri să moară îngerii neamului, care mai sunt!... Referință Bibliografică: Lanțuri și îngeri... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 306, Anul I, 02 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
LANŢURI ŞI ÎNGERI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341703_a_343032]
-
mut din carnea mea verde călcată de vânt, cad sunete rânjite pe grumazul degetelor, livada de vise a înflorit sub așternut. Lebăda cântă poemul mut din trupul tău de ciută, foșnind a pământ, miroase a busuioc în pântecul stelelor, ploaia biciuie frunzele ca un arnăut. * Gândul îi alunecase printre degete ca o piatră cu genunchii de iarbă. Clavicula gurii începuse să blesteme mai întâi cu tălpile... * E o zi fără ambalaj. Timpul nu se vede, carnea memoriei curge-n clepsidra din
POEME DE GEORGE BACIU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340681_a_342010]
-
rupt filmul, precum o rolă de cinema la finalul ei, la „suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile”. Reușesc să-mi descleștez fălcile din strânsoarea uscăciunii și șoptesc pierdut: - Aveți dreptate. Sunt un nevrednic. Nu mă biciuiți, va rog! N-am zis asta cu biciul. Probabil nici n-ar fi trebuit. Continui: - Știu c-am greșit, fiți, vă rog, îngăduitor. Dați-mi amendă, dar una mică că mă omoară nevasta (evit să-i spun că tocmai am
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
1970 a parcurs cei circa 10 kilometri tot cu bicicleta. ÎNMORMÂNTAREA LUI NEA FĂNICĂ RUSU 28 decembrie 1933 - 12 mai 2010 15 mai 2010. Încă de dimineață totul era înnegurat. Cerul plin de nori, vântul cu o ploaie măruntă îmi biciuia fața mergând către sediul organizației CARP, unde mai bine de 15 ani am lucrat împreună cu nea Fănică RUSU, cel pe care azi îl vor duce în cimitirul de pe deal. Parcă natura se revolta că acest om pleca dintre noi. El
PORTRETUL UNUI PRIETEN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343841_a_345170]
-
acestor autentici vătășei moderni produce de 27 de ani zero performanță la nivelul comunităților tradiționale țigănești. Romii continuă să fure și să dispere Comunitatea Europeană. Motivul? Vătafii, veritabili zbiri culturali. Harapnicul cu care odinioară vătafii țigani puși de boieri îl biciuiau pe romii robi, este înlocuit de diploma de EXPÂRȚi PE PROBLEMELE RÂMELOR. Este varianta soft edition îmbrobodită cu diplomă de fuckultate. Este un adevărat Kur Fuck Klan educațional în care ereticii ca mine nu au ce căuta. Intelectualii cla(sc
KASHTALEII, VĂTAFII NEO-MEDIEVALI AI ȚIGANILOR de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343915_a_345244]
-
Când vezi iubirea că-ți stă-n față Și nu vrea să se ferească... Să nu miorlăi în prostie și să nu arăți nimic, Ci te transformă în surdomutul ce doar simte potent. Atunci când ghetoul durerii te macină Și te biciuiește-n zarea nevinovată... Să fii martirul tăcut Și să zaci în penitența sacră. Muncitor să fii ca furnica tăcută ce doboară orice greu, Drept să fii în sinapsul tăcerii și-al cunoașterii- Solomon fii-n țarina ta Și smerit precum
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
sigură semnele de întrebare la răscrucea dintre ce a fost și ce-ar fi dacă... Din poemul: Timpul, vântul... " aș cita: "Timpul roade destinul cu un dinte de lapte/ Are forță în clipe. Unul e parcă-s șapte./ Vântu-adulmecă lutul, biciuind niște trupuri/ Domolește privirea. Se topește-n văzduhuri." Tăcerile rotunjite, ce adesea se ascund pentru odihna din zbucium, se retrag în unghiuri interioare, rotunjindu-se mimetic în sfera fără colțuri de odihnă. Căutarea perpetuă a esenței, a miezului lucrurilor, a
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
mă simți ca poezia ce în tine se ascunde Devastată printre lacrimi ce ți-au sfâșiat retina Când în ochi se-neacă fluturi cu aripile plăpânde Marea sufletului meu spală sinucisă, vina... Când se stinge Universul și-aspru vânt mă biciuiește Cu fiori și flori de gheață să mă-nvălui ca să uit Peste țărmuri reci de piatră să-ți fiu apa care crește, Să mă-mprăștii printre valuri de tristețe în tumult Ca sirenă verde-atuncea o să mă dezgăț din alge, Și-
FLUTURI ALBI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344179_a_345508]
-
-ai adus/ o floare de mac... înflorind la apus,/ un cer ca de foc pe suflet mi-ai pus,/ sub el lac de lacrimi pe frunze s-a dus,// Octombrie rece, cu teamă pășesc/ prin picuri de ploaie ce-mi biciuie trupul,/ sub clopot ce bate mă adăpostesc,/ în mine trăiește pădurea și... lupul.” (s.n.), (13 Octombrie rece). Lacrimile acestea ce picură amestecate cu sânge nu mai au nevoie de cioburi poetice de aiurea (de care fac atâta caz traficanții de
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
voluptate Și pe de dincolo de ființa mea Se spulberă imperiile toate Nu mai ramîne din ele decît un semn Scrijelit doar atît cît se poate Și ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn, Diamantele se amestecă în țărînă Semn că ploaia ne biciuește turbată Însemn că nu mai avea ce să rămînă Și deodată trenul ne retează amintirile Izbindu-ne din plin pe acele linii paralele În care nu mai avem decît un timp de moarte Între cele două emisfere &&& Cîtă iubire este
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
salturi lungi, plutind peste partie. Și revenirea . Când atingeam din nou pista , era ca o bătaie pe trambulină , pentru a urma, din nou , zborul. Levitam peste partie, într-o viteză care nu-mi mai permitea să văd ceva. Obrajii erau biciuiți de cristale de gheață, care se depuneau pe gene și sprâncene, dar și pe la urechi, pe șuvițele de păr, ieșite din căciulă. Începuse să mă doară tot corpul și, mai ales , să-mi fie teamă. Gândurile îmi dădeau semnale de
ZBORUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377424_a_378753]
-
grea sudalmă, Te-am umilit și-alături cu tâlharii Tu stăteai, Ne iartă Iisuse că ți-am bătut piroane-n palmă! Ne iartă că ți-am pus din spini cunună, Pelin ți-am dat să bei și-apoi te-am biciuit, Ne iartă Doamne cu inima Ta bună, Ne iartă Iisuse că te-am batjocorit! Miel răbdător, ne-ai arătat a vieții cale, Noi, păcătoșii, prin beznă am orbecăit, Dar astăzi așteptăm Lumina Învierii Tale Și te rugăm ne iartă că
IARTĂ-NE IISUSE! de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378328_a_379657]
-
sufletul durut. Să fie judecat voit-au, de la-nceput, fără-ndurare, Să-L umilească, să-L doboare, să-I facă clipele amare. În semn de hulă I-au dat fiere, pe cap I-au pus din spini cunună, L-au biciuit și L-au jignit, L-au obligat să se supună, I-au pus pe umeri greauă cruce, L-au îmbrâncit și L-au lovit Și L-au mânat ca pe un miel, cu trupul frânt și istovit. De paisprezece ori
CU SULIȚA MUIATĂ-N URĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378391_a_379720]