2,247 matches
-
atmosferă metafizic-bucolică a operei. Caseta avea și libretul operei, așa că am putut să urmăresc "acțiunea" în amănunt și să dau sens "zbaterilor" ce mi se păruseră - și mie - absurde ale cântăreților... Nu mă pot abține să nu-l citez pe bietul Puși Dinulescu din cartea care își propune să-l "demoleze" pe Nicolae Manolescu, dar care reușește să fie doar de-un zguduitor comic involuntar: "Asta îmi aduce aminte de o convorbire pe care am avut-o pe vremuri cu Iosif
Vă place opera? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7099_a_8424]
-
le venea greu să priceapă ceva din păsăreasca literaturii moderne. Iar pe de altă parte, în școlile ori în căminele culturale prizărite era atît de frig încît îngheța și apa în pahar în timp ce era turnată, înghețau și gîndurile în capul bieților ascultători". Una din acele "șezători" părea ieșită din tipic. Sala era ticsită de oameni, cu aerul de-a urmări cu luare aminte lecturile literaților: "Curînd, misterul atitudinii lor s-a risipit brusc. Ușa batantă a căminului cultural s-a deschis
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
că modernismul cîștiga, treptat dar ireversibil, literatura română. O părticică din Macedonski vom întîlni în unele dintre cele mai proeminente figuri ale epocii interbelice. Din vîrful piramidei unde se afla instalat, Maiorescu l-a ignorat toată viața, cu superbie, pe bietul Macedonski ori l-a catalogat cu dispreț drept corupător al atmosferei literare; dacă ar fi bănuit măcar o clipă cît avea să-i fie datoare lui Macedonski literatura română din secolul XX, poate că pontiful Junimii s-ar fi arătat
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
când nu se așteaptă, dă-le de mâncare cât să nu moară, laudă-i când simți că o să muște, distruge-le orice fărâma de voință sau personalitate. Numerele cu sunt parcă desprinse din 'Mihail, câine de circ', cu mențiunea că bietul Emil nu mai obține nici aplauze și nici măcar milă publicului, doar din când în niște zahărel de la stăpân, cât să mai schiaune un picuț. (...)Și-a băgat coadă și la noi, la PSD, dacă au ajuns domnii Oprea, Sarbu și
Ponta, pe blog: Băsescu - Scaraoţchi. Vezi cine sunt pechinezele sau drăcuşoara preferată () [Corola-journal/Journalistic/49417_a_50742]
-
director, pe culoarele editurii se vânturaseră numele unor potențiali urmași, între care, pe primul loc, se situa Eugen Jebeleanu, urmat de Marin Preda, deși în afara instituției, se mai vehiculaseră numele lui Ov. S. Crohmălniceanu și Paul Georgescu.” (p. 472) Că bietul Bănuță picase ca musca-n lapte e una. Din mărturia lui Niculae Gheran, acesta era mai degrabă om decât javră. Mai greu de digerat însă e reacția lui Vladimir Streinu, care, recunoscător, publică un articol cu titlul Arghezi, Beniuc, Bănuță
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
ultimele schițe din volum, Întâmplare și Conu Alecu, care sunt permutate ca moașele din Caragiale, după rațiuni cu totul misterioase. La fel este masacrat și volumul Întuneric și lumină, văduvit, în antrepriza celor de la Regis, până și de schița titulară. Bietul Tric, a stabilit autorul în 1912, precede Niculăiță Minciună. In „ediția" de la Editura Regis, ordinea - considerată, nu știu de ce, facultativă - este inversată, iar Metamorfoză, aflată în sumarul original înainte de Bietul Tric, acum trece pe locul trei. Volumul, care inițial se
Un pericol: edițiile-pirat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6048_a_7373]
-
în antrepriza celor de la Regis, până și de schița titulară. Bietul Tric, a stabilit autorul în 1912, precede Niculăiță Minciună. In „ediția" de la Editura Regis, ordinea - considerată, nu știu de ce, facultativă - este inversată, iar Metamorfoză, aflată în sumarul original înainte de Bietul Tric, acum trece pe locul trei. Volumul, care inițial se încheia cu Taina și Patimă, acum se sfârșește cu „Călătorului îi șade bine cu drumul" și Blana lui Isaia, din prima treime, mult înainte de Bietul Tric... Tabelul cronologic, la rândul
Un pericol: edițiile-pirat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6048_a_7373]
-
aflată în sumarul original înainte de Bietul Tric, acum trece pe locul trei. Volumul, care inițial se încheia cu Taina și Patimă, acum se sfârșește cu „Călătorului îi șade bine cu drumul" și Blana lui Isaia, din prima treime, mult înainte de Bietul Tric... Tabelul cronologic, la rândul său, compilat probabil după cele ale unor ediții mai vechi, e plin de omisiuni și inexactități. Redactat într-o manieră de proces-verbal al fostei Miliții, el omite anii de apariție ai celor două volume pe
Un pericol: edițiile-pirat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6048_a_7373]
-
ieșeau din minți. Vai de șefii de redacții și de directorii din sfera ideologică și culturală! Hienele de la partid se năpusteau asupra lor cu indicații și paraindicații, cu pretenții grotesc-absurde, soldându-se, nu rareori, cu destituiri și traume din care bieții propagatori ai minciunilor comuniste nu-și mai reveneau. Nu o să uit toată viața un episod de prin 1985-86, când la Timișoara fusese parașutat, pentru reeducare, unul din cei mai siniștri ciocli bolșevici care au existat vreodată în România: Eugen Florescu
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
că i-am adus romanul Așteptând ceasul de apoi [îi mai vorbise despre el într-o scrisoare, imediat după ce pusese pe hârtie prima formă, n. mea], care poate îl va interesa deoarece până la un punct este similar cu romanul său Bietul Ioanide, apărut în anul 1953, fiecare însă fiind scris în sensuri și forme diferite [...] După o lună de zile, m-am dus la Călinescu acasă să iau lucrările [...] Mi-a spus că studiile critice le-a frunzărit numai, nu le-
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
încerc săi scuz pe legionari și să justific acțiunile lor criminale și teroriste. Mi-a mai spus că mișcarea legionară reprezintă un subiect bogat [...], însă trebuie folosit - în scriere -stilul realist caricatural pe care l-a folosit și el în Bietul Ioanide." (pp. 29-30) Ultima propoziție merită citită de cel puțin două ori. Să nu fi observat oare Călinescu că există totuși, bine și multicolor camuflată, o șarjă în romanul discipolului său? E drept, n-a ajuns până la finalul cărții (unde
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
de zile pe o insulă frumoasă, dar pustie. Într-o zi, vede cu mare încântare o navă în depărtare și o barcă apropiindu-se de țărm. Nu după mult timp, barca ajunge la țărm, iar unul dintre ofițeri îi înmânează bietului naufragiat un teanc mare de ziare, după care îi spune: - Căpitanul vrea să citești toate ziarele astea și apoi să ne anunți dacă mai vrei să fii salvat și să te întorci acasă. Vezi și: Bancul Zilei: Ce se va
Bancul Zilei: Marinar român, naufragiat de ani de zile pe o insulă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63094_a_64419]
-
Călinescu se ascunde un interpret subtil și un critic exersat în judecata de valoare. Nicolae Mecu nu colecționează pur și simplu inadvertențele dintre ediții sau manuscrise, ci deplânge discursurile de escortă sau intervențiile auctoriale supărătoare - absolut necesare „clarificărilor” politice - din Bietul Ioanide sau Scrinul negru. Refăcând geneza și întregul proces de receptare critică a operelor, el compară permanent formula romanescă avută în vedere cu rezultatele ei concrete, identifică ferm contradicțiile ideologice și psihologice ale personajelor, sau verifică omogenitatea stilului. Criticul merită
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
1965), mai puțini își amintesc de filmul său de început, Erupția. O paralelă cu literatura perioadei relevă aceeași situație dramatică a traversării insolitate a deșertului „obsedantului deceniu” cum avea să numească Marin Preda anii ’50. Doar câteva romane îi supraviețuiesc: Bietul Ioanide (1953) al lui George Călinescu - ca și personajul lui Călinescu, Liviu Ciulei era și arhitect -, Toate pânzele sus! (1954) al lui Radu Tudoran, Cronica de familie a lui Petru Dumitriu și Groapa lui Eugen Barbu, romane care apar în
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
îmi vorbește de toți Ťevreiiť care nu se cunosc: Paul Sterian, Radu Gyr, Ignătescu... Îi invocă pe toți, cu oarecare ciudă, ca și cum ar vrea să se răzbune pe ei sau să se piardă el însuși, neobservat, în numărul lor mare. Bietul Eugen Ionescu! Câtă zbatere, cât chin, câte ascunzișuri, pentru un lucru atât de simplu. Aș fi vrut să-i spun cât îmi devenise de drag - dar era prea beat ca să fiu sentimental cu el". Naratorul dă de înțeles că și-
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
inventează ocazii numai pentru a le celebra... Astfel, ca să laude regimul său, nu se teme să facă într-o scrisoare adresată lui Voltaire - această afirmație stupefiantă: " Nu există în Rusia țăran care să nu aibă duminica în oală o găină"... Bieții mujici! Ei făceau mai repede cunoștință cu cnutul imperial, decât cu găina din oala lui Henric IV... Într-un mic salon din Palatul de Iarnă, alături de o cameră cu pereții acoperiți de picturi licențioase, ea agățase portretele bărbaților iubiți, sub
Iluminiști și marii favoriți (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6694_a_8019]
-
o șansă de a fi gustată și pentru propria ei savoare, chiar atunci când scriitorii asupra cărora se apleacă au ajuns oale și ulcele, iar scrierile lor sunt roase de șoareci prin beciuri. Ar rămâne, desigur, ca o ultimă șansă pentru bietul critic aplecarea cu sârg asupra marilor "clasici". Firește și aceștia sunt pândiți de pericolul amintit legat de congelare. Cornel Regman nu era un autor sârguincios de mari monografii critice. Studiile sale critice - Agârbiceanu și demonii și Ion Creangă. O biografie
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
mâna lui Pomponescu și-l concedie în mijlocul străzii, urcându-se în mașină, de unde îi mai trimise un salut subtil condescendent. Această aroganță moale indispuse pe Pomponescu, pentru întâia oară în viața sa plantat în drum așa de expeditiv" (G. Călinescu, Bietul Ioanide). Ce se mai întâmplă azi? Din păcate, ultimele mari dicționare apărute nu corectează explicația cuvintelor condescendent și condescendență. O excepție parțială este Noul dicționar universal (2006), care integrează raportul ierarhic într-o definiție mai largă, renunțând totuși, surprinzător, la
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]
-
cât este de invidiat soarta voastră. Voi nu vă frământați cu firea pentru nimic. Nu este nimic în stare să aducă un moment măcar de escepțiune în vieața voastră calmă și neofensivă: nici rachitismul primatur al micelor chineze; nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator matinal al Casei-Justiției; nici crâmpeiele de banan încrucișate pe ușa edificiului Mumei-Tutulor; nici chinul sărmanului chinez care este condamnat la intrarea Pungei-Publice să-ncerce a sătura pe nesăturabilul monstru; nici tăiarea limbei din jurisdicțiunea voastră. Vouă, ceaiul
Două mii de chinezi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6563_a_7888]
-
interesează? - Doar mă întrebam... - Ar fi trebuit să te-ntrebi pe vremea când trăia bunicu-tău Springer și puteai discuta cu el. {tia totul despre rahaturile astea. Când îi vindea o mașină unui client, fraieru’ avea impresia că-l lasă pe bietul Fred în curu’ gol, când, în realitate, negocierea avea fațete multiple, ca pânza de păianjen. Când a vrut ca Toyota să-i ofere lui franciza, a revendicat cinci mii cinci sute de metri pătrați de teren pentru un spațiu suplimentar
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
la iarmaroc, n-ar fi nici o problemă: acolo s-au născut, acolo să-și trăiască gloria. Dar când niște stupidități ce amintesc „experimentele" unui școlar de nivel primar încep să devină „mainstream", e limpede că avem o problemă. Probabil că bietul Bârlădeanu nare habar de cărțile ideologice care se joacă pe spinarea lui. El nu e decât un pion. Aburcați în cârca unei doctrine condamnate de istorie, mulți dintre promotorii de azi din domeniul artistic au devenit echivalentul comisarilor politici din
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
niște elefanți ajunși în magazinul de porțelanuri. Oricâtă onestitate ai avea, nu-ți poți reprima tentația de „a puncta” pe seama cărții și autorului despre care scrii. Subzistă în exercițiul criticii literare ceva din regulile jocului de-a hoții și vardiștii: bieții hoți-autori încearcă să sară gardul, iar tu, criticul-polițai, îi altoiești cu sete peste spinare. Dacă n-o faci, dacă lauzi prea mult, intri în categoria „criticilor de curte”, a celor fără personalitate. Și atunci, pentru a-ți salva obrazul, introduci
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
presă, Ioan Oltean. El s-a declarat "afectat" de felul în care a procedat PSD în cazul "bietului" Mircea Geoană, "care s-a predat și era deja mazilit". "E o greșeală monumentală a lui Victor Ponta și a lui Șova. Bietul Geoană s-a predat și era deja mazilit, era devorat. Lipsa de democrație nu poate decât să mă afecteze și acolo a fost o lipsă de democrație totală", a declarat Oltean. Când un jurnalist i-a pomenit de fostul lider
Oltean: Geoană va fi exclus din PSD, dar rămâne la Senat () [Corola-journal/Journalistic/46879_a_48204]
-
o operă de ficțiune. Mă întreb, astăzi, ca și ieri, la ce bun să citim un roman exclusiv ca unul cu cheie și, încă, dintr-o perspectivă ideologică strictă. Lui Sorin Antohi nu pare a-i fi cunoscut faptul că Bietul Ioanide, romanul lui G.Călinescu, a fost interzis, nu mult după apariția lui în 1953, pentru că nu prezenta în tușe destul de apăsate critic Mișcarea (legionară, firește). S-ar fi gândit de două ori înainte de a-i reproșa lui Bellow că
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie”. Îmi vine să subliniez aproape toate cuvintele: cum să-i reproșezi (auzi vorbă!) unui romancier că pune în circulație afirmații nefondate și calomnioase pe seama unui personaj al său? Faptul că Ravelstein sau Bietul Ioanide pot fi interpretate și ca romane cu cheie nu-l scutește pe comentator de respectarea statutului fictiv al evenimentelor și personajelor. Gaittany nu e Al. Rosetti, Pomponescu nu e Andrei Oțetea, nici chiar bietul Ioanide (a se remarca ironia
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]