440 matches
-
stoarcă mărturisiri de la Yvonne Le Bihan. În zadar. - Cardiologul meu m-a internat la spital În ajun ca să fiu pregătită să efectuez un set de analize a doua zi, la prima oră, repetase ea. Am profitat că să-i dau binețe Mariei Kermeur. Cardiologul confirmase. În ciuda unui interogatoriu sever, mama lui Gwen nu se fîstîcise deloc. - O scorpie, o catalogă Franck Caradec. Nimic nu pare s-o atingă. Totuși, oricît de scurt ar fi fost, frisonul care o străbătu atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lăcrămioare, clopoței Șoptesc timid iubiri suave Pe-altar de primăvară sclave împodobind cu vis de-o clipă Trăiri ce-n taină fac risipă De flori firave. Zvon în geam apare mândră față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea-i ca o sondă Absoarbe zarea-n întregime Cu fața-i vie, rubicondă. De sus în jos, pe-a ei lărgime Tresare cămașa din umeri Gonind din iarnă o câtime... Doi muguri de începi să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să-i mai ceri, e nmiresmată cu adevărul pur al altei lumi, în somnul ei, doi ochi se-nchid deodată și cad din sânul toamnelor sub brumi... din visu-I clar, vibrații inocente ce n-au știut decât să-ți dea binețe. Tu zburzi în vid de gesturi imprudente când rostul vieți-i plin de frumusețe. Prin clipe trase-n cerc de cai albaștri te-au așezat sub pleoapa nopții, zeii, să i te-arăți ca-n vrajă printre aștri când dormitează
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
întâlnire Când te-am văzut pentru întâia oară Cuvintele mi s-au lipit de buze, Mi se uscase tușu-n călimară Ideile se-amestecau confuze. M-am poticnit în gânduri îndrăznețe Mă dezarmase propria-mi rușine, Am reușit ca să îți dau binețe Și să întreb: Tu, cine ești tu, cine? C-o voce cristalină bob de rouă Pe clopoței de flori, de lăcrămioare, Ai împărțit tăcerea pe din două Și mi-ai răspuns: Nu m-ai chemat tu, oare? Zvârcoliri de cristalin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe Stoian Militaru. Deschise portița celui de-al doilea rând de case al proprietăresei, pus pe strada Perone. Madama părea să nu fie acasă. Vârând numai grumazul, Doru mătură c-o ocheadă camera ei și nu-i mai strigă nici binețe. Evident, gazda sa romanțioasă nu era acasă. Când era, și înnobila cu prezența sa cel de-al doilea rând de case, profesoara se retrăgea, de obicei, într-o odăiță discretă, decorată sumar, cu destul de bun gust, dar și ușor împuțită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
uscată se împiedica tot timpul de cifrele mari, greoaie. îi fugeau mereu din minte, iar el răbdător, o lua de la capăt. Acum numărătoarea era doar o scuză. Scopul său adevărat era continua reînnoire a prieteniei cu fiecare piatră. Le da binețe ca unor vechi prieteni și se bucura când întâlnea ici vreo piatră ciobită și îndrăgită, dincolo vreo alta rotunjită și plăcută. Unora le dădea nume. Altele erau scena marilor aventuri din visele lui. Strada era microcosmosul lui și acolo își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
afle aceste trecuturi, să și le însușească, astfel încât cei din comunitate să-l poată adopta ca pe unul de-al lor. Intra în K în căutarea istoriei. Vedeau pe stradă, înaintea lor, silueta omului numit Piatră târându-se și dând binețe pietrelor. Vultur-în-Zbor mai auzea undeva în apropiere un clic-clac de potcoave ascuns de pâlcul de case și din când în când ajungeau până la ei niște râsete purtate de vânt și înăbușite de ceață. Sursa râsetelor era la capătul îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și a plănuit evadarea. Vultur-în-Zbor a părăsit casa pe ușa laterală și s-a târât pe Drumul Pietruit, prăpădit ca hainele-i de împrumut, murdar precum casele, prăfuit ca străzile, și a început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi prieteni. Ușor, cu pălăria ponosită trasă mult peste fața aplecată, și-a croit cale pe drum de noapte, cu găleata într-o mână și cârpa într-alta, îngenuncheat, mormăind, lustruind. Madame Iocasta stătea întinsă pe pat, închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
intercalate printre ăstelalte, că-s prea rare! Tămâia mătii! Victor Olaru spuse un „Săru’-mâna!” neconvingător iar Ochenoaia numai un „Bunaziua!” cenușiu, dar Îndemnându-l, cu vivacitate, pe copil: Hai, spune „Săru’-mâna!” bunicuților tăi! Săru’ mâna! Copilul rostise mirat binețele pentru bunicii săi dar și Înfricoșat, de-a dreptul, la gândul că Mamaia Îi va cere să sărute -efectiv - mâinile murdare, nu numai de jumalț, ale celor doi bunici ai săi, așa cum Îl obliga Ochenoaia mereu: Sărută-i mâna mătușei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
el a fost trezit de mamaMaria, pe la orele patru ale dimineții și așa cu ochii nespălați, cu un „crâsnic” În spate, mânase la păscut cele douăzeci și două perechi de boi cuminți ale comunității. Soarele și copilul și-au dat binețe cu inimile lor fierbinți, Va s-a bucurat nespus, s-a simțit luminat și bine protejat, iar soarele urmărea cu interes cum „Va-mamicaaa!” număra din cinci În cinci minute cei patruzecișipatru de boi ce pășteau liniștiți și preocupați doar ca să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a pupat-o pe cei doi obraji, Îndemnând-o: Du-te tu să te sărute Valerică al meu că pe baza lui ... Cred că aici nu mi prea seamănă! Fata s-a Îndreptat spre Va și Într-un simulacru de binețe În care nu se putea afla cine pe cine a sărutat, cei doi s-au cercetat și s-au măsurat o clipă, după care privirile lor au coborât către ograda bine măturată și către cele câteva „acareturi” aranjate frumos. Cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ani. Să se ducă în pelerinaj, apoi să se întoarcă pentru o vreme în satul lui de baștină. Toți curtenii ascultau cu lăcomie. În câteva ceasuri, zvonul avea să facă înconjurul orașului. Nimeni nu va mai cuteza să-i dea binețe proscrisului, nimeni nu se va mai încumeta să-i facă vreo vizită și iarba va crește curând pe drumul ce duce la casa lui. Îmi savuram dreapta răzbunare, fără să știu că ea va atrage asupra alor mei încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din ferestrele dinspre apus ale sufrageriei dădea spre o porțiune a aleii de lângă intrarea principală. Se vedeau vârfurile tufelor de caprifoi din fața verandei. Din direcția aceea ajungea la urechile noastre zumzetul glasurilor de țărani, invizibili pentru noi, dându-i politicoși binețe tatei, și el invizibil pentru noi. Parlamentările ulterioare, duse pe un ton obișnuit, nu se auzeau, Întrucât ferestrele sub care aveau loc erau Închise ca să nu intre căldura În casă. Era probabil vorba de o solicitare de mediere a tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
inimă în inimă, Și poate, într-un târziu de clipă, Vor sări lacătele, din calea Luminii. Hai! Vom aduna în brațe curcubeie, Clătindu-ne ochii în culoare de vis Și atingând cu degetele picurii de rouă, Să ne trezim dând binețe florilor. Hai..
Hai by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83238_a_84563]
-
mari așezări rurale, rezultată prin unirea a trei comune distincte și prospere. Primii s-au arătat cu mult înainte de ora nouă, ora anunțată pentru începerea adunării propriu-zise. Pe măsură ce ceilalți soseau, în grupuri mai mari sau mai mici, după ce își dădeau binețe între ei, se opreau în fața acestei coșcogeamite clădiri, admirau cele două minuni ale tehnologiei moderne în semn de respect față de stăpânii celor două autoturisme: o Pobedă cenușie și un Moscvici roșu, ambele parcate în fața noii clădiri alături de o brișcă veche
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
amarul unei vieți îndurerate, nădejdile neîmplinite... credințele nelămurite, nădejdea care-l stăpânește. Fruntea-i acoperită pe jumătate de căciulă, când se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă, ca un vis rău. - Bună zâua, moș‟ Costan! .. Anuca îi dădu binețe, când ajunse în dreptul lui. El se oprește o clipă, ca să răsufle, dar mai ales pentru vite, la care ține mai mult ca la viața lui. Își ridică puțin căciula și-i zâmbește fetei, luminându-i-se toată fața. - Sî trăiești
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
program. Guran bate cu inimă în ușă și aude clar cuvîntul "intră". Deschide ușa și observă că nu produce nici un efect asupra șefului. Acesta era cu spatele spre ușă, aplecat pe o hartă imensă întinsă pe o masă. Omul dă binețe și așteaptă un răspuns de la șef. Numai că șeful nu răspunde și continuă să cerceteze harta. După un timp, începe să vorbească de parcă erau împreună de la naștere. Aici, în sectorul ăsta, stăm bine de tot. Tu ce zici? Eu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
alte cele, a oprit la poarta lui Ion. Pe o banchetă, în față, stătea el cu o gospodină nu prea bătrînă și care se ținea mîndră tare. Au început să care în casă averea aceea și apoi căruțașul a dat binețe și a plecat. Și-a adus mîndră, mînca-l-ar viermii de hodorog, tuna Aneta. Și noi care credeam că a crăpat, se lamentau băieții. A luat-o de subțiori și a dat-o jos din căruță. Piei, Satană! scuipa în sîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așteptat. Pe cei cu stare însă îi îndîrji mai rău. De la o vreme nici o cerere na mai apărut pe masa comisiei. Țăranii legau porțile și nu se lăsau ademeniți la vorbă iar, pe ulița mare, nimeni nu-ți mai da binețe. Oamenii plecau de-acasă prin grădini. Într-o duminică, la Ocol (ocolul silvic, aflat deasupra luncii) așteptau în drum o mulțime de țărani îngrijorați, încinși peste cojoace cu pistoale, baionete și puști de vînătoare. Cei știuți ori bănuiți că au
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
însă: să realizezi că acolo totul e pe viață și pe moarte. Și vorba ceea, câștigă iuțela ta de mână și nebăgarea de seamă a adversarului”... Furat de gânduri, locotenentul Făgurel abia a băgat de seamă că soarele le dădea binețe deja. Era o zi de toamnă plină. Toaibă l-a simțit pe locotenent că se foiește pe banchetă și și-a descoperit fața, privind în jur... Ațipise pentru o frântură de ceas și un vis l-a dus acasă... „Să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu cârja bocănind abitir, Toaibă șontâcăia pe ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu-se greu în cârjă Bună ziua - a dat el binețe. Da’ ce, mă? Aștepți să trimit trăsura după tine? M-am lovit ieri la piciorul rănit și abia acum am reușit să mă ridic de pe laiță. Ce picior? Ce rănit? Să zici mersî că nu ți-o rămas ciolanele pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
În zori de zi, Toaibă a pornit spre târg. După o bucată de cale, s-a așezat pe marginea șanțului, să-și mai domolească durerea din picior... Abia către prânz a ajuns în gară. Bună ziua, om bun! - a dat el binețe unui frânar. Bună ziua. Da’ cu ce treabă pe aici? Apoi caut și eu pe cineva care să-mi spună dacă îi adevărat că aici în gară se primesc oameni care să încarce și să descarce vagoane. Eu n-oi ști
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aici. Ora șapte e potrivită? Cred că da, dar dacă vezi că nu apar, asta înseamnă că am fost băgat la arest... hă, hă, hă! Nici o grijă, vere. Am glumit. Pe mâine! Dimineața, soarele primenit de roua dimineții îmi dă binețe, zâmbindu-mi galeș. Hodorogit de căruțe împietează gingășia aerului înrourat. Până să mă obișnuiesc cu răcoarea de afară, mă trezesc salutat de ieșean, aflat pe celălalt trotuar. Bună dimineața, vere! Ai făcut ochi? Dacă da, fă-te-ncoa’! Când ne-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și încă unele din ele mai sunt, am dormit ca un prunc. În zori, când luceafărul de ziuă încă mai clipea deasupra orizontului, eram gata de plecare. Cu pas proaspăt, am pornit la drum... Când Hanul Trei Sarmale îmi dădea binețe, soarele încă nu se ițise deasupra Repedii... Doar o geană trandafirie ca o părere tremura pe creasta dealului. Înfășurat în răcoarea dimineții, mergeam cu spor. Priveam cu băgare de seamă la tot ce se arăta pe marginea stângă a drumului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
han m-au luat în brațe și legănându-mă molatec m-au purtat pe drumuri ici cunoscute, dincolo nevăzute nici când... Din depărtare, cu mers bătrânesc, se apropie un călugăr prefirându-și mătăniile printre degete... Când ajunge aproape, îmi dă binețe ca unei vechi cunoștințe.... Îi răspund, dar nu mă pot opri să nu-l întreb: „Da’ cine ești, părinte?” „Suntem vechi cunoștințe, fiule, și dacă stau bine și mă gândesc chiar un pic de... prietini. Am hălăduit cândva împreună pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]