437 matches
-
-ncet... Coboară... Bunica Zahiu, fecioru-i iubit trebuise să plece Să lupte alături de Crișan împotriva dușmanului. De-atunci bunica-i tristă, Ochii i-s numai lacrimi. Când vine vre-un vecin în curte, Ea-l privește Și nu-i răspunde la binețe. Cu gura amară oftează adânc : - «Zahiu, nădejdea mea, te-ai stins Cine știe unde. Și cine-a fost să te jelească ?... Doamne ! Sufletul mi-e pârjolit Sub teiul ei O văd și-acum. Așteptând și torcând. Până fusul din mâna-i Căzu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
născocească. Cu vorba-i dulce, cu-a ei înțelepciune împărțea blândețe celor plini deamărăciune. În verile cu soarele dogoritor La umbră deșira câte ceva de pe mosor. Cînd soarele își potolea arșița, Mătușa Nisia deschidea portița Și urmărea carul cu fân. Primea binețe dela al lui stăpân. 95 de primăveri trecut-au prin a ei viață, Până când pâcla de ceață întunecă a ei privire înțeleaptă. Și s-a stins ființa bună și dreaptă. CAPITOLUL V De la ocoșii satului, adunate Motto : Să râdem pentru că
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Ucea li se urcă în aceeași despărțitură un tovarăș de drum, un negru, african sadea, dar îmbrăcat întocmai ca pe la noi și agrăind, după cum vom vedea, cel mai neaoș dialect de pe Olt. Odată intrat în compartiment, harapul nostru a dat binețe după cuviință, și-a scos desagii de pe umăr și i-a aruncat fain frumos în cușeta de deasupra capului, și-a agățat recălul și căciula în cui și s-a așezat cuminte ca omul la drum. Consătenii noștri mureau de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
acasă”, mă copleșea, mă îndemna să mă opresc și să mă odihnesc pe marginea șanțului. După prima curbă a drumului, lângă cumpăna unei fântâni, un om încerca să-și repare motoreta; o fetiță de 14-15 ani îl ajuta. Am dat binețe. Fetița și-a ridicat capul și-a rămas atât de uimită de înfățișarea mea, încât n-a mai ținut cum trebuie de coarnele motoretei. Unde caști gura, de-mi faci de lucru?, o admonestă tatăl ei. Dar întorcându-se, m-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a omului noblețe Și bunul simț cetățenesc. Se mai emit păreri răzlețe Că-i inutil să mai rostesc: Vă rog... Permiteți... Mulțumesc... Mic îndreptar de politețe. Chiar dacă traiul omenesc E plin de grabă și strictețe, Tu nu uita să dai binețe Și să pronunți, zîmbind firesc : Vă rog... Permiteți... Mulțumesc...
RONDELUL POLITE?II by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84333_a_85658]
-
exprimată în tot ce dețin, în tot ceea ce fac. Pe sub poala munților, împărțind Obcinele, trece maiestuos, spre întâlnirea cu Siretul, râul Moldova, adunând de a lungul drumului apa tuturor pâraielor și pârâiașelor care-i vin în întâmpinare să-i dea binețe. La șapte kilometri după ce Humorul se întâlnește cu Moldova și se topește în apele ei limpezi, altă apă destul de mare și vijelioasă după ploi, dar curată și cuminte la vreme de secetă, Suha, iese la întâlnire cu Moldova la Frasin
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
maternitate Trebuie să fac aici o observație, sper să fie hazlie: într-o zi, mama Olga își plimba nepoata, în căruț, pe Obreja. La un moment dat se întâlnește cu lelea Maria a lu’ moș Ivan. După ce și-au dat binețe și după admirarea corespunzătoare a copilului, lelea Maria o întreabă pe mama, care avea doar 48 de ani când a devenit bunică: Doamna Grosu, vă rog să-mi spuneți, ce spune doamna Geta? Și face un gest semnificativ spre fetița
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
variații năzdrăvane de densitate a umorilor proprii. Se sprijini de un coș public de gunoi și, din străfundul slăbiciunii ce pusese perfid stăpânire pe el, slobozi cu obidă: "Dumnezeul mă-sii!" Învățat cu franceza, coșul de gunoi îi răspunse la binețe cu imaginea unei femele gravide de șobolan strivite de-o mașină și zăcând aruncată pe fundul lui lucios, reflectorizant, înconjurată de-o forfotă în agonie. Rică vomă fără conținut; pe fundul pubelei, imaginea-i circumscria tenace scârboșenia, în chip de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe frunte și mi-a tăiat cozile (ca să se mai îndesească părul). În timpul liber se așeza pe un scaun la poarta casei parohiale, ținea cârja între picioare și privea atent la trecători. Fiecare, copil sau adult, trebuia să-i dea binețe, spunând: "Sănătate, sărut mâna, părinte!". Noi, copiii, care ne grăbeam spre școală, ca să nu-l mai salutăm astfel, treceam pe cărarea de la marginea tolocii, peste șanț și-o luam la goană, când dădeam cu ochii de el. Apoi, la școală
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
te duci cu flori și să le depui la icoana Maicii Domnului, ca semn al respectului pentru credința creștină. Când mergi la Sf. Înviere a Mântuitorului să porți numaidecât haine noi, pentru că întreaga natură se reînnoiește. În sat să dai binețe celor mai în vârstă, în semn de stimă și prețuire. Cu vecinii să trăiești mai bine, decât cu neamurile! Un gospodar adevărat este acela care lasă ceva în urma lui: o casă, un pom, un fiu. Astfel știe că n-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Iași, călcând anevoie noroaiele sau nămeții. Iarna 1962-1963 era una foarte grea, cu temperaturi mult sub treizeci de grade și nămeți uriași. Într-o zi, mă întorceam de la Iași și mă pregăteam să urc dealurile către sat. I-am dat binețe cantonierului, care m-a informat, scurt, că ceva mai devreme, trecuse pe acolo un "lup bătrân", care își târa cu greu coada prin zăpada groasă. Știrea nu m-a bucurat defel, mai ales pentru că eram nevoit să înfrunt singur nămeții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
le deteriorează. Alt cerc al lui Thunen. În apropiere de frontieră, cei 3-4 km Îi parcurg greu din cauza noroiului. La vama româneasca. Încurcături cu mașina Am pus piciorul pe pământ românesc În seara de 8 Octombrie. Vameșul ne primește cu binețe, dar la urmă colac peste pupăză, ne cere să plătim vama mașinii, 60.000 lei. Îi perorez că am triptic cu care am călătorit prin atâtea țări. Nu pot merge acum prin țara mea? Un străin desigur că poate. Nu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cu lacăte la uși“, decis să nu mai plece, să rămână pentru a sfârși acolo crucificat. Din acest pământ eu nu mai plec. Ca o ciuhă stau între gruiețe și sub vântul toamnei mă aplec norilor să le mai dau binețe. Altu-i timpul care i-a fost dat lumii mele maștere să-l spuie. Eu rămân pe-acest pământ uitat, ca un fiu al ei bătut în cuie. Să fie chiar rupt de spiritul vremurilor în care trăim acest lirism al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ale căror pagini stăruie Încă până azi urmele negricioase de plumb ale deștelor culegătorului tipograf de acum treizeci de ani; pagini cu scris de școlăriță cuminte, Între tăiate de paran tezele secretarului de redacție ocolind, cu brutalitatea-i profe sională, binețele și tandrețele trimise de departe și la care nu răspundea niciodată, lăsând astfel să apară În revistă doar numai textul cu ceea ce este În el mai puțin trecător [...]. ÎNTR-O SÂMBĂTĂ MOHORÂTĂ DE FEBRUARIE 1924, IEȘISEM cu Cora din redacție
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nopții și de furtuna dezlănțuită; era un acromegalic. Călătorii noștri cunoșteau multe Întâmplări sinistre din lumea hanurilor și toată noaptea n-au dormit, de frică să nu-i ucidă hangiul. Dimineața, furtuna s-a potolit și hangiul le-a dat binețe, Întrebându-i cine sunt și unde merg. După ce Costică Beldie i-a dat toate informațiile, s-a pornit pe un râs cu hohote, ca un nebun. Când a reușit să se mai potolească, le-a spus că este din Stroești
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tot în fața casei, niște borcane cu șerpi morți făcuți ghem într-un lichid transparent (alcool, mi s-a explicat ulterior, în timpul unei demonstrații live, și sunt buni pentru că alungă spiritele rele). Sunt întâmpinată de un cuplu tânăr care îmi dă binețe cu un zâmbet larg. Ne prezentăm, Alfonso, ceva mai înalt decât mine, slab, cu complexiunea măslinie a indigenilor sud americani, mă privește zâmbitor și îmi spune că are 34 ani și se ocupă cu turismul. Partenera lui, Sandra, de 39
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mă ridic și mă îndrept către casă. Toată familia este adunată, ca de obicei, în bucătărie. Trebuie să fie aproape ora prânzului deoarece văd un piranha prăjit arătându-mi un set impresionant de dinți dintr-o farfurie de pe masă. Dau binețe, îl văd pe Don Julio privindu mă cu un zâmbet într-un colț al camerei și activitățile în cameră se opresc ca să audă cum mi-a fost în timpul nopții. Mi-e greu să-mi explic până și mie ce am
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
astăzi cele două par separate și, deseori, chiar opuse. Revin, gânditoare, în hotelul primitor, unde sunt întâmpinată de un „Hola” răsunător din direcția unui tufiș, urmat de câteva foșnituri și apariția colorată a unui cap de papagal. Mda. Răspund la binețe, papagalul continuă să țipe netulburat și mă întind într-un hamac la umbră să-mi continui reflecțiile. Un pic mai încolo, la o masă de lemn, văd un blond slab, concentrat în fața unui laptop. Intrăm în vorbă, ne prezentam blondul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în fața unei porți mari, impozante, pe frontispiciul căreia scrie mare „Soncco Wasi Internacional” și este desenată o căsuță cu o inimă înăuntru. Intrăm într-o curte largă și suntem întâmpinați de un rotweiller bondoc care se repede să ne dea binețe. Mă bucur că sunt cu stăpânul lui, deși câinele dă prietenos din ciotul de coadă. „Casa inimii” cuprinde o curte largă, presărată cu copaci, câteva case din cărămizi de forme poligonale cu colțuri viu colorate și încă o clădire ceva
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
până la intrarea în șoseaua spre Pungești și pe dată îi năvăliră în minte treburile ce-l așteptau acasă. La intrarea în Pungești, trecând prin fața administrației moșiei lui Jac Marcopol îl văzu pe administratorul moșiei, Andrieș, și după ce-și dădură binețe, acesta îl întrebă pe Costache dacă a avut aprobare să-și pască juncanii în poiana de la Prisacă. Oarecum ofensat de întrebare, Costache îi răspunse: „Apăi domnule administrator, mata nu știi că cei din familia noastră suntem bine văzuți de boier
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a părinților. Maria luase cu dânsa și așternuturile de pat ce le cususe Emilia pentru bunici, întrucât de ceva vreme ea deprinsese croitoria de la un evreu din Pungești. Auzindu-le glasurile, Ion Gheorghiu le deschide ușa și după ce răspunse la binețe, îi pofti să se așeze pe scaune sau pe pat, cum lea fi voia. După câteva întrebări și răspunsuri privind mersul treburilor zilnice, Ion dă glas spunându-le de ce i-au chemat: „Apăi Costache și dumneatale Maria, noi suntem destul de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
când văzură apărând în ușă cel mult așteptat. Ieșind de la orele de clasă, profesorul Ion Costin avea obiceiul să treacă și el pe la han. Dând cu ochii de Costache și de cei cu care se așezase la masă, își dădură binețe, moment în care Negruș îl întreabă pe Costache cine este iar acesta îi răspunse, prezentându-l: „Domnul profesor Costin și neamurile mele, cumnatul Cocuz și cuscrul Negruș.” Noul venit este poftit să se așeze la masa lor, și-i puseră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ajunseră în vale, apoi după ce opriră din nou ca să despiedice roata, se sui lângă taică-su și plecară mai departe. încă de la intrarea în sat mai multe femei care îi cunoșteau, s-au adunat lângă căruță și, după ce le dădură binețe, prinseră a vorbi despre mama Elena, rostind vorbe de mângâiere și de regret pentru pierderea unei consătence atât de cunoscută și bună mamă de familie. Ajunși la casa părintească unde Maria copilărise și pe care o părăsise în urmă cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Maicii Domnului, făcându-și cruce și rugându-se în gând s-o ajute să-și găsescă mieii. Văzând că se apropie de ea moș Cârciu, cel care ținea curat în curtea bisericii și vindea credincioșilor lumânări și tămâie , îi dădu binețe și-l întrebă de miei; acesta îi spuse fetei că i-a scos la drum, gândindu-se că s-au rătăcit de vreo turmă de oi ce o fi trecut pe acolo. Mulțumi moșului pentru deslușirile date apoi plecă, grăbită
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Costache se trezi chemat lângă hat de vecinul Vasile Arghir, care, deși venise mai târziu la cules, având mai puțini struguri negri, terminase culesul. Costache lăsă pe seama lui Gheorghiță continuarea lucrului și veni lângă vecinul său, care după ce îi dădu binețe, zise: − Vecine, ai venit înaintea mea și încă n-ai isprăvit de cules, pesemne ai mai multă neagră ca mine; eu am umplut un coș de căruță și-s gata de plecare către casă; − Ai dreptate, vecine, dar poama cea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]