978 matches
-
despre protecțiunea pe care cultura publică o dă științei, cu și fără intențiune, în vremi când reprezentanții obscurantismul[ui] și contrarii științei au devenit a fi din întîmplare partida dominantă - de a vorbi de acestea aicea nu e loc. Influința binefăcătoare a culturei și (reagearea) reacțiunea ei folositoare asupra științei, atât prin faptul că trezește în cercuri din ce în ce mai întinse aplecarea pentru studii științifice și că prin asta mărește întinderea spiritelor științifice cât și, cu deosebire, prin aceea că produce în adepții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
i mimele ce-o acompaniază descopăr multe, până și din individualitatea internă a unui om.; ele sânt semnul grației. Chiar declamațiunea nu creează un op de artă propriu, însă, executată în conformitate cu arta, ea poate să influențeze mai îmbucurător și mai binefăcător decât un asemenea op de arte însuși. Cântarea se apropie mai mult de arta proprie, ce țintește la orearea unui op ce există pentru sine și deosebit de persoană; însă totuși ea-i esențial conținută în cercul personalității, se arată ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oricui. Un altul, de cotropire economică, vine despre Apus, de care putem vorbi mai liber, pentru că el nu ne poate strivi decât numai cu complicitatea ignoranței și a inepției noastre, pe când, întîmpinîndu-l cu puteri organizate, el ar fi mai mult binefăcător decât stricăcios. Acest curent cată să-l caracterizăm asemenea, căci, dacă cel dintâi devine periculos din cauza slăbiciunei noastre, al doilea contribuie a ne slăbi și mai mult și a face din poporul nostru un popor inept, incapabil decât de salahorie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Livadia [î]i pusese capăt de mult încă. [2 februarie 1882] TEATRUL FRANCEZ În sala Orfeu o trupă mică însă aleasă de artiști franceji dă reprezentațiuni în fiece seară, oferind astfel publicului bucureștean câteva ore foarte plăcute de distracțiune. Efectul binefăcător al acestor reprezentații consistă în acea scânteie de artă adevărată prin care se disting oaspeții noștri teatrali. Jocul lor e natural, caracterele cu grijă studiate și libere de exagerare sau de parodie; nimic fals, nimic greoi nu întunecă unitatea sigură
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
reformelor și înnoiturilor; se vor convinge că statul omenesc nu e rezultatul unui contract sinalagmatic, ci un organism produs de natura intimă și de înclinările unui popor și că arta politică e ca arta medicului; are să sub-vină acțiunii și reacțiunii binefăcătoare a naturii, nu să impuie legi a priori unui organism care 58 {EminescuOpXIII 59} nu poate trăi decât în conformitate cu legile lui înnăscute. Atunci se vor convinge tinerii că boala imigrării străinilor, boala simplificării muncii naționale, boala feneantismului sunt toate a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întortochieturi de frază au trebuit confraților noștri, câte lacrimi de crocodil s-au crezut obligați să verse până să ajungă la această mărturisire furișată! Ascultați, mă rog: O parte din presa română, în loc de a se mănține în rolul înalt și binefăcător ce i-ar mări prestigiul și i-ar asigura autoritatea în viața publică a țărei, se coboară, din contra, atât de jos pe terenul calomniei și al injuriei personale încît degradă demnitatea presei, îi ruinează prestigiul și o face astfel
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cel al Antiohiei, Alexandriei, Efesului, Cezareei, Corintului, Constantinopolului toate metropole ale culturii elenistice. El a combinat de asemenea ariditatea originilor cu "prospețimea fetișismului" și angoasa singurătății cu grația poetică a subiecților tranziționali care-l însoțesc pe bunul Dumnezeu ca niște binefăcătoare cortegii de mediatori. De aici și vine acest frumos paradox: farmecul martirului, prin care cultul unui dumnezeu suferind s-a revelat atît de primitor și accesibil. Surîsul printre lacrimi este cea mai potrivită traducere estetică a misterului propriu acestui monoteism
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
altora). Cine tace, consimte. Arta de-i face pe ceilalți să cînte la unison (cea a consensului) postulează arta de a-i reduce la tăcere, astfel încît liniștea să domnească nu prin ordin ori somație, ci ca reculegere spontană și binefăcătoare. "Profunda logofobie" pe care Foucault o descoperea în societatea noastră nu-i decît mărunțiș, prețul de răscumpărare a unei logofilii congenitale a statului. În fond, puterea are nevoie să vorbească și să se facă auzită; discursul este elementul său, îl
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din cauza lipsei de cuvinte: 1) Sufletul omului este nemuritor, iar viitorul lui este viitorul subiectului, a cărui măreție și splendoare nu are limite. 2) Principiul dătător de viață se află în noi și în afara noastră; el este nemuritor și veșnic binefăcător; el nu se aude, nu se vede și nici nu l simțim, deși omul care caută adevărul îl sesizează. 3) Fiecare om este propriul său judecător, aducător de fericire sau de nenorocire, singur își determină viața, răsplătirea sau pedepsirea propriei
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ra≤m"n vine mai întâi, deși este un intensiv mai puternic: generalul trebuie să preceadă particularul 145. Din cele de mai sus am putea desprinde următoarele: Semnificații de bază ale lui al-Ra≤m"n: cel care arată bunăvoință gratuită, binefăcător, înțelegător. Semnificații de bază ale lui al-Ra≤m: milostiv, răbdător, compătimitor. 2.1.13.2. Ra’óf: SOI „îndurat”; ASM „Iertător”, „Cel cu milă” (22, 65; 24, 20); GG „Bun”, „Blând” (22, 65; 57, 9; 59, 10); Marr „pius”; RB
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
E un mod de a „moderniza” psalmul, fericirea fiind obsesia modernității. „Binele” este obiectiv, în vreme ce „fericirea” e o stare subiectivă, o senzație: de aceea, traducerea lui ”o>"h cu „fericire” nu ni se pare potrivită. Semnificații de bază ale numelui-adjectiv: binefăcător, milostiv, salvator, călăuzitor, iertător. Semnificație de bază a numelui-substantiv: unicul și adevăratul Bine. 3.1.14.5. Q"rÄb: „aproape” (SC, Blaj, BVA, BS); „șstăț aproape” (G-R); „este aproape/lângă” (C); eggýs (LXX); „iuxta/prope est”, „deos appropinquantes” (Dt 4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a căror exemplificare ar putea continua, nu sînt decît niveluri ale Înțelegerii propriei spiritualități, pe care - așa cum am văzut - unii o Închid În forme de egoism, trăind doar În iubirea de sine, pe cînd alții o eliberează, transformînd-o În energii binefăcătoare pentru alții. * „Virtutea are mulți predicatori și puțini martiri.” (Cl.A. Helvetius) Firește, prin simplul fapt că accesul la „virtute” nu-l poți obține decît prin chinul „pocăinței”; nimeni nu te poate absolvi de păcatele pe care le ai, ci
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a presei etc., întemeiată pe scopul comun al tratării obiective și dezinteresate ale acelor probleme care „mișcă și interesează națiunea”, „fără alt control decât acela al conștiinței și responsabilității personale”. Această solidaritate v-a exercita, la rândul său, o influență binefăcătoare asupra unității morale a națiunii; - cercetările monografice și de acțiune socială în peste 126 de sate, cu participarea a aproape 1 000 studenți și 1 600 specialiști și tehnicieni, au oferit informații și interpretări esențiale pentru diagnoza situației satelor, ce
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
am fi depășit și ultima limită. Deci nu râsul singur, ci girul pe care i-l dă Aristotel constituie un pericol pentru religie și justifică crimele În ochii lui Jorge. Cu sprijinul unui asemenea filozof, teoria conform căreia râsul este binefăcător - sau pur și simplu lipsit de nocivitate - e susceptibilă să cunoască o largă răspândire și să pervertească subteran doctrina creștină. Împiedicându-i pe călugări să se apropie de carte, Jorge săvârșește după părerea lui un act pios, care merită câteva
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
prin simpla așteptare și deschidere către el, cum o arătam, el reprezintă ceva care poate a și venit să modeleze, ca o mână nevăzută, chipul ființei tale și al lucrurilor, sau măcar poate să fie o prezență, cum spunea Creangă, binefăcătoare, chiar dacă a rămas neștiută”.) Nu m-ai căuta, dacă nu m-ai fi găsit. (Trebuie, Într-adevăr, să fi ajuns În prealabil la certitudinea unui anumit rost sau chip al căutării tale, pentru a persevera În căutare.) Dacă vrei pace
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
efectiv dă. Raționamentul: «de vreme ce păcatul cu gândul e păcat, n-are nici un rost să mă Înfrânez de la faptă» e o ispită diavolească” (Jurnalul fericirii). Distincția aceasta trebuie Într-adevăr să fie reținută, deoarece mulți se adăpostesc, din comoditate, la umbra binefăcătoare a acestui raționament care justifică, de fapt, slăbiciunea unora de a nu rezista ispitei. Μ Comportamentul lui Iuda, spun unii, ar trebui scuzat prin Însuși faptul că rolul lui era prescris: cineva trebuia să comită actul trădării, pentru ca astfel menirea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
simțite deseori. Tânguirea după iubirea pierdută e atenuată de melancolie și de puritatea aspirațiilor. În chip obsedant revine imaginea iubitului plecat, inspirația desfășurându-se în voie numai în absența ființei iubite, asociată, obișnuit, cu o suferință văzută ca un chin binefăcător. O retorică discretă face ca poza și afectarea, prezente uneori, să creeze totuși aparența sincerității. Corectitudinea prozodică, acuratețea limbii și accesibilitatea conținutului au făcut ca versurile scrise de M. să cunoască în epocă o relativă răspândire. Alături de Margareta Cugler-Poni și
MICLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
trebuie fixată atunci în 363-364. La conciliul de la Efes din 431 apare un alt episcop de Aspuna; evident, Palladius decedase deja. În ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius declară că a scris Istoria Lausiană pentru ca destinatarul acesteia, prin intermediul acelor evocări, binefăcătoare pentru suflet, ale vieții duse de bărbați și femei în pustie, să poată să se elibereze de patimi, să înainteze pe calea pioșeniei, să devină o călăuză de încredere pentru sine și pentru alții și să se pregătească în vederea morții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1995; Carte de colorat mintea (Cântece de leagăn din tranziție), pref. Eugen Evu, Deva, 1998; Bună seara, Domnule Mann..., Timișoara, 1998; Un scorpion pe contrasens, Deva, 1999; De vorbă cu..., Timișoara, 1999; Scuzați că ne-am cunoscut..., Timișoara, 2001; Insomnii binefăcătoare, Deva, 2001; Păcătoșenii..., Deva, 2002; Balamucul, dragostea mea..., Deva, 2002. Repere bibliografice: Valeriu Bârgău, Un prozator, „Drumul socialismului” (Deva), 1981, 7376; Radu Mareș, Prima treaptă, TR, 1985, 52; Dan Culcer, Prezentare, RL, 1986, 32; Radu Ciobanu, Blânde ironii, TR, 1995
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
29). 4. Criză instanțelor de consacrare În spațiul literar românesc după 1989 La zece ani de la cutremurul politic provocat de căderea zidului Berlinului În estul Europei, primele bilanțuri ale transformărilor intervenite În literatura erau paradoxale: pe de o parte efectele binefăcătoare ale dez-enclavizării spațiului intelectual supus Înainte cenzurii și controlului, pe de altă parte efectele perverse ale acestei deșchideri: declinul producției literare și al audienței așteptate de intelectuali, precum și ocuparea de funcții administrative și politice de către un mare număr dintre ei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
puternici și mai familiarizați cu astfel de împrejurări (Huston et al., 1981). Aceasta dovedește încă o dată că a fi un bun samaritean presupune nu numai o înclinație spre a face bine, ci și forța necesară. Trecerea de la condiția de potențial binefăcător la cea de binefăcător efectiv depinde de corespondența dintre competența (abilitățile), motivele și valorile personale și cerințele situației în care ar urma să se intervină. Atitudinea și starea emotivă față de un episod ce ar necesita asistența influențează comportamentul prosocial. D.
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în timp ce nașterea sa trebuie plasată în 363-364. La conciliul de la Efes din 431 apare un alt episcop de Aspuna; evident, Palladius murise. în ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius declară că a scris Istoria Lausiacă pentru ca destinatarul acesteia, prin intermediul evocărilor, binefăcătoare pentru suflet, ale vieții duse de bărbați și femei în pustie, să poată să se elibereze de patimi, să înainteze pe calea pioșeniei, să devină o călăuză de încredere pentru sine și pentru alții și să se pregătească în vederea morții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
forma n-a împiedicat deci fondul: l-a și ajutat chiar prin exercițiul continuu al unor simulacre care au ajuns, în unele privinți, să răspundă, în sfârșit, unui fond potrivit”. De la constatarea justificată a necesității istorice, dar și a caracterului binefăcător, stimulativ al împrumuturilor formale, Lovinescu ajunge, după alți trei-patru ani, la o întreagă și complexă construcție teoretică, pe larg înfățișată și argumentată în Istoria civilizației române moderne. Aici criticul în ipostază de sociolog găsește un sprijin oportun în concepția pishologistă
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
ideologia ridicată pe această bază. Împotriva ei se îndrepta reproșul lui Lovinescu. Căci dacă procesul sufletesc evoluează lent, „el e determinat și grăbit de condițiile de viață morală și materială în care trăim”, încât „putem exercita asupra lui o influență binefăcătoare”. Atunci e regretabil că „în loc de a-l ajuta în sensul dezvoltării sale istorice, întreaga ideologie a culturii române a căutat să-l stăvilească și să-l fixeze sub forma lui primitivă, condiționată de o stare socială de mult depășită”. În
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
hangiu, a devenit creștină în ultimii ani ai copilăriei și i-a infuzat, probabil, credința în Hristos și fiului ei (înrâurire ce ar explica suficient faimoasa convertire a împăratului din anul 337). Elena - descoperitoare mai târziu a „sfintelor leamne” și binefăcătoare la Locurile Sfinte - l-a întâlnit în hanul tatălui ei (originea umilă a sfintei este un loc comun în textele despre ea; nu lipsește în această literatură nici referirea la un „rege barbar” nenumit, care i-ar fi fost tată184
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]