4,262 matches
-
găsirea unui liman liniștit. Și chiar dacă în viața nu au avut parte de pace lăuntrică (isihia e pacea dobîndită prin credință și rugăciunea inimii), ei i-au compensat lipsa prin urzirea unor personaje cu rol de alter ego isihast. Incursiunile biografice prin care Nicoleta Baciu ne zugrăvește iadul interior al celor trei romancieri ne înfățișează tocmai filonul personal din care s-a născut portretul personajelor cu profil hristic. În spatele ficțiunii literare, autobiografia celor trei scriitori răbufnește cu evidență, de aceea părintele
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
identitară. (profesor de logică și filosofie al unora Numaidecât, indicativul care i-a urmat Cu siguranță, diplomatul filolog d int re aceș t ia) . Preocupă r i le „și erezia naționalistă” a trezit George Apostoiu a înregistrat în intelectuale, dispozițiile biografice ale curiozități, întrebări, formulând panoplia sa scripturală o carte acestora și ale fiecăruia în parte sofisme și aliniamente de doctrină. matură, plină de vervă stilistică, conduc spre izvoare occidentale - Literatura angeleologiei se afișează admirabil controlată, diferențiat, și la germane și
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
între Heinrich Schliemann (1822-1890) și soția sa Sofia (ateniana Sofia Engastromenos, comoara fără de care arheologul n-ar fi putut duce la capăt săpăturile la Isarlâc și Micene). Și aceștia sunt eroii preferați de Irving Stone (1903-1989), autorul american de romane biografic istorice datorită căruia generația mea s-a îndrăgostit de Michelangelo Buonarotti (Bucurie și extaz), Van Gogh (Bucuria vieții), Schliemann și Homer (Comoara grecilor) - dar care i-a „recreat” și pe Darwin, Jack London, sau Abraham Lincoln. Un mare entuziast, Stone
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
ce fel de filiație sigură va fi existat între răfuiala iluminiștilor din Franța (...) cu absolutismul sau cu fanatismul religios și lupta cărturarilor români din Transilvania pentru drepturile politice ale nației lor"? Și, în fine, altă întrebare, de ordin moral și biografic, condensînd patetismul difuz în întreaga analiza: "ce fel de afinități elective de substanță puteau fi între Voltaire, răsfățatul regelui prusac frederic al II-lea și al doamnei de Pompadour ori între dramaturgii de mare succes, Beaumarchais sau Goldoni, si bietul
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
scenă: "erau acolo: caporalul Nichitenco din Voroșilovgrad, muncitor; infanteristul Sucorucov, colhoznic din cîmpia Vologda de pe Volga; și locotenentul leningrădean Láricev, de profesiune pictor (asta pe vremuri, cînd...)", vol. I p. 257. Cititorii, stînjeniți de încadrări tipologice, întîlnesc mai ales fișe biografice: "din partea opusă tocmai sosea Romualdo, bețivanul satului, după cum îl numise cîndva bunica lui Stefano; și asta din două motive diferite: pentru că era cel mai mare bețivan din sat și pentru că..." (vol. I, p. 17). Ele se repetă frecvent, parcă pentru
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
disperării cioraniene conține secțiunea "La zodiac, birjar! Iubirea și Orientul". Semnalăm poeme gen "Cu 10.004", "Vilegiatura", "Apologia", ș.a. Cităm din ultimul, două secvențe, semnificative pentru modul de a opera al poetului, între procesul-verbal al cotidianității și procesarea acesteia, ridicarea biograficului și anecdoticului la puterea alegoriei filosofice: "Pahare, discuri, furculițe, șervețele, flori, casete/ foi de salată reflectorizante/ toate ne-așteaptă în perfectă ordine,/ gata să ne umilească/ iar conversația sare direct/ la noile cupluri printre cunoștințele comune/ prietena mea ia o
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
prin intermediul unor reflecții teoretice asupra actului traducerii în general, asupra orientării estetice și vieții poetului. Preambulul obligatoriu la traducere, afirmă Gass, este interpretarea operei, care la rîndul ei presupune inevitabil analiză critică, integrare într-un context cultural și estetic, investigații biografice. Un traducător de succes este, înainte de orice, un critic cu discernămînt. Gass se recomandă pe sine însuși în această dublă ipostază: Reading Rilke: Reflections on the Problems of Translation este deopotrivă o exegeză a operei poetului și o traducere. Gass
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
de dragoste, călătorind, frămîntat de griji lumești și alinat de intimitatea cu propriile sale gînduri. Gass dedică o bună parte din al doilea capitol al cărții studierii motivului trandafirului, nu doar în poezia, ci și în viața lui Rilke. Detaliile biografice pe care le furnizează cu acest prilej sînt combinate cu interpretări ale Elegiilor. De la E.M. Butler, autorul unui monografii Rilke publicate în 1941, Gass preia o informație anecdotică pe care o transformă apoi în punct de pornire al analizei temei
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
1796, în satul Pipirig. Memoria scriitorului, venită fals din familie cum se vede și din mărturisirea pomenită la începutul acestei cronici, cam încurcă lucrurile despre strămoșii săi. Ne-am dezobișnuit cu astfel de investigații de istoriografie literară, plasate în pur biografic și chiar genealogic. Încît cartea d-lui Teodor Tanco ne oferă un bun exemplu pentru utilitatea lor documentară. Îl felicit și îi mulțumesc. Poate - cine știe? - reînnoadă o tradiție azi cu totul pierdută. Teodor Tanco, Lumea transilvană a lui Ion
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
ascund mai vechea împărțire stilistică în trei etape, propusă de Tudor Vianu. Apar apoi noi diviziuni prin care autorul dorește să explice evoluția poetului: Novicele, Călăuza, Discipolul, Magul, Bătrînul etc. Prins în acest delir taxinomic, Dan Mănucă amestecă un determinism biografic facil cu planul literaturii (model impus de Nicolae Iorga și G. Călinescu), eroare pe care nu o mai credeam posibilă la sfîrșit de mileniu. După ce inventează acest restrîns vocabular critic, Dan Mănucă trece la interpretare. Din păcate, aceste cuvinte cu
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
la extrapolări poetice și filosofice care nu-și au locul. Studiul lui Dan Mănucă ascunde sub o fațetă eseistică (și ea cam demodată) o retorică super-tradițională. Noii "termeni" propuși de autor ("novice", "discipol" etc.) îi facilitează acestuia pendularea între planul biografic și cel al operei propriu-zise. Aceiași termeni duc la narativizarea discursului critic, rezultatul fiind un fel de "poveste eseistică". Locurile comune din receptarea critică a lui Eminescu sînt incomplet camuflate în acest "pelerinaj" al filologului spre eseul filosofic. Dan Mănucă
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
se remarcă prin verosimilitate. Cunoscutul istoric literar (care abia în aceste zile a împlinit șaptezeci de ani, cu toate că înțelepciunea unui om de șaptezeci de ani a avut-o dintotdeauna) s-a străduit mereu să nu se lase influențat de circumstanțele biografice și istorice, pentru a fi cât mai obiectiv. N-a atins, bineînțeles, obiectivitatea absolută, nu numai din cauză că ea nu poate fi atinsă, ci și din cauză că a trăit vremuri cu totul nefavorabile seninătății cărturărești. Scrierile sale din tinerețe, adică dintr-o
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
acestea este Viață cu efect întârziat (Hasefer, 1999), un roman pe marginea căruia voi face, cu întârziere, câteva însemnări. Cine îl cunoaște cât de cât pe autor își dă seama că romanul pe care îl comentez este ridicat pe fundamente biografice. Numeroase semne indică acest fapt. Ca și autorul eroul este de formație jurist și la începutul carierei a practicat dreptul în Maramureș și Prahova, este și scriitor, autor al romanului Anchetatorul apatic, a emigrat în Israel cu un an înaintea
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
potriviri și încă altele îndreptățesc constatarea că Virgil Duda s-a proiectat în carte cu multe date ale existenței personale. O carte care, cu toate acestea, nu este una de memorii ci un roman, adică o alcătuire narativă care prelucrează biograficul și până la urmă îl trădează, astfel zicând. Cu toate arătatele potriviri, altceva oferă cartea decât numai o rememorare a vieții autorului, aceasta rămânând, cum spuneam, o materie prelucrată și un fundament, baza de susținere a unei procedări narative care în
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
rememorare a vieții autorului, aceasta rămânând, cum spuneam, o materie prelucrată și un fundament, baza de susținere a unei procedări narative care în nici un caz nu renunță la invenție. Intervin acele interpolări de evenimente pur fabulate, în nici o legătură cu biograficul, șocante câteodată până la incredibil. Astfel este în roman acea deconspirare a faptului că în tinerețe eroul săvârșise un omor, un omor involuntar și comis în legitimă apărare dar un omor, o abominabilă faptă oricum am lua-o. Este adevărat că
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
în spate un cuțit, iar năpraznica lovitură cauzatoare de moarte pe care eroul i-o administrase fusese o reacție de apărare. Astfel socotiseră și anchetatorii care nu i-au mai deschis proces. Tenebroasa și oribila întâmplare desigur că nu este biografică ci imaginată, trecută în contul personajului ca una din premisele îndepărtate ale angoasărilor de care va fi bântuit mai târziu. Acționase difuz asupra psihicului său oricum fragilizat, vulnerabil. Înainte de a fi altceva, romanul lui Virgil Duda este cronica unei nevroze
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
Ion Pillat, linia eroticii voiculesciene și unitatea operei sale poetice). Caracteristică demersului critic al lui Șt. Aug. Doinaș este căutarea legăturilor între volume, refacerea unui portret și a unei viziuni a celui studiat din cioburile poemelor (cu rare, totuși, inserții biografice), identificarea, normal, a temelor și a esteticii în care se înscrie combinîndu-se cu prinderea alunecărilor spre rigoarea clasică, spre puritatea muzicală a versului, aversiunea pentru suprarealism (de așteptat de la un apărător al rigorii clasice și al "inteligenței poetice"), din care
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
asociativă. Un loc aparte îl ocupă vechii membri ai "Cercului literar" și cei formați în atmosfera Sibiului anilor '40-'50: în primul rînd Radu Stanca (evocat într-un portret emoționant), I. Negoițescu, Eta Boeriu, Ilie Măduța - toți beneficiind de precizări biografice, chiar generoase (ca în articolul despre Radu Stanca). Mai remarcăm încercarea de a reciti autorii despre care a mai scris (și despre care găsește ceva nou de spus!), evitarea poeților prea experimentaliști și în general a optzeciștilor (cel puțin în
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
tăria morală de a-și face datoria și atunci când nu-i mai văd utilitatea, directă și imediată". Filosoful scria aceste fraze atît de actuale în urmă cu aproximativ șase decenii. Tot în legătură cu P.P. Negulescu, găsim în paginile Axiomei o rectificare biografică de care trebuie să se țină de acum înainte seama: cercetînd arhivele, Paul D. Popescu a descoperit că autorul lucrărilor de referință Filosofia Renașterii, Geneza formelor culturii și Istoria filosofiei contemporane nu s-a născut în 1872, așa cum înregistrează dicționarele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
de subtilitate și scris cu o plăcere ce transpare din frază. Decelînd ceea ce îi leagă pe Caragiale și Cioran - între altele, luciditatea, libertatea interioară, sfidarea tabuurilor, pasiunea pentru muzică, aventura cuvîntului - Ieronim Tătaru aduce argumente convingătoare prin citate și amănunte biografice. Cutremure constatate, cutremure anunțate Cam toți editorialiștii ziarelor centrale au simțit nevoia să puncteze intrarea în jocul prezidențialelor a lui Theodor Stolojan. Adrian Ursu de la ADEVĂRUL, lăsînd deoparte intențiile de a face literatură pamfletară, cel puțin pînă la un punct
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
cultural al județului Teleorman, ca o primă etapă. De aici prin raportarea la biografia eminesciană (din perioada 1867-1869), la opera și mai ales la publicistica, s-a conturat chiar structura cărții. Totuși relațiile lui Eminescu cu Teleormanul sunt puține. Cele biografice se reduc la două "treceri" prin Teleorman în 1867 prima, în compania trupei teatrale a lui Iorgu Caragiale și a doua în 1868 cu trupa de teatru a lui Mihai Pascaly. Despre prima trecere, prin Giurgiu, ne-a lăsat Caragiale
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
care nu este detractorul eminescian G. Gellianu), pe anecdoticul D. Teleor, pe gen. George I. Manu, pe gazetarul Gr. Păucescu, care va îngriji prima ediție din publicistica lui Eminescu, apărută îndată după moartea poetului. Cam la atâta se rezumă partea biografică. Trecând la operă (poezie, culegerea de literatură populară și publicistică) autorul înregistrează scrupulos orice mențiune teleormăneană sau care ar putea fi localizată în județ. În Scrisoarea a III "Rovine" este localizată în județul Teleorman și atunci evident "Cartea" fiului de
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
ficțiune sui generis. Ar fi o greșeală să considerăm biografia ca avînd o finalitate, fie și înalt moralizatoare, sublim pedagogică. Sau, dimpotrivă, una satirică, ofensatoare. Voltaire se temea de această accepție de diatribă pe care ar putea-o primi întreprinderea biografică, socotind-o drept "o otravă nouă ce a fost inventată de cîțiva ani în literatura inferioară; arta de-a ultragia pe vii și pe morți în ordine alfabetică". La polul opus, Noica înălța atît de mult ștacheta biografiei, încît ea
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
Eugen Jebeleanu)! Iată spre ce fundături (de principiu) ne duce ideea unei biografii cu teză, deci tendențioase, fie și în vederea unui scop "nobil"! Viața este însă așa cum este și ea ne interesează în sine. Ridicată, după cum spuneam, în cadrul unei reconstituiri biografice închinate unei mari personalități, la rang de ficțiune, ea poate releva - dacă stăruim a o citi într-o cheie "constructivă" - un joc de compensații: "Premiant - Bacovia n-ar fi scris Liceu; abstinent - n-ar fi avut momentele de rea conștiință
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
subiectivități, oricît de acute. Ea se naște din documente, din exactitatea dibuirii, asamblării și examinării lor, sugerînd ficțiunea prin intermediul vieții în realul său asumat pînă-n amănunt. De unde un fel de "invidie" pe care o mărturisește Constantin Călin față de "anumite lucrări biografice", caracterizate de o pletoră de detalii încastrate în zidul lor solid, precum George D. Painter, Marcel Proust (1956), și Pierre Petitfils, Verlaine (1981). Dacă în cea dintîi, "zilele, lunile, anii sînt indicate ori de cîte ori un eveniment a putut
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]