547 matches
-
din ceasul de lemn, să vestească nu orele, ci trecerea jumătăților de secundă. Doi ani de-a rândul am venit în fiece Duminică în casa asta, în care Dumnezeu se uita încruntat prin fereastra cu geamurile cârpăcite. Bătrânul Fișic, croitorul birjarilor din cartier, s-a așezat într-o Vineri dimineața, pe scaun și a uitat să se mai ridice. Era atât de slab și mic din pricina bolii care l-a măcinat, încât nu era de mirare că Marcu a putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mărunt și firav și baretele rare cu părul alb și fin, ca firele de porumb tânăr, prin care se vedea pielea obrajilor, galbenă ca pergamentul încrețit. L-au înmormântat Duminică, pe la patru după amiază. Caretele cu armăsari frumoși, conduse de birjarii care l-au stimat și i-au rămas datori până azi robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia Marcu înjura de „lapte”, și de „buric” cioclu de pe capra înaltă care băga parcă dinadins dricul în băltoace. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
este o perioadă căreia Enciclopedia i-a rezervat mai multe paragrafe dense, cu nume și date, fiind notat chiar momentul trezirii, ora la care cucul din perete anunța scularea de dimineață, cînd băiețelul tresărea năuc din somn. SÎnt trecute numele birjarilor, numele vecinilor pe care-i condusese pînă la poartă, portretul domnului Învățător și vorbele adresate de acesta noii mame a băiețelului, povețele preotului, spusele celor rămași la hotarul satului, cînd el le-a mai făcut odată cu mîna În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
excese de băutură, joc de cărți și luxurie. Vechea admirație a unora din clasele noastre față de puterea moscovită pierise. Dar chestia Basarabiei dete lovitura de grație influenței rusești în România. Intrarea rușilor în țară făcuse bucuria nu numai a lăutarilor, birjarilor și a femeilor cu moravuri ușoare, dar și a unora dintre vechii boieri cari își aduceau aminte cu drag de vremea lui Kiseleff și a Regulamentului organic. Din numărul acestora era un descendent din familia Filipeștilor, un bătrân încărcat de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Carul țesătorilor și al boiangiilor, cizmarii, croitorii, pălărierii, brutarii. Carul brutarilor e tras de 8 boi măreți. Pe car brutarii fabrica pâinea și o arunca mulțimii de jos și lumii de pe la ferestre. Carul caretașilor tras de cai de lux. Carul birjarilor muscali, înhămat în troică, este dintre cele mai reușite. Carul tramvaielor tras de cai foarte frumoși călăriți de surugii în costume pitorești. Carul Societății de tragere la semn, al vânătorilor, al israeliților, Marea lojă masonică națională română, Societățile germane, Societatea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
prietena Lina - buna Lina - și pe lunganul, savantul Rim, soțul ei catolic și mai ales iezuit. . . Surâzând în aerul care șfichiuia, surâzând luminos în promoroacă, Mini se uită la casa din față, pe care n-o vedea desigur, și la birjar, care, frecîndu-și labele înmănușate cu colțuni de lână cafenie, privea hodinit la ea ca și cum ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul afurisit... și Mini surâdea mereu mai destins, încălzind mai tare clipa ridigă. ... Da! tot atunci se împrietenise cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de lână cafenie, privea hodinit la ea ca și cum ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul afurisit... și Mini surâdea mereu mai destins, încălzind mai tare clipa ridigă. ... Da! tot atunci se împrietenise cu buna Lina ... și enigma ei părea birjarului limpede deplin, deoarece gura lui lată avea strâmbătura bucuroasă a cuiva care privește un om fericit. Mini apucase hârtia de douăzeci și liniștită o puse la loc, pornind încet spre casă, pe cimentul înghețat. ... Pe buna Lina, de altfel, o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
casă, pe cimentul înghețat. ... Pe buna Lina, de altfel, o cunoscuse Mini mai întîi la băi, în treacăt, familiară ca de când lumea, serviabilă, robotitoare, aceeași Lină la care acuma venea ca și la ea acasă. Mini urcase treptele, pe când, gheboșat, birjarul aștepta cu voie bună. Se dezmorțise puțin și numai plescăia . . . un . . . doi... trei. . . labele lânoase una de alta. Meseria lui îi făcuse o fire contemplativă, numai că pe pânza nemișcată a contemplației lui nu se proiecta nimic. Mini sună abia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
surâdeau mereu aiurea, Mini își scotea abia paltonul, când baba intră tiptil, cu ochii holbați sperios spre ușa lui Rim. - Birjarul, duduie! Birjarul! șopti cu mâna făcută pâlnie la gură. Ochii lui Mini se măreau din ce în ce! - Care birjar? . . . - Al matale . Cică mai sade? . . . - Ce? Vrei să pleci? întrebă Lina. - Mai stau! declară Mini uimită. Dar l-am uitat! mărturisi încet, confuză, ca și cum era o vină de care se temea, nu o neglijență care o costa. Ca și cum avea o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ei tradiționale. Tăceau sorbind rar. în dreptul ferestrei o trăsură scârțâi, apoi se opri. Mini crezu că e a ei, aceeași trăsură-fantomă, pe care nici acum nu a plătit-o și care vine să-i ceară socoteli de stafie. Părea același birjar, ghemuit în pături și cu mănuși de lână. Bătea palmele la fel, și parcă se auzea plescăitul moale al lînei. Plecă!. Era altul. Lăsase hățurile ca să se dezmorțească. . . Și era totuși același: un om mânând cai, la 20 grade subt
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dar aleile erau încă pătate de lacuri mici. I se părea că pe măsură ce înaintează e dusă undeva departe, în exil, și o ciudată emoție o rechema spre miezul viu al orașului. Cum reîncepuse să picure dintr-o fășie de nor, birjarul ridică coșul trăsurei; atunci mersul i se păru lui Mini mai plăcut. La ora asta, a siestei, avu o senzație de adăpost și legănare. Desigur, prin vilele înalte, liniștite, ca și cum erau nelocuite, locuitorii dormeau. Mini trecu în starea aceea de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul uliței. în curând apărură din întuneric farurile cu lămpi cu carbid ale unei birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt, batiușka Filip, ca pasărea cerului, răspunse birjarul cu un puternic accent rusesc. De unde naiba mă cunoști, maladeț? întrebă Filip surprins. Doar n-oi fi Nikolai, că nu-ți văd fața în întuneric. Eu sunt, Nikolai cu drag de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
uliței. în curând apărură din întuneric farurile cu lămpi cu carbid ale unei birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt, batiușka Filip, ca pasărea cerului, răspunse birjarul cu un puternic accent rusesc. De unde naiba mă cunoști, maladeț? întrebă Filip surprins. Doar n-oi fi Nikolai, că nu-ți văd fața în întuneric. Eu sunt, Nikolai cu drag de cai. -... Cu drag de cai?! Pe elinește asta se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
i se putu citi în glas o urmă de mândrie. Atunci spune, cât îți datorăm pentru drum? îl întrebă Carol. Cu batiușka Filip am eu socotelile mele, iar dumneata, gospodin, ca prieten al lui Filip, ești și prietenul meu, răspunse birjarul, accentuând pe cuvântul "prieten". Așa că să ne vedem sănătoși și la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că e bine să ocolești cât poți acest cartier. Și mai ales după lăsarea întunericului. Ne a zis și birjarul să fim cu băgare de seamă, șopti Carol cu vocea tremurată la urechea lui Filip, uitându-se în jur să nu-l audă careva. Astea-s baliverne de slujnică, nu vorbe de bărbat, se răsti Filip la el. Oricum, ești
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de viață. Mișunau trăsuri cu birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rom și mănâncă un pilaf cu pește, că la el nu-i jandarmerie..." Carol nu mai avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că voi învăța să nu mai rămân repetent și nu voi mai trage semnalul de alarmă. (iese de după tablou) Cucoanele îl îmbrățișează. Trenul trece prin față fluierând. Goe și cucoanele stau cu fața la public făcând semn cu mâna. Cucoanele: La Bulivard, birjar! La Bulivard! Cortina HORA ANOTIMPURILOR Nu-i anotimp să nu-l avem prieten Atâtea taine ascunde fiecare Că nu mai știi pe care să-l mai cânți Și care-ai vrea să fie... mult mai mare! Toate ne plac fiindcă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
răsunase ospătarul. „Corso vă stă la dispoziție” - și, pocnind din degete ca un prestidigitator, chelnerul făcu să apară În fața lor o birjă. Patru cai focoși, bătând din copite, se opriră chiar În fața mesei lor. Noimann le Întinse câte o halbă. Birjarul Îi deschise portiera, Îndemnându-l să urce pe scaunul din spate. „Mai Întâi accesoriile și apoi hoitul”, spuse stomatologul, Înmânându-i pălăria de pai și o pereche de mănuși din piele de căprioară pe care le avea asupra sa. Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
portiera, Îndemnându-l să urce pe scaunul din spate. „Mai Întâi accesoriile și apoi hoitul”, spuse stomatologul, Înmânându-i pălăria de pai și o pereche de mănuși din piele de căprioară pe care le avea asupra sa. Noimann Îi Întinse birjarului În frac negru și joben câteva bancnote, rugându-l ca pe drum să cumpere și o jerbă de flori și o panglică tricoloră cu inscripția: „REGRETE ETERNE. PRIETENII NU TE VOR UITA...”. La remarca lui Bikinski că pe panglici tricolore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
drum să cumpere și o jerbă de flori și o panglică tricoloră cu inscripția: „REGRETE ETERNE. PRIETENII NU TE VOR UITA...”. La remarca lui Bikinski că pe panglici tricolore nu se fac inscripții mortuare, Noimann dădu a lehamite din mână. Birjarul pocni din bici și trăsura se puse În mișcare. „Nu mi-ați dat adresa”, strigă În urmă omul cu joben, Întorcându-și pe jumătate fața Înspre masă. „Drept Înainte”, Îl Îndrumă stomatologul. „La cimitir...” „Care?” zise omul cocoțat pe capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
masă se Înteți la fiecare toast. La șapte și un sfert, birja apăru din nou În fața lor. Cei patru cai negri, fornăind pe nări, umflară singuri de pe masă câte o halbă și, după ce le goliră, le puseră frumos la loc. Birjarul coborî de pe capră și Îi făcu semn lui Noimann să urce scărița. Medicul clătină din cap, repetând fraza spusă mai devreme: „Trebuie să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
corpul. Dar, unde nu există corp, În locul spiritului bântuie frigul”, filozofă el, luând un aer solemn. Mesenii dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La țintirim, la țintirim”, Îl acompaniară cu furculițele mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Asemănarea dintre ea și femeia-șarpe a lui Oliver era uluitoare. Amândouă posedau același cap feroce, doar corpul diferea ca Înfățișare. Unul semăna cu o spirala unei galaxii aflată În expasiune, a doua cu o lume prăbușită În propria-i nimicnicie. Birjarul pocni din bici și brișca se smulse iar din loc, scrâșnind din roți printre cioburile de sticlă mărunțite și dopurile de bere aruncate printre mese. Cravata și trabucul Început se lăfăiau Între jerbele de crini... Noimann se așeză din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
este o perioadă căreia Enciclopedia i‑a rezervat mai multe paragrafe dense, cu nume și date, fiind notat chiar momentul trezirii, ora la care cucul din perete anunța scularea de dimineață, când băiețelul tresărea năuc din somn. Sunt trecute numele birjarilor, numele vecinilor pe care‑i condusese până la poartă, portretul domnului Învățător și vorbele adresate de acesta noii mame a băiețelului, povețele preotului, spusele celor rămași la hotarul satului, când el le‑a mai făcut odată cu mâna În semn de rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]